Comunicarea intre elite

Elitele din diverse domenii ar trebui sa comunice la fel cum comunica o organizatie, un partid sau o familie, considera Alexandru. Comunicarea ar trebui sa se axeze pe interesele comune, nu pe diferende si conflict, asa cum se intampla cel mai adesea in societatea romaneasca.

Nu traim intr-o cultura a primului pas, asa ca intalnirile dintre elitele din domenii diferite sunt dificil de produs, cu toate ca mediul de business are mult de castigat din expunerea la mediul cultural si viceversa.

“N-am inteles cu adevarat retinerea intelectualilor de a interactiona cu oamenii de afaceri, pana cand n-am fost rugat sa scriu in Revista 22. Contactul cu o lume care nu e a ta, care te astepti sa te judece dupa criterii cu care nu esti obisnuit, e un lucru dificil. Ce pot sa spun din experienta Erudio este ca, daca reusesc sa treaca de panica initiala, oamenii de cultura se pot simti bine in compania oamenilor de afaceri. Surpriza e placuta de ambele parti. E nevoie insa de putin curaj si ma bucur ca Horia il are si azi, aici”, a spus Cosmin Alexandru.

Initiativele de comunicare ale elitelor profesionale ar trebui sa se rasfranga, natural, si asupra publicului larg. “ E un proces in care elitele de la varf ajuta la crearea unor elite in jurul lor, care , la randul lor educa alte elite si tot asa, pana cand modelul atinge masele largi. Educatia de felul asta este un proces in care elitele trebuie sa invete sa comunice convingator cu cei care nu sunt in imediata apropiere. Pentru asta e nevoie de cat mai multe intalniri, fie in mass-media, fie in afara ei. Oamenii nu vor urma oameni pe care ii percep ca fiind mult prea departe de ei. Intalnirea e cel mai bun mod in care apropierea se poate face autentic si durabil”, a explicat presedintele Erudio.

Potrivit acestuia, principalele erori in comunicare sunt, pentru elitele politice lipsa de concizie si precizie; lipsa de exemple relevante pentru public; lipsa de autenticitate, iar pentru elitele de business: lipsa exersarii discursului narativ ( se bazeaza mult prea mult pe slide-uri, cifre si situatii statistice); lipsa adecvarii la public ( vad adesea o depersonalizare atat a vorbitorului cat si a publicului in perceptia lui); lipsa dorintei de a invata comunicarea in public.