-
ROCA Management devine membru al Asociației Administratorilor de Fonduri
-
Oficial ASF: Companiile din R. Moldova vor să se listeze la BVB
-
Operatorul singurului terminal petrolier privat din țară se listează la bursă
-
BVB premiază 15 afaceri 100% româneÈ™ti care ies în evidență pe bursă
-
Vânzările de maÈ™ini electrice au încetinit: Exxon depășeÈ™te Tesla ca valoare
-
Ce efect are asupra banilor atacarea Iranului de către Israel
"Avem o bursa subdezvoltata, dar cu potential"
Cand s-a intors in Romania, la cativa ani dupa revolutie, Vergil Popescu era optimist si increzator. Vedea un mare potential in tara sa natala, care, la acel moment, era singura fara datorie externa.
“Daca stiam sa gestionam activele pe care le aveam imediat dupa revolutie, aveam sanse sa devenim o a doua Elvetie. Asa credeam eu cand am venit in tara, pentru ca vedeam potential, in virtutea posibilitatilor pe care le avea o piata de capital in dezvoltare, mai ales ca in economia centralizata, Romania era pe primele locuri in lume, in anumite ramuri economice”, explica el.
Din pacate, activele nu au fost bine gestionate si estimarile nu au mai fost atinse. Dupa 20 de ani, Romania a ajuns la o datorie externa de aproape 77 miliarde de euro, la sfarsitul lunii august 2009.
Popescu este dezamagit de faptul ca am pierdut o piata, care ar fi putut pune pe picioare tara. “Asa cum bursa este barometrul economiei, piata de capital ar fi fost o alternativa de finantare nebancara ieftina. Din pacate, la noi, politicul este gestiunea fara raspundere, nu a inteles si nici nu a avut interes sa faca o piata de capital puternica. Pe noi ne intereseaza opacitatea, de ce am adopta principiul transparentei?”, se intreaba el.
Desi la inceputul anilor ’90, economia Ungariei era mai mica decat cea a Romaniei, vecinii nostri au reusit sa dezvolte o piata de capital puternica, prin transparenta si cu ajutorul statului.
“Statul este cel mai mare investitor si consumator de investitii, dar de pe bursa lipseste cu desavarsire. Nu am avut o privatizare corecta si fireasca asa cum nu am avut nici titluri de stat decat foarte tarziu”, spune Vergil Popescu.
In urma cu 4 ani, el a incercat sa discute cu mai multi oameni de afaceri, politicieni, in incercarea de a propovadui ideea de finantare prin bursa. In acest fel, piata s-ar fi dezvoltat si investitorii institutionali ar fi avut in ce sa isi bage banii.
“Din pacate, nu am reusit”, regreta Popescu, spunand ca oamenii inca nu inteleg ca emisiunea de actiuni este nelimitata si nu exista decat costurile de organizare.
“Tehnic, Bursa din Romania are potential. Putem sa tranzactionam multe instrumente cu oamenii si dotarea actuala dar, din pacate, nu este sustinere si organizare”, a mai spus profesorul.
Desi meseria i-a adus foarte multe satisfactii, este dezamagit de faptul ca tara noastra nu a reusit sa fructifice potentialul pe care il arata imediat dupa revolutie. In unele situatii, el regreta foarte mult ca a revenit in tara si s-a restabilit aici.
Povestea nu are un deznodamant. Insa, dupa 15 ani, entuziasmul cu care Vergil Popescu se intorcea in tara a fost spulberat. Economia romaneasca a pierdut startul glorios pe care il avea in fata, in fuga dupa dezvoltare.
Dar profesorul de brokeri continua sa investeasca timp si pasiune in noi generatii de potentiali brokeri, carora incearca sa le insufle dragostea si pasiunea pentru piata de capital, sa ii contamineze cu microbul care il macina de o viata intreaga.
“Daca stiam sa gestionam activele pe care le aveam imediat dupa revolutie, aveam sanse sa devenim o a doua Elvetie. Asa credeam eu cand am venit in tara, pentru ca vedeam potential, in virtutea posibilitatilor pe care le avea o piata de capital in dezvoltare, mai ales ca in economia centralizata, Romania era pe primele locuri in lume, in anumite ramuri economice”, explica el.
Din pacate, activele nu au fost bine gestionate si estimarile nu au mai fost atinse. Dupa 20 de ani, Romania a ajuns la o datorie externa de aproape 77 miliarde de euro, la sfarsitul lunii august 2009.
Popescu este dezamagit de faptul ca am pierdut o piata, care ar fi putut pune pe picioare tara. “Asa cum bursa este barometrul economiei, piata de capital ar fi fost o alternativa de finantare nebancara ieftina. Din pacate, la noi, politicul este gestiunea fara raspundere, nu a inteles si nici nu a avut interes sa faca o piata de capital puternica. Pe noi ne intereseaza opacitatea, de ce am adopta principiul transparentei?”, se intreaba el.
Desi la inceputul anilor ’90, economia Ungariei era mai mica decat cea a Romaniei, vecinii nostri au reusit sa dezvolte o piata de capital puternica, prin transparenta si cu ajutorul statului.
“Statul este cel mai mare investitor si consumator de investitii, dar de pe bursa lipseste cu desavarsire. Nu am avut o privatizare corecta si fireasca asa cum nu am avut nici titluri de stat decat foarte tarziu”, spune Vergil Popescu.
In urma cu 4 ani, el a incercat sa discute cu mai multi oameni de afaceri, politicieni, in incercarea de a propovadui ideea de finantare prin bursa. In acest fel, piata s-ar fi dezvoltat si investitorii institutionali ar fi avut in ce sa isi bage banii.
“Din pacate, nu am reusit”, regreta Popescu, spunand ca oamenii inca nu inteleg ca emisiunea de actiuni este nelimitata si nu exista decat costurile de organizare.
“Tehnic, Bursa din Romania are potential. Putem sa tranzactionam multe instrumente cu oamenii si dotarea actuala dar, din pacate, nu este sustinere si organizare”, a mai spus profesorul.
Desi meseria i-a adus foarte multe satisfactii, este dezamagit de faptul ca tara noastra nu a reusit sa fructifice potentialul pe care il arata imediat dupa revolutie. In unele situatii, el regreta foarte mult ca a revenit in tara si s-a restabilit aici.
Povestea nu are un deznodamant. Insa, dupa 15 ani, entuziasmul cu care Vergil Popescu se intorcea in tara a fost spulberat. Economia romaneasca a pierdut startul glorios pe care il avea in fata, in fuga dupa dezvoltare.
Dar profesorul de brokeri continua sa investeasca timp si pasiune in noi generatii de potentiali brokeri, carora incearca sa le insufle dragostea si pasiunea pentru piata de capital, sa ii contamineze cu microbul care il macina de o viata intreaga.