Proiectele de energie verde, blocate de rețele vechi și subdimensionate. În România 83% din rețeaua de transport are peste 40 de ani

La nivel mondial, afirmă experții IEA, vor trebui înlocuiți sau adăugați 80 de milioane de kilometri de rețele electrice până în 2040 – cât toată lungimea actuală a rețelelor sau cât 100 de călătorii până la Lună și înapoi. Altfel, sistemele energetice nu vor putea ține pasul cu tranziția verde și nu se vor putea atinge nici obiectivele climatice și nici asigura securitatea energetică.

Raportul integral poate fi citit AICI (în limba engleză, în format PDF).

Sunt necesare investiții de 600 de miliarde de dolari pe an

Până la finalul acestui deceniu ar trebui ca în fiecare an să se investească doar în rețele peste 600 de miliarde de dolari, conform calculelor Agenției Internaționale a Energiei. Ar fi dublul nivelului actual al investițiilor, dar este absolut necesar pentru ca proiectele regenerabile să nu fie blocate. Raportul IEA afirmă că deja este o lungă coadă de astfel de proiecte în stadii avansate care așteaptă racordarea la rețea – în total, circa 1.500 GW putere instalată, adică de peste 80 de ori toată puterea instalată în România în acest moment în capacități de producere a energiei electrice. Aici SUA stau cel mai rău - majoritatea proiectelor care ”așteaptă la coadă” sunt în SUA și doar 20% în UE.

Barierele în calea investițiilor în rețelele electrice sunt diferite: dacă în Asia și Africa problema este în general financiară, în UE sau Statele Unite, cele mai mari obstacole țin de acceptarea publică a noilor proiecte privind rețeaua și de nevoia de reformare a reglementărilor. China este cea mai dinamică și în acest domeniu: aproape o treime dintre extinderea rețelelor la nivel global în ultimul deceniu a fost pe teritoriul său. India și Brazilia și-au crescut și ele cu peste 50% lungimea rețelelor de transport al energiei în același interval. În schimb, în economiile avansate gradul de creștere a fost de numai 9%.

Pirați ruși și blackout

Digitalizarea rețelelor este o altă provocare, mai ales fiindcă trebuie însoțită și de investiții în securitatea cibernetică. Ce se poate întâmpla în absența lor se vede dintr-un incident care a avut loc în februarie 2022 în Germania: hackerii, cel mai probabil ruși, au lansat un atac cibernetic asupra unui satelit iar ca urmare 5.800 de turbine eoliene au rămas fără conexiune la internet, deci practic nu a mai existat un control asupra lor.

Riscul unui blackout este o altă problemă. Atât rețelele învechite, cât și fenomenele meteo extreme, pot duce la astfel de situații. UE stă bine la nivelul stabilității rețelelor, dar mai prost decât China și Japonia. Europa este însă mult peste SUA, unde penele de curent sunt la același nivel ca în India: în medie, 6 ore/an/consumator final. Ca termen de comparație, în România penele au fost în medie de 4 ore/an/consumator final, la nivelul țării, dar numai 2 ore în București și Muntenia. Problemele în Europa, arată datele IEA, sunt mai degrabă la nivelul rețelelor de joasă tensiune (adică al liniilor care ajung la consumatorii finali).

Rețelele din UE, înnodate în aprobări

Uniunea Europeană are în plan investiții de peste 720 de miliarde de euro în rețele, în principal prin REPowerEU. Dacă acestea se vor realiza, sistemele energetice vor ține pasul cu noile capacități regenerabile. Ritmul actual nu dă însă un semnal optimist: în ultimul deceniu, China a instalat 2,2 milioane de kilometri noi de rețea de distribuție, iar UE, doar 0,71 milioane. Iar peste 50% din rețea are mai mult de 20 de ani – adică a trecut de jumătatea duratei sale medii de viață, altfel spus, e ”îmbătrânită”.

Cel mai îngrijorător parametru este cel legat de timpul mediu dintre aprobarea unui proiect de rețea sau de producție de energie și momentul în care acesta este ”live”. Pentru rețele electrice de foarte înaltă tensiune (de pildă, cele de 400 kV), acest interval este de 3-4 ani în China, de 6 ani în India și de 13 ani în UE și SUA; pentru cele de înaltă tensiune – 3 ani în China, 7-8 în UE; iar pentru cele de distribuție, 2 ani în China, 4 în Europa.

Care este situația rețelelor din România

La nivelul României, Transelectrica are planificate pentru perioada 2022-2031 investiții de circa 7,1 miliarde lei (1,5 miliarde dolari). 29% din valoarea totală este alocată pentru retehnologizarea rețelelor electrice de transport deja existente iar 26%, pentru integrarea producției din surse regenerabile și din alte centrale noi. Problema este că, din lungimea totală a rețelei de transport (peste 8.900 de kilometri), 83% datează din perioada 1960 - 1979 şi 14%, din deceniul următor. ”Aceste linii necesită menţinerea unui nivel de funcţionare corespunzător prin aplicarea unor programe adecvate de mentenanţă”, potrivit raportului ANRE.

De asemenea, din puterea totală instalată în transformatoarele din stațiile electrice, 27% a fost pusă în funcțiune înainte de anul 2000, iar peste 15% înainte de 1979. Pentru aceste echipamente se impune realizarea unor programe de mentenanţă şi realizarea de lucrări de retehnologizare şi modernizare, afirmă ANRE.

În ce privește distribuția, investițiile operatorilor au fost, în 2022, de 1,45 miliarde lei (0,31 miliarde dolari), puțin peste planificare. ”Mare parte a instalațiilor aferente rețelelor electrice de distribuție aflate în prezent în funcțiune are durată de funcționare îndelungată, preponderent mai mare de 35 de ani”, se mai arată în raportul ANRE. Există zeci de mii de kilometri de linii puse în funcțiune în perioada 1960 și 1979 și chiar mii de kilometri dinainte de 1960. De asemenea, aproape 45% din posturile de transformare din rețeaua de distribuție sunt dinainte de 1979, iar în cazul electrice, majoritatea au peste 45 de ani.

De ce nu se investește mai mult în rețelele din România

Operatorii de distribuție nu reușesc însă să investească în rețea pentru a ține pasul cu explozia de mici producători din surse regenerabile (prosumatorii ar putea ajunge în martie 2024 la 2GW putere instalată). Nu pentru că nu vor, ci pentru că sunt un sector complet reglementat. ANRE stabilește politica de investiții și direcțiile principale de investiții ale distribuitorilor, care depind de tarifele de distribuție. ”Ei și-au îndeplinit planurile de investiții, nu au voie să depășească. Suntem de acord că nevoia este mult mai mare”, explica recent Daniela Dărăban, directorul executiv al federației patronale ACUE (Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie). ”Viitorul este acesta, energiile regenerabile, spre asta ne ducem, dar hai să ne ducem calculat”.

Toată lumea și-ar dori ca mâine să avem toate rețelele tinere frumoase, digitalizate și așa mai departe. Dar cine plătește acest cost? Costul se duce ulterior în tariful de distribuție.

Daniela Dărăban, directorul executiv ACUE

Sunt însă și fonduri europene pentru aceste investiții. ”Există un program operaţional dedicat exact acestor lucrări de modernizare a sistemului de transport şi distribuţie. Există deja nouă proiecte ale Transelectrica aprobate semnate, care însumează peste un miliard de lei. De asemenea, un alt apel pentru distribuitori de aproape un miliard de euro, peste 4 miliarde de lei, unde sunt aproximativ 35 de contracte depuse, dintre care am semnat cam o treime", afirma recent ministrul Energiei, Sebastian Burduja.