Peste 110.000 de prosumatori la finalul lui 2023. Zsuzsa Bereschi, Horváth: Nu poți finanța doar producția fără să finanțezi și rețelele care o preiau

Potrivit celui mai recent raport ANRE, pe 31 decembrie 2023 erau 110.335 de prosumatori în România,dintre care 95.000 persoane fizice și 15.000, persoane juridice. Puterea totală instalată ajunge la 1.442 MW, dintre care 611 MWp la persoane fizice și 831, la companii.

Ilfov, ”soarele” lumii prosumatorilor

Cei mai mulți prosumatori – peste 8.500 – erau în Ilfov, totalizând 111 MW. Practic, unul din 60 de locuitori din județ este prosumator, mult peste media națională. 111 MW poate să nu pară mult, dar cel mai mare parc fotovoltaic din România (și din sud-estul Europei), cel de la Rătești, are 155 MW. Iar în termeni de producție, 111 MW instalați ar putea genera energie pentru peste 70.000 de gospodării.

Pe locul 2 este județul Timiș, cu puțin peste 6.000 de prosumatori, urmat de Bihor, Arad și Dolj, toate pe la 4.300 de prosumatori.

În medie, la ora actuală prosumatorii persoane fizice din România au capacități instalate de 6,4 kW, iar cei persoane juridice, de aproape 55 kW. Un sistem fotovoltaic de 6,4 kw poate produce și 8 MWh într-un an. Or consumul mediu de energie electrică pe cap de locuitor în România a fost, în 2022, de aproximativ 0,8 MWh. Pe de altă parte, dacă adunăm toți prosumatorii, media este de 13 kW putere instalată per prosumator.

Ritmul de creștere a prosumatorilor s-a redus însă în ultimele luni. O explicație poate fi blocarea programului Casa Verde Fotovoltaice. Dar și din partea autorităților au venit semnale confuze, legate de prosumatori ”incorecți”, care ar trebui sancționați. De asemenea, a fost menționată în repetate rânduri nevoia de a introduce sisteme de stocare. Pe de altă parte, anul acesta s-ar mai putea adăuga încă 1 GW de putere instalată la prosumatori, dacă se va reveni la ritmul de creștere din trecut.

Investiții în regenerabile sau investiții în rețele?

Însă acest avans al prosumatorilor vine și cu o parte mai puțin confortabilă. Practic, toată lumea vrea mai multă energie verde, iar politicile guvernamentale stimulează investițiile în aceasta, dar e nevoie și de întărirea rețelelor în care ajunge respectiva energie. Rețelele din România (și din alte state UE) pur și simplu nu sunt dimensionate pentru a primi toată energia pe care prosumatorii și capacitățile regenerabile o injectează în ele. Nici nu e de mirare: la ora actuală, adunați, doar prosumatorii reprezintă o capacitate totală mai mare decât a centralei nucleare de la Cernavodă.

Ca urmare, rețelele riscă să nu facă față, caz în care prosumatorii ar putea fi deconectați temporar, dat fiind că Sistemul nostru Energetic Național este, din multe puncte de vedere, mai degrabă la nivelul anilor ‘80, iar operatorii de distribuție sunt limitați de reglementări în a face investiții.

Rolul tot mai mare al prosumatorilor introduce un element de volatilitate, care nu exista la producătorii ”clasici”: de pildă, uneori există energie în exces, din cauză că bate soarele dar nu există cerere pentru această energie - or în rețea, cererea și oferta trebuie să se echilibreze la secundă. Iar variațiile sunt foarte mari. Un exemplu, din datele ANRE: în august 2022, prosumatorii sub 400 kW au injectat în sistem aproape 15 milioane kWh, dar în decembrie 2022, mai puțin de 6 milioane kWh, deși puterea instalată aproape că se dublase în acest interval.

În condițiile în care nu există politici privind stimularea investițiilor în rețele la un nivel comparabil cu cele pentru noi capacități regenerabile, costurile întăririi rețelelor ar putea fi suportate de toți consumatorii prin tarifele de transport și distribuție, pe care oricine le poate vedea în factură. Însă clienții, fie ei persoane fizice sau juridice, ar ajunge să suporte aceste costuri chiar dacă poate nu au nevoie de energia suplimentară; dimpotrivă, în ultimii ani, consumul de electricitate a scăzut în România, atingând chiar minime istorice.

De ce nu consumă prosumatorii energia pe care o produc

De ce nu consumă prosumatorii înșiși tot ce produc? În unele cazuri, pentru că produc mai mult decât ar avea nevoie, deoarece și-au supradimensionat instalațiile în speranța că vor face profit injectând în rețea - ceea ce oficialii au descris drept ”prosumatori incorecți”. Principala explicație e însă aceea că panourile lor fotovoltaice generează energie în timpul zilei, atunci când soarele este pe cer; dar consumul se face mai ales seara.

Acesta este motivul pentru caree nevoie de stocare, practic de baterii care să le permită prosumatorilor să acumuleze energia pe care au o produs-o și să o consume când au nevoie. Doar că stocarea este scumpă - de aceea se tot discută de susținerea ei financiară în următoarea ediție a programului Casa Verde Fotovoltaice sau chiar de obligativitatea stocării pentru cei care vor o finanțare de la stat.

Până când vom vedea ceva concret în această direcție, rămâne însă problema dezechilibrului între investițiile în regenerabile și cele în rețele. Ca urmare, putem spune că există o inadecvare în politicile României legate de prosumatori.

Zsuzsa Bereschi, Horváth: Trebuie finanțate și rețelele care vor integra acești prosumatori

Prosumatorii ar trebui sprijiniți și stimulați, dar o astfel de politică trebuie să ia în considerare întregul lanț valoric, ne-a explicat recent Zsuzsa Bereschi, Principal în cadrul Horváth, companie internațională de consultanță în management. Principalele puncte identificate de ea:

1. Nu poți să sprijini prin scheme de finanțare doar producția (de exemplu achiziția și instalarea de panouri fotovoltaice), fără să finanțezi și extinderea și întărirea rețelelor care trebuie să integreze acești prosumatori. Este ca și cum ai finanța achiziția de mașini, dar fără să investești în drumuri de acces, șosele și autostrăzi. Unde se va evacua toată energia produsă de panouri în orele de vârf de soare? Dacă o casă, într-o zonă anume, permite din punct de vedere geografic si meteorologic, respectiv al suprafeței acoperișului, să producă peste consumul propriu, nu ar fi justificat ca acesta să evacueze în rețea, pentru a contribui la reducerea emisiilor totale în sectorul energiei?

2. Din acest aspect decurge nevoia de stocare: inerent vor exista prosumatori care au capacitate de producție mai mare (potențial geografic, suprafață, meteorologic etc.) și aceștia ar trebui încurajați să investească și în baterii. Abia acum, prin PNRR, au început să fie finanțate și bateriile pentru prosumatori, respectiv punctajul obținut la finanțare să fie mai mare, dacă se investește și în baterii.

3. Comunitățile de energie vor căpăta un rol tot mai important: indivizi, municipalități și entități comerciale se vor alătura pentru a beneficia de potențialul de producție, stocare, consum, distribuție și furnizare de energie. Eforturile lor de a contribui la înverzirea, echilibrarea și diversificarea sistemului energetic național ar trebui sprijinite prin politici de finanțare dedicată, de exemplu în sisteme informatice, și mai ales reglementare specifică: cine poate deveni agregator, producător, furnizor, care vor fi prețurile, mecanismele de decontare etc.

4. Nu în ultimul rând, este nevoie de încurajarea producției locale de echipamente, de stimularea expertizei și creșterii forței de muncă pentru construcții și instalații, iar pe termen lung, de un concept de economie circulară pentru segmentul de prosumatori. Majoritatea prosumatorilor au panouri fotovoltaice instalate, acestea au o durată medie de viață de 25-30 de ani, și trebuie să ne întrebăm ce se va întâmpla cu aceste panouri, de exemplu, în 2050, când vrem să fim net-zero? Cum putem implementa o economie circulară pentru acestea: să fie construite pentru o durată de viață mai lungă, respectiv să fie reparate, renovate pentru a extinde durata lor de viață, cum putem să le proiectăm într-un mod cât mai prietenos cu mediul, materiale din compoziția lor cum ar putea fi recuperate, reutilizate, reciclate etc.? Când vorbim de gigawați instalați în panouri solare, impactul acestora va fi extrem de mare, conchide Zsuzsa Bereschi.