A depășit România criza energiei? Cifrele de anul trecut arată că, deși am trecut pe linie moartă capacități de producție pe cărbune, totuși am reușit chiar să devenit un exportator de energie electrică, datorită regenerabilelor. Cum stăm, deci, la începutul lui 2024 și cât de importanți au devenit prosumatorii, despre care se vorbește probabil cel mai mult dintre toți actorii sectorului energetic?
La început de an facem un bilanț al sistemului energetic, sub o formă mai degrabă grafică. Este energia României mai verde? Este ea suficientă? Cifrele din aceste grafice spun o poveste interesantă.
Energie tot mai verde?
De pildă, cele mai recente date de la Transelectrica și ANRE ne arată un bilanț destul de verde al anului 2023. Dacă acum un deceniu, aproape jumătate din puterea instalată în centrale utiliza combustibili fosili, la ora actuală aceștia reprezintă sub 30%, iar decarbonizarea continuă, deși poate mai lent decât se preconiza inițial. La finalul acestui deceniu ar trebui să nu mai avem niciun MWh din cărbune, iar noua țintă europeană privind energia regenerabilă – 42,5% în 2030 - nu pare deloc greu de atins.
Dar, dacă cărbunele va dispărea complet, în schimb capacitățile pe gaze naturale vor crește - în următorii doi ani aproape că se vor dubla față de nivelul actual. Însă tot în 2026, solarul și eolianul ar trebuie să reprezinte, la un loc, peste 10GW (fără prosumatori), conform estimărilor Transelectrica. La orizontul acelui an am putea fi la 23,7 GW putere totală instalată, fără prosumatori, față de 18,2 în clipa de față.
Citeste si:
10 MW pe gaze vs. 10 MW fotovoltaici
Pe de altă parte, capacitățile pe combustibili fosili produc energie în bandă (adică 24/7) pe când cele regenerabile, care ar trebui să le înlocuiască, sunt volatile. Ceea ce înseamnă că 10 MW de putere instalată într-o centrală pe cărbune și într-un parc solar nu sunt deloc același lucru. Într-un an, centrala pe cărbune din exemplul nostru va produce, dacă nu trece prin revizii și reparații, 87.600 MWh. În schimb, centrala solară, chiar dacă e amplasată într-o zonă extrem de însorită, va genera nu mai mult de 13.000 MWh într-un an – la aceeași putere instalată.
Conform datelor Ministerului Energiei, în 2023, noile centrale electrice puse în funcțiune au totalizat 624 MWp, majoritatea solar (aproape 500 MWp). Față de 2022, cifra totală este de aproape 10 ori mai mare, iar la aceasta s-au adăugat prosumatorii, care nu sunt însă dispecerizabili – adică nu apar (încă) în datele privind Sistemul Energetic Național. Chiar dacă prosumatorii nu reușesc întotdeauna să injecteze în rețea, ei reduc mult presiunea pe cerere. Ca urmare, i-am adăugat în grafice, estimând că la începutul lui 2024 au ajuns în total la 1,5 GW putere instalată (în noiembrie 2023 erau deja la 1,38 GW). Acum cinci ani, prosumatorii practic nu existau în România.
Citeste si:
Am redevenit exportator net de energie electrică în 2023
Și fiindcă vorbim de cerere și ofertă, lucrurile aici par să arate bine, dar de fapt ascund o problemă. Pe hârtie, producția de energie a depășit consumul cu circa 3,25 TWh, ceea ce ne-a transformat într-un exportator net. Este o diferență față de ultimii ani, când eram importatori. Trebuie însă menționat că statisticile oficiale arată că între 1999 și 2018 România a fost un exportator net de energie electrică.
Cu toate acestea, puterea instalată în capacitățile de producție a energiei electrice a scăzut semnificativ față de situația din trecut. La început de 2024 era sub 20 GW, cu tot cu prosumatori, dar înainte de 1989 și în anii ‘90 trecea de 22 GW, reprezentând în general capacități în bandă. Și totuși, în acele decenii importam masiv energie și nu exportam aproape deloc. Motivul este simplu: industria comunistă era energofagă.
Citeste si:
Consumul de energie a scăzut în ultimele decenii. În 2023 a ajuns cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani. Față de perioada comunistă și anii ‘90, consumul casnic a fost în creștere: în ultimii 30 de ani el s-a dublat, deși populația a scăzut iar aparatele electrice și electrocasnice au devenit tot mai eficiente energetic. Dar în 2022 și 2023 și această creștere s-a oprit.
Industria consumă tot mai puțină energie
Consumul de energie al industriei s-a redus din 1989 încoace cu aproape 30% iar cel al sectorului transporturilor, cu aproape 60%. De aceea, actuala producție de energie, deși mult mai mică decât cea din 1989 (care oficial era în jurul a 75 TWh, dar față de un consum de circa 83 TWh), pe lângă faptul că este mult mai puțin poluantă, acoperă fără probleme consumul și ne permite în multe zile chiar exporturi - în principal, atunci când e vânt și avem un excedent pe eolian.
Citeste si:
Totuși, la ora actuală PIB-ul pe cap de locuitor în România este de 6 sau chiar 8 ori mai mare decât ”pe vremea lui Ceaușescu” – în valori ajustate la inflație. Și asta cu toate că producem mai puțină energie sau oțel, de exemplu. Producem însă alte bunuri, cu valoare adăugată mult mai mare, cum ar fi serviciile IT care în 1989 pur și simplu nu existau. De asemenea, unele industrii, cum ar fi cea extractivă, s-au restrâns fie din cauza epuizării resurselor (gaze, petrol), fie din cauză că erau extrem de poluante (cărbune).
Ajungem acum și la probleme. Reducerea consumului industrial indică și faptul că unele industrii, de pildă cea a îngrășămintelor, și-au suspendat activitatea, în principal tocmai din cauza crizei prețurilor energiei. În al doilea rând, închiderea industriilor comuniste și avântul regenerabilelor a crescut presiunea pe rețele. Dacă înainte de 1989, pe platformele industriale se producea și se consuma energie, care nu mai tranzita rețeaua, acum producția e concentrată în 2 zone – Banat și Dobrogea – care nu sunt și polii industriali ai țării. Ceea ce înseamnă că volumul de energie care tranzitează rețeaua e mult mai mare.
Citeste si:
Rețele vs. regenerabile
De asemenea, rețelele – și nu doar cele din România – nu au fost concepute pentru a primi toată energia pe care regenerabilele și prosumatorii o injectează. Problema ține de echilibrarea rețelei de energie, procesul prin care producția de energie la orice moment acoperă consumul, atât la nivel național cât și la nivel local. Pare că nu ar fi ceva complicat, dar dificultatea din vine faptul că energia este dificil și costisitor de stocat. Iar rolul tot mai mare al regenerabilelor introduce un element de impredictibilitate: de pildă, uneori există energie în exces, din cauză că bat soarele sau vântul, iar sistemul nu are nevoie de ea, deoarece nu există cerere.
Doar prosumatorii au ajuns să reprezinte circa 8% din totalul capacităților de producere a energie electrice - ceea ce complică foarte mult problema rețelelelor și face plauzibil scenariul deconectării temporare a acestor mici capacități. Chiar și așa, ei vor continua să producă pentru auto-consum, ceea ce va reduce presiunea pe capacitățile mari de producție.
Citeste si:
Sistemul nostru Energetic Național este, din multe puncte de vedere, mai degrabă la nivelul anilor ‘80, iar operatorii de distribuție sunt limitați în a face investiții de reglementări. Există zeci de mii de kilometri de linii puse în funcțiune în perioada 1960 și 1979 și chiar mii de kilometri dinainte de 1960. De asemenea, aproape 45% din posturile de transformare din rețeaua de distribuție sunt dinainte de 1979.
Sursa foto: Facebook / Transelectrica
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
