A început numărătoarea inversă pentru turul doi al alegerilor prezidențiale. Printre interviuri și dezbateri, campionul la „aruncat vorbe” își dovedește dibăcia, dacă ne raportăm la volumul de informații cu care iese în spațiul public. Multe confirmă caracterul său populist-naționalist și xenofob, cu care și-a obișnuit electoratul. În dezbaterea de joi seara, de la Euronews, George Simion a făcut câteva declarații referitor la piața muncii ce nu trebuie trecute cu vederea, în așa fel încât cetățenii să poată vota informat, cu capul și nu cu sufletul, așa cum am auzit de nenumărate ori.
„Peste 4 milioane trăiesc și muncesc în străinătate. Ce reforme la nivelul UE ați susține pentru a încuraja reîntoarcerea și reintegrarea lor în România?”, este întrebarea pe care au primit-o atât George Simion, cât și Nicușor Dan la cea mai recentă dezbatere electorală, care a durat mai bine de patru ore.
„Avem o mare problemă cu piața forței de muncă, și asta o cunosc antreprenorii români, cei care încearcă să plătească impozite în țara noastră. Conform datelor noastre, sunt peste 6 milioane de români care lucrează peste hotare. Fondurile UE nu trebuie să meargă spre Ucraina, către altcineva decât către cetățenii europeni, către români și copiii românilor și către rezolvarea acestei probleme. Vedem în București, în Cluj, indieni, pakistanezi, oameni din Bangladesh și din alte state terțe, dar pe noi ne îngrijorează românii, pierderea locurilor de muncă pentru români sau lipsa unor locuri de muncă bine plătite. Vin cetățeni din lumea a treia, iar românii noștri pleacă peste hotare. Polonia a reușit și a adus aproape 1 milion de polonezi prin programe de reinserție socială. Asta avem de făcut și noi. Avem cei mai buni experți de partea noastră, care de data aceasta vor da soluții care vor fi implementate”, este ceea ce a răspuns George Simion.
Țin aici să fac câteva precizări înainte de votul din turul al doilea al alegerilor prezidențiale unde e musai să ne prezentăm:
1) Nimeni nu recrutează de drag muncitori non-UE. Toți fac asta după ce nu au mai găsit români
Vă invit să consultați legea care reglementează această obligație. Este vorba despre Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României. Articolul 4 care prevede că, pentru a obține avizul de angajare pentru un cetățean străin din afara UE, angajatorul trebuie să facă dovada faptului că a publicat un anunț privind locul de muncă vacant la agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă (AJOFM) și că nu a găsit un cetățean român, al UE/SEE sau al Confederației Elvețiene corespunzător pentru acel post. Această condiție este parte din procedura de obținere a avizului de angajare, emis de Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI).
Deci, înainte de toate, angajatorul declară postul vacant la AJOFM sau la AMOFM (dacă ne referim la București). El așteaptă 15–30 de zile, iar dacă până atunci nu a putut găsi personal autohton, poate solicita aviz de angajare pentru cetățeni non-UE.
Trebuie spus însă că recrutarea și selecția de personal străin adus la noi este un hățiș birocratic (avizele durează mult, sunt multe împotmoliri și la consulate, dar și în țară, la IGI), despre care noi, la Wall-Street.ro, am scris în nenumărate rânduri, de pildă aici sau aici.
Este și un proces mult mai costisitor, dacă facem o comparație cu procesele de atragere a candidaților autohtoni. Este motivul pentru care unii angajatori din România nu iau în calcul de la bun început soluția importului de candidați și încearcă din răsputeri să găsească români, mulți dintre ei atrăgându-i cu salarii bunicele chiar.
Bun, pe lângă aspectul legislativ, să știți că mai sunt câteva aspecte de natură socială și psihoemoțională. Hai să spunem lucrurilor pe nume: muncitorii străini se adaptează greu, e greu până se obișnuiesc, e un șoc cultural pentru cei mai mulți (alții trec prin abuzuri, dar despre asta poate o să vorbim cu altă ocazie). Credeți-mă că le ajunge deja asta și nu mai au nevoie de alte degete îndreptate către ei!
2. România are nevoie de muncitori, nu de ură. Populismul nu ține loc de forță de muncă
În loc să expuneți realitatea pe care o știm cu toții: „Vedem indieni, pakistanezi, oameni din Bangladesh pe străzi”, ce-ar fi să ne sugerați câteva soluții concrete pe care le vedeți pentru a contracara deficitul de personal? Asta ca să nu mai spunem că, domnule Simion, e frumos să vă folosiți în scop electoral de situația unor persoane aflate în situații vulnerabile, care, întâmplător, mai pun și umărul la dezvoltarea economiei din țară? Știți ce e cel mai important pentru oamenii ăștia? Să trimită un ban acasă către copiii, soțiile, iubitele, mamele și tații care trăiesc acolo, la limita sărăciei. Da, așa cum o fac încă și mulți români care muncesc peste hotare.
Pentru cine nu știe, trebuie spus că domnul Simion a exprimat în repetate rânduri opinii critice privind prezența muncitorilor asiatici în România. Să nu uităm că el crede că aceștia sunt o amenințare la adresa identității naționale.
Într-o declarație din septembrie 2024, Simion a declarat că România se confruntă cu o „înlocuire de populație”, susținând că nu există o explicație logică pentru faptul că milioane de români lucrează în străinătate, în timp ce în țară sunt aduși muncitori din Sri Lanka, India și Pakistan. El a descris acest proces ca fiind o „colonizare”, care contravine Constituției României. Și atunci, dar și acum, domnul Simion își alimentează în continuare încet, dar sigur, retorica anti-migrație promovată atât de mult în Franța, dar și Germania.
Sursa foto: Agerpres
Să ne pregătim, așadar, căci, indiferent dacă Simion va ieși sau nu președinte, viitoarele alegeri din România vor avea în centru dușmanul „de serviciu”: muncitorul asiatic, indiferent de naționalitatea pe care o are.
Este ușor și la îndemână să găsim dușmani invizibili prin oamenii care sunt diferiți de noi, pentru că e mult mai greu să încercăm să înțelegem, să gândim, să ne punem în locul lor. Din păcate, în următorii ani, cu sau fără o integrare adecvată a cetățenilor non-UE pe piața forței de muncă din România (cea de acum nu e nici pe departe ce ar trebui să fie), vor deveni țintă principală a vocilor extremiste, nu doar pentru că „fură” joburile românilor (asta când nu o „face” AI-ul), ci pentru că ne fură nouă identitatea.
Nu-i de mirare că empatia e o abilitate a viitorului, atât de necesară în mediile de lucru, dar și în societate. Momentan, nu (prea) o avem.
Domnule Simion, e frumos să vă folosiți în scop electoral de situația unor persoane aflate în situații vulnerabile, care, întâmplător, mai pun și umărul la dezvoltarea economiei din țară?
3) La fel ca alți străini, știți și că niciun român nu se duce de drag să muncească în afara țării
Și mai știți, probabil, domnule Simion, și că mulți dintre ei nu mai vor să se întoarcă, chiar dacă țara noastră s-a dezvoltat mult în ultimul deceniu și salariile din mai multe sectoare de activitate au ajuns la un nivel similar cu cel din alte țări.
Banii nu sunt întotdeauna problema. Oamenii ar rămâne aici dacă ar avea mai multe oportunități (educație mai bună, mai multe locuri de muncă adaptate nevoilor și cerințelor unei economii globale, respect, sector de sănătate public performant, iar de aici poate continua fiecare lista). Dezamăgirea lor față de clasa politică durează deja de atât de mulți ani, încât nici nu am suficient de multe degete la o mână să mai număr. Desigur, încă nu le-a promis nimeni, până la dvs., că vor primi case de 35.000 de euro sau la 1 leu.
Reîntoarcerea românilor din diaspora rămâne un aspect prea puțin palpabil și nici măcar o eventuală preluare a președinției de către dvs. nu i-ar aduce pe români înapoi.
„Nici vorbă să se întoarcă. Nici Simion, nici Nicușor Dan nu vine cu miliarde de euro în buzunar pe care le aruncă în economia țării dacă vor ieși președinți. Nu există așa ceva, asta e o gogoriță pe care o vinde domnul Simion (...) Nu există să se întoarcă oamenii doar pentru că vine Simion. Tot nu o să aibă apă caldă, problemele vor fi aceleași, pentru că nu vine Simion cu miliarde în buzunare la președinție”, mi-a spus și sociologul Gelu Duminică, în dialogul pe care l-am purtat recent.
Domnule Simion, dacă tot sunteți omul „anti-sistem”, cum pretindeți că sunteți, care sunt soluțiile concrete pe care le susțineți că ar fi bine să fie implementate pentru a aduce diaspora acasă, în afară de cele cu care autoritățile din guvernele anterioare au eșuat deja? Vorbiți despre modelul polonez de reîntoarcere a diasporei în țara natală, dar nu precizați și rolul important pe care UE l-a avut în facilitarea revenirii cetățenilor polonezi din diaspora, prin sprijin financiar, programe de integrare și îmbunătățirea condițiilor economice generale din Polonia. Ori dvs. sunteți acum, dintr-odată, pro-european?
4. Aveți soluții pentru românii care nu pleacă nicăieri, dar nici nu muncesc? Inactivii invizibili care sunt marea restanță a statului
În loc să vorbiți de reinserția românilor din diaspora (care sunt deja integrați birocratic, social, într-un sistem dintr-o altă țară – printr-un loc de muncă sau printr-o instituție de învățământ unde urmează studii), mai bine veneați la masă cu soluții pentru (re)integrarea celor din România, în... România.
Domnule Simion, că tot spuneți că vă preocupați de români, nu ați spus nimic de cei circa 1 milion de oameni care nu sunt nici la studii, nu au nici job și nici nu urmează vreo activitate de formare profesională. Cum v-ați gândit să colaborați cu Guvernul și cu Parlamentul (căci dvs., conform Constituției, nu veți putea da legi sau ordonanțe de urgență) pentru a-i ajuta pe ei să se reintegreze în societate?
Vă las, pe final, cu câteva cifre îngrijorătoare, aș spune eu. În anul 2024, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15–64 ani) a fost de 63,8%, în creștere față de anul anterior cu 0,8 puncte procentuale, după cum ne indică cifrele de la INS (pe care le regăsiți aici). Totuși, dacă ne uităm la ce se întâmplă la nivelul UE, România avea, în 2024, cea mai mică rată de ocupare în muncă, în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani. Doar 69,5% din populația activă avea un loc de muncă în România, procent similar cu cel din Grecia (69,3%) și destul de apropiat și de cel din Italia (67,1%), potrivit datelor de la Eurostat (le regăsiți aici). Media UE s-a situat, anul trecut, la 75,8%. Deci avem o mulțime de oameni inactivi pe care trebuie să îi reactivăm. Nu de străini ar trebui să ne fie frică, ci de inactivitate.
Nu uitați că România a devenit țara din UE cu cea mai mare rată a șomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani (26,3%), conform datelor Eurostat din decembrie 2024. Țara noastră a depășit state precum Spania și Grecia, unde șomajul în rândul tinerilor a fost mereu o problemă constantă.
Cifrele arată că este nevoie de o politică socială și economică la nivel național, special dedicată tinerilor, care să adreseze atât problemele de abandon școlar și de calitate a învățământului, introducând măsuri de susținere financiară a elevilor și cadrelor didactice acolo unde este nevoie, cât și problemele de competențe și „angajabilitate” a tinerilor, adaptând programa școlară la nevoile pieței muncii. În paralel, este nevoie și de o campanie de comunicare publică care să combată reticența angajatorilor de a recruta tineri sub 25 de ani.
Domnule Simion, dacă tot vă poziționați ca apărător al românilor, ce soluții reale și aplicabile aveți pentru a activa milioanele de români care trăiesc în inactivitate aici, acasă, și nu doar pentru a vâna voturi cu promisiuni pentru cei plecați, pe care nici măcar nu reușiți să-i convingeți că merită să se întoarcă?
