O scurtă căutare pe internet ne arată că România are, cel puțin pe hârtie, o strategie energetică națională. Cea care se întinde până în 2030, disponibilă pe portalul Ministerului Mediului, arată că un deziderat central este „creștere a sectorului energetic românesc”, în timp ce, pe site-ul ministerului de resort se subliniază că „România va urma cele mai bune practici de protecție a mediului”.
Trecând peste teoria înșirată în lungile file ale strategiilor naționale, țara noastră a punctat și niște ținte clare, ușor de cuantificat, pe care guvernanții și le-au asumat și în fața organismelor europene. Astfel, România a promis că-și va dubla ponderea de consum din surse regenerabile până în 2030, respectiv că aceste capacități vor crește de șapte ori până în 2050. Dacă vom atinge aceste ținte este greu de spus, dar pentru a ilustra cum a evoluat tranziția sustenabilă a țării în acești ultimi 20 de ani am discutat cu reprezentantul uneia dintre cele mai importante companii din domeniul dezvoltării de parcuri fotovoltaice și eoliene, care are o prezență pe piața locală încă dintr-o perioadă în care panourile solare păreau un moft, nu neapărat o soluție viabilă.
Care a fost primul „val” al investițiilor în energie regenerabilă în România
În 2005, energia fotovoltaică reprezenta o simplă idee, încă ne pusă în practică, pentru români. Primul parc fotovoltaic avea să fie deschis abia în 2010, an în care s-a completat și proiectul primului parc eolian din țară, la Cogealac-Ghindărești, cu o capacitate de 136 MW (față de 1 MWp în dreptul întâiului parcului cu panouri solare). Momentul a fost unul important pentru că a venit la doar trei ani după aderarea României la Uniunea Europeană, care a fost catalizatorul unui prim val de investiții în acest domeniu și la noi în țară.
Adrian Dobre, care conduce operațiunile Eurowind Energy România de 11 ani, explică ce i-a încurajat pe primii investitori din ceea ce era atunci o simplă nișă. „Îmi aduc aminte de turbina pe care o vedeam, pe marginea drumului, când mergeam cu trenul spre Ploiești, era o turbină mică, care acum a fost mutată în Tulcea, că nici nu-și dădeau seama că nu bătea vântul”, a rememorat Dobre, ilustrând evoluția domeniului într-o perioadă scurtă de timp.
„De acolo am început și, cumva, am ținut pasul cu restul Europei”, a adăugat acesta. „După integrarea României în Uniunea Europeană, ne-au venit o serie de obligații, țara noastră trebuia să bifeze niște ținte. Noi, ca țară, trebuia să alegem cum vrem să facem această tranziție, cu susținere de la Bruxelles, iar România a ales metoda creditelor verzi”, a explicat Dobre.
„Pe atunci, era foarte ‘darnică’ oferta României, în sensul în care primeai șase certificate verzi pentru fiecare MW/oră de energie eco produsă, deci era profitabil, pe lângă că un investitor făcea bani și vânzând această energie”, a adăugat Dobre. „Asta a atras mulți investitori, care au venit aici pentru că România a promis un cadru de investiții foarte atractiv și a fost o decizie normală [și pentru Eurowind Energy], pentru că acesta este și crezul nostru, în zona de regenerabile, că aceasta este soluția pe viitor, pe lângă latura financiară”, a punctat Dobre.
Astfel, Eurowind Energy a fost printre primele companii străine din branșă care și-a deschis o filială locală, în 2011, iar investițiile au început aproape imediat. „Am fost pionieri în domeniul ăsta, am avut curajul să investim”, spune Dobre. „În 2012, am deschis la Pufești (jud. Vrancea) un parc fotovoltaic cu o capacitate de 1,5 MW. Era al treilea parc fotovoltaic din România la acel moment. Ulterior, au mai urmat alte două proiecte tot la dimensiunea aceea, adică Măgurele (3,3 MW) și Hălchiu (2 MW), deci un total de 7 MW am făcut în primul val”, a spus acesta.
După această primă etapă și acest aplomb generat de cadrul prielnic investițiilor, situația certificatelor verzi s-a schimbat brusc, în 2013, iar mulți investitori fie au părăsit țara, fie și-au amânat proiectele, strategie avută și de Eurowind Energy. „ Nu am dezvoltat planuri mai ambițioase, deși planuri existau încă de atunci, dar ne-am oprit la timp zic eu. N-am vrut să ne expunem riscurilor”, și-a amintit acesta, vorbind despre evoluția accelerată a tehnologiei în perioada ce a despărțit cele două valuri de investiții.
„După acel prim val, a apărut un fenomen de răcire al interesului investitorilor, dar tehnologia a continuat să evolueze [în Occident]”, iar asta s-a tradus nu doar prin niște panouri solare mai performante, cu o capacitate mai mare, ci și prin apariția unor noi capacități de stocare în baterii, fie că vorbim de energia produsă de palele unei turbine eoliene sau de un câmp „presărat” cu panouri ce strâng energia solară. În 2012, aceste baterii de mare capacitate pur și simplu nu existau, iar asta a reprezentat o problemă pentru industrie.
În cazul energiei solare, ea nu este produsă 24 de ore din 24, pentru că nici soarele nu strălucește toată ziua și, din păcate, în intervalele orare când soarele strălucește cel mai puternic, prețul curentului electric este la un nivel scăzut, din cauza cererii mai reduse. De aceea, investitorii aveau nevoie de capacități de stocare, pentru a ține curentul strâns pe timpul zile în vederea utilizării acestuia seara, când este cererea mai mare, deci este și un preț mai crescut, pe piața spot.
Dobre susține că toate aceste lucruri sunt posibile astăzi, când industria trece, și în România, prin cel de-al doilea val de investiții în soluții de energie regenerabilă - atât pe partea de fotovoltaice, dar și pe eolian. Aceste soluții noi permit companiilor așa cum este Eurowind Energy să dezvolte noi proiecte chiar și fără susținere financiară de la stat. „ Chiar spuneam pe atunci „Visez să ajungem la un moment în care să spun că facem investiții fără să fim ajutați”, s-a confesat Dobre, la origine inginer de aviație.
Totuși, nu doar tehnologia favorizează, în ultimii ani, noile investiții, ci și interesul României, proaspăt reaprins, în tranziția „verde”. Asta înseamnă că țara noastră a atras peste 10 miliarde de euro din fonduri europene de modernizare, pe lângă proiectele care au primit undă verde prin PNRR, tocmai pentru a începe să producă tot mai multă energie care nu poluează.
Cum a evoluat tehnologia în doar 15 ani și ce înseamnă al doilea val al investițiilor în energii regenerabile
„În 2012, vorbeam despre panouri de 240w fiecare, iar anul acesta, la Teiuș (n.r. Un parc fotovoltaic inaugurat de Eurowind Energy România în 2025, în județul Alba), avem panouri de 570w instalate”, a spus Dobre. „Acum 13 ani, aveam celule pe o singură față, acum sunt bi-faciale, deci ne mai folosim și de ce se reflectă de la pământ. Acum, panourile au trackere și se mișcă după soare. Înainte, când era cea mai mare nevoie de energie, noi nu produceam pentru că panoul era spre sud, iar soarele era într-o altă poziție. Acum, le punem în poziție orizontală, începem să producem de cum apare soarele, nu mai zic că se mai și reflectă și producem și suplimentar”, a explicat șeful Eurowind Energy.
„Toate acestea duc la o producție mai mare cu 15-20% pe aceeași suprafață instalată față de acum 12-13 ani, iar ca investiție, asta e o mare diferență,” sugerează Dobre, care adaugă în ecuație și scăderea prețului pe hectar la fotovoltaic, ca urmare a maturizării tehnologiei. „La primul parc pe care l-am deschis în România, era un cost de circa două milioane de euro per megawatt de energie produs cu panourile solare. Acum, la Teiuș, am ajuns la un preț de circa 700-800.000 de euro per megawatt”, a spus acesta. „Deci a avut loc o prăbușire a prețurilor și încă cred că e loc să se ducă și mai jos.”
Ce înseamnă, însă, toate aceste investiții, multe de zeci de milioane de euro fiecare, pentru mixul energetic al României? În fond, degeaba se pompează astfel de sume impresionante dacă, în practică, noi continuăm să cumpără petrol sau gaze de la vecini. Totuși, în ultimii ani, sursele regenerabile de energie încep să pună „umărul” la alimentarea României.
„În prezent, cam 15%, dacă nu mai mult, din necesarul de curent al României provine doar din energie fotovoltaică și eoliană”.
-Adrian Dobre, Country Manager pe România, Eurowind Energy-
Concret, Dobre susține că, la nivelul anului 2025, 15% din necesarul de curent electric al țării noastre este asigurat din surse „verzi”. Pentru a privi, însă, imaginea de ansamblu trebuie subliniat că doar o cincime din totalul necesarului energetic al României este reprezentat de energia electrică - indiferent de sursa sa - în timp ce consumul de petrol reprezintă alte două cincimi din total. Pe cifre, asta se traduce într-o producție anuală din surse regenerabile de circa 8TWh, din 50TWh cât este totalul (pe energie electrică). „În momentul ăsta, doar în parcuri fotovoltaice avem o capacitate totală instalată de aproape 3.250 MW, pe lângă ce se produce deja cu ajutorul panourilor fotovoltaice de pe casele oamenilor”, a spus Adrian Dobre.
Totuși, reprezentantul Eurowind Energy România avertizează că, în timpul scurs între primul și cel de-al doilea val de investiții majore, România a pierdut „startul” pe energiile prietene cu natura, în timp ce țări din vestul Europei, cum ar fi Italia, Germania sau Marea Britanie, au pompat sume mult mai mari și nu s-au oprit până astăzi. De aceea, noi nu ne putem compara cu cei mai mari producători de energie eoliană sau fotovoltaică, deși potențialul țării este important, la nivelul regiunii, susține Dobre.
„Noi avem parcuri în toate regiunile istorice ale României. Avem și în Moldova, și în Țara Românească, și în Transilvania. Avem, la fel, în Dobrogea, unde resurse extraordinare de vânt. Este una dintre cele mai bune zone din Europa la acest capitol, după insulele britanice și zona aceea de graniță a continentului, Danemarca și Germania”, a adăugat șeful Eurowind Energy. „Avem, totuși, vreo 3.000 MW instalați în Dobrogea – este deja ca un El Dorado al vântului, iar asta s-a văzut încă din primul val, când nu s-a vorbit destul despre asta. Dar avem un potențial enorm în zona aceea”. De asemenea, spune Dobre, avem și resurse foarte bune de soare, cu până la 2.400 de ore însorite anual, ceea ce ne poziționează într-o postură favorabilă față de vecinii noștri.
Cum va arăta viitorul în materie de energii regenerabile în România
În următorii cinci ani, conform strategiei naționale, România vrea să-și dubleze capacitatea de producție din surse regenerabile, specific din eolian și fotovoltaic. Cu toate acestea, Dobre avertizează că această evoluție galopantă nu poate avea loc cu o arhitectură de transport și distribuție învechită, așa cum este cazul celei din România. De aceea, reprezentantul Eurowind Energy a spus, în discuția cu Wall-Street.ro, că și-ar dori mai degrabă să vadă că statul investește în tot ceea ce înseamnă rețeaua națională, chiar dacă asta înseamnă că privații care vor să investească în aceste tehnologii sunt evitați de fondurile europene sau din visteria statului.
În lipsa acestei „fundații”, vom continua să avem situații în care energia produsă în orele de maximă producție este irosită, fie pentru că ea nu poate ajunge în rețea, fie pentru că ea nu poate fi vândută și, în lipsa capacităților de stocare, la fel, se pierde. De aceea, inclusiv în cadrul parcului fotovoltaic de la Teiuș, Eurowind Energy România investește în capacități de stocare. „Acolo vom avea 120 Mwh în baterii”, a spus Dobre.. În condițiile în care parcul fotovoltaic Teiuș are o capacitate în invertoare de 60,2 Mwh, ca producție, practic în baterii ar putea fi înmagazinată o putere echivalentă cu 2 ore de soare perfect captat.”
Totodată, vorbind despre planuri de viitor, Dobre a subliniat și investițiile pe partea de eolian. „ „Ne pregătim de punerea în funcțiune a parcului de la Pecineaga (48 MW), e vorba de un parc eolian cu opt turbine Siemens cu care vom atinge niște recorduri. Sunt cele mai înalte din România la 135 de metri, cu cele mai lungi pale, 85 de metri. Cel mai înalt punct pe care-l atingem în aer, cu vârful palei, la 220 metri, deci cam două treimi din Turnul Eiffel,” a spus acestea.
Toate eforturile din această zonă iau, pas cu pas, din presiunea pusă pe România, care riscă anual să fie amendată din cauză că folosește, în continuare, foarte mult combustibil fosil pentru a se alimenta - fie că vorbim de petrol sau gaze. Pe lângă problemele ce țin de mediul înconjurător, resursele acestea sunt limitate.
„Legat de resursele României, e o discuție, cum echilibrăm nevoile de consum. Da, putem echilibra din hidro, (n.r. surse ca Hidroelectrica), iar pe partea de fosil, de gaze, avem niște resurse, ne lăudăm cu ele, dar le avem doar pentru următorii 10 ani, nu mai mult, iar marea întrebare este ce facem după. Da, este evident, nu putem face tranziția imediat. Nu vrem să producem un șoc în sistem. Este foarte bine că avem aceste resurse, dar trebuie să ne gândim peste ele, ce facem pe mai departe”, a concluzionat Dobre.
