Scoala necomunista e din cu totul alt film decat scoala comunista. Valorile cultivate de fiecare sunt din lumi paralele, reciproc incompatibile. Libertatea de gandire si actiune, deschiderea, increderea, integritatea, curajul de a opta si a invata asumarea constienta a optiunilor n-au cum rezona cu frica, delatiunea, obedienta, meschinaria si centralizarea dictatoriala dementa. Competenta si caracterul n-au cum face casa buna cu incompetenta si impostura. Toate fruntile libere / iar ca sentiment / un cristal (O. Elytis ) nu au cum consona cu ferma animalelor (G. Orwell ) si cu somnul ratiunii ce naste monstri (F. de Goya ). Meritocratia iese la lumina din zborul in cerul cel mai inalt cu putinta, pe cand ineptocratia explodeaza fetid din haul cel mai had, pe numele sau noaptea mintii.
Incompatibilitatile sunt insurmontabile si strigatoare la cer.
In spatiul si timpul scolii, testul acid al paradigmei sale comuniste sau necomuniste este, fara putinta de tagada, testul arhitecturii curriculare al scolii ca sistem. Logica asertiunii vine dintr-o lectie fundamentala pentru noi, oamenii: comportamente de un fel sau altul – comuniste sau necomuniste –, repetate suficient de mult, devin deprinderi de un fel sau altul – comuniste sau necomuniste; acestea, la randu-le, consolideaza atitudini de un fel sau altul – comuniste sau necomuniste. In orice sistem educational, modelul curricular determina, prin definitie, comportamentele de fond ale elevilor si profesorilor in raport cu ariile invatarii. Una e sa studiezi 17, 18, 19 discipline obligatorii in fiecare semestru, cu cate 1, 2, 3, 4, 5, 6 ore pe saptamana, si cu totul altceva sa studiezi urmand un model curricular deschis, flexibil, din care tu, elev, sa poti alege in functie de preferinte si aspiratii. Una e ca mii de scoli si sute de mii de elevi si profesori sa execute un tabel unic-camasa de forta-pat al lui Procust, si cu totul altceva ca scolile sa invete curajul de a-si deschide oferta curriculara in functie de nevoile specifice ale comunitatilor carora apartin.
Citeste si:
Parcurgeti modelele arhitecturilor curriculare oferite de Finlanda, Noua Zeelanda , sau International Baccalaureat Organization (IBO) si veti vedea cum actioneaza educational comunitatile carora le pasa in mod real de copiii lor. Nu e cazul Romaniei, acum.
Si, ca lucrurile sa fie si mai evidente, iar diferenta dintre curaj autentic perfect posibil si lasitate cinica impardonabila sa fie si mai grotesca, notific opiniei publice de la noi recenta decizie politica spectaculoasa a fratilor de peste Prut de a da lumina verde transformarii curriculare autentice, adica schimbarii reale a paradigmei Educatiei. Intr-un exercitiu real de leadership educational, coordonat de doamna ministru Monica Babuc, echipa Ministerului Educatiei, Culturii si Cercetarii din Republica Moldova a luat act de rezultatele excelente ale pilotarii unui model curricular de secol XXI la Liceul Academiei de Stiinte a Moldovei, initiat in mandatul echipei Maia Sandu-Liliana Nicolaescu-Onofrei, si, pe aceasta baza, a aprobat Conceptul de dezvoltare a Curriculumului National din invatamantul primar, gimnazial si liceal.
Citeste si:
Iata detaliile de fond:
- Reducerea numarului de ore de liceu de la 31 la 28
- Reducerea numarului de discipline de liceu pana la 6 obligatorii, celelalte (3) fiind optionale, ca elevii sa isi poata continua studiile in baza profilului ales
- Includerea in Planul de invatamant a compartimentului Extensii curriculare, ce prevad studierea la un nivel avansat a disciplinelor de profil
- Reconceptualizarea statutului (rolului si functiilor) disciplinelor optionale si marirea cotei acestora in planurile de invatamant, pentru diversificarea ofertelor educationale si asigurarea la maximum a intereselor si oportunitatilor elevilor, determinand traseul individual de formare.
Inapoi, la cazul Romaniei. Daca asa cum e acum nu, atunci CE altceva? Si CUM altfel?
Raspuns corect: arhitecturi curriculare definite in cheie de leadership real, adica in termeni de viziune, valori, principii, acestea, la randul lor, operationalizate prin competente-cheie si, respectiv, „arii de invatare” (ariile de invatare, learning areas, sunt echivalentul extins al disciplinelor atunci cand gandim transdisciplinar).
Citeste si:
Pun din nou modelul in discutie. Referinta pentru reprezentarea grafica este in Noua Zeelanda. Mi-a placut mult structura: e simpla, clara, puternica – ma reprezinta, ca sa zic asa. Am formulat viziunea si am enuntat valorile, competentele-cheie si „ariile de invatare” pentru cazul Romaniei.
In mod inexplicabil pentru mine, blocajul de fond al procesului transformarii Scolii ca sistem vine fix din incapacitatea dovedita in fapt a societatii de a-si raspunde convingator la intrebarile-cheie atunci cand vine vorba de educatie: cum sa fie tinerii pe care scoala i-a educat si i-a scos in lume? care sunt valorile pe care scoala le cultiva acestor tineri? ce si cum ar trebui sa invete ei pentru a-si consolida, pe termen lung, personalitatile si comportamentele potrivit viziunii si valorilor agreate la nivel societal? Si tot asa – logic, firesc, cu fond profund. De ce oare? Asa incat am decis sa corectez anomalia, invitandu-va sa ne invingem frica.
Citeste si:
Acum suntem in Ochi.
Ochiul Uraganului Curricular.
Hai ca putem!
Autor: dr. ing. mat. Marian Stas, MPA. Presedinte, Asociatia Clubul Liderii Mileniului Trei
Sursa foto: Cherries / Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
