Studiile arată că, de la începutul "erei" megaconstelaţiilor, în 2020, concentraţiile de poluare atmosferică potenţial periculoasă la mare altitudine, provenită din lansările şi reintrarea sateliţilor, au crescut semnificativ. Pe baza estimărilor descrise de cercetători drept "conservatoare", sectorul spaţial global va împrăştia până în 2030 în atmosferă mai multe substanţe chimice care modifică clima decât întregul Regat Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.
Poluarea generată de megaconstelaţiile de sateliți va afecta clima Pământului
Dacă creşterea preconizată de liderii industriei spaţiale se va concretiza, această poluare a aerului, concentrată în mare parte în straturile superioare ale atmosferei, va începe la un moment dat să modifice clima Pământului, a declarat pentru Space.com Eloise Marais, profesoară de chimie atmosferică şi calitatea aerului la University College London.
"Poluarea industriei spaţiale este ca un experiment de geoinginerie la scară mică, nereglementat, care ar putea avea multe consecinţe grave şi neintenţionate asupra mediului", a spus ea, conform Agerpres.
Geoingineria este un termen care descrie o serie de intervenţii posibile care ar putea inversa creşterea temperaturilor globale cauzată de concentraţiile tot mai mari de gaze cu efect de seră din atmosferă.
Una dintre cele mai frecvent discutate metode de geoinginerie este injecţia stratosferică de aerosoli, care implică eliberarea unor cantităţi mari de particule care reflectă lumina în stratosferă, al doilea strat al atmosferei Pământului, pentru a reduce cantitatea de căldură care ajunge la planetă. Ideea este studiată de oamenii de ştiinţă, care avertizează că impactul poate fi imprevizibil, inclusiv modificări ale modelelor de ploaie, secete şi schimbări meteorologice neprevăzute.
Eloise Marais este unul dintre aceşti oameni de ştiinţă, conducând o echipă care studiază efectele poluării aerului cauzate de sateliţi. Cel mai recent studiu al lor a constatat că, până în 2029, poluarea aerului provenită de la lansările de sateliţi de tip megaconstelaţie - cum ar fi Starlink, Amazon Leo sau proiectele chinezeşti Guowang şi Quianfan - va reprezenta peste 40% din totalul poluării generate de sectorul spaţial.
Megaconstelaţiile - utilizate cel mai frecvent pentru a transmite internet către utilizatorii din zone fără acoperire - reprezintă o tendinţă în creştere rapidă. Acestea se bazează pe sateliţi cu durată de viaţă limitată, care sunt înlocuiţi aproximativ la fiecare cinci ani cu tehnologii mai moderne şi mai puternice. Înlocuirile frecvente înseamnă lansări mai frecvente şi deorbitare mai frecventă în comparaţie cu misiunile de modă veche, concepute pentru perioade mai lungi. Aceasta, la rândul său, înseamnă o poluare mai mare a aerului introdusă în straturile superioare altfel neatinse ale atmosferei Pământului.
"Majoritatea lansărilor de megaconstelaţii de astăzi ard kerosen, deoarece se bazează de obicei pe rachetele Falcon 9, care produc carbon negru", a spus Marais. "Acest carbon negru este eliberat în straturile superioare ale atmosferei, unde rămâne timp de 2,5 până la 3 ani. Din această cauză, carbonul negru are un efect climatic de aproximativ 540 de ori mai puternic decât carbonul negru eliberat din surse de suprafaţă, cum ar fi vapoarele, maşinile şi centralele electrice."
Cercetătorii fac estimări privind impactul poluării generate de sateliți
Cercetătorii estimează impactul poluării aerului provenită din lansările de rachete, calculând cantităţile de poluare care ar putea apărea din lansările şi reintrarea sateliţilor într-o perioadă dată de timp. Dacă lansările de sateliţi produc în mare parte carbon negru, care are potenţialul de a încălzi atmosfera superioară, reintrarea sateliţilor generează oxizi de aluminiu, care pot deteriora stratul de ozon. Echipa rulează apoi modele climatice care arată impactul preconizat al poluanţilor asupra planetei.
"Modelul ne poate spune foarte bine cât de mult ozon va fi distrus din cauza acestei poluări şi cât de mult va fi alterată clima din cauza acestei poluări", a spus Marais, citată de Agerpres.
Marais a adăugat că cea mai recentă modelare s-a bazat pe cifre "conservatoare", deoarece creşterea reală a numărului de sateliţi a depăşit în mod constant aşteptările cercetătorilor.
Doar Starlink, parte a SpaceX, deține peste 10.000 de sateliți
În prezent, peste 15.000 de sateliţi operaţionali orbitează planeta, potrivit Agenţiei Spaţiale Europene (ESA). Aceasta este o cifră de trei ori mai mare decât numărul de sateliţi care au înconjurat Pământul în 2020. Creşterea se datorează în mare parte megaconstelaţiei Starlink a SpaceX, care constă în prezent din peste 10.000 de sateliţi.
Noi actori din domeniul spaţial, printre care Amazon LEO şi operatorii chinezi Guawang şi Qianfan, sunt în proces de construire a propriilor flote. Până în 2030, aproximativ 100.000 de sateliţi ar putea orbita planeta, fiind aşteptată o creştere abruptă suplimentară în următoarele decenii.
Eloise Marais avertizează cu privire la o creştere nereglementată a lansărilor de sateliţi. Particulele eliberate în straturile superioare ale Pământului vor atinge, la un moment dat, concentraţii care vor avea un efect asupra climei Pământului.
Ea a mai spus că, deşi până în 2029 concentraţiile de poluanţi proveniţi de la lansările şi reintrarea sateliţilor vor reprezenta doar aproximativ o sutime din cantitatea necesară pentru intervenţiile de geoinginerie, acumularea continuă a poluanţilor rezultată din extinderea reţelelor de sateliţi ridică îngrijorări.
"Trebuie să luăm mult mai în serios reglementarea poluării provenite de la lansări şi reintrări", a spus Marais. "De asemenea, este nevoie de mult mai multe fonduri direcţionate către cercetare pentru a studia acest lucru, deoarece nu putem ţine pasul cu industria spaţială", scrie Agerpres.
