De data aceasta, evident nu mai conteaza ca Bulgaria a facut candva progrese mai mari ca ale Romaniei, asa cum nu mai conteaza nici ca a beneficiat de mana forte a unui consiliu monetar instituit de Fondul Monetar International. Suntem egali, intr-o echipa din ce in ce mai ezitanta in atingerea obiectivului aderarii.

Acelasi tipar, tari diferite

Romanii au ales un nou parlament si un nou presedinte la finele anului trecut. A fost numit un guvern de coalitie. Pana aici stam mai bine ca vecinii. Ei nu au reusit sa formeze echipa executivului. De aici insa, asemanarile se tin lant. Puterea de la Bucuresti a fost de la inceput marcata de instabilitate, din vocabularul si conduita sa lipsind cu desavarsire cuvinte ca negociere, compromis, obiective nationale prioritare. Punctul culminant a fost atins recent, cand primul-ministru si-a anuntat de cateva ori demisia, revenind tot de atatea ori asupra deciziei. Inundatii fara precedent au complicat situatia pe toate planurile: economic, social, politic.
Bulgarii au ales o noua putere in iunie, iar votul lor a creat o situatie aparent fara solutie. Majoritari au iesit socialistii, condusi de Serghei Stanisev, dar cele 31 de procente obtinute nu le sunt suficiente sa formeze singuri guvernul. Partidul fostului premier Simeon de Saxa Coburg, Miscarea Nationala, a obtinut 20% din voturi, iar partidul etnicilor turci, Miscarea pentru Drepturi si Libertati, 13%. Un partid cu discurs ultranationalist, infiintat cu doar doua luni inainte de alegeri, a cucerit 8% din electorat cu sloganul “Bulgaria este a bulgarilor”. Inca de la inceput s-au anuntat mari probleme in formarea guvernului, fiind extrem de dificil acordul fortelor politice si nominalizarea ministrilor. Criza a culminat cu boicotul parlamentar de saptamana precedenta, cand opozitia a parasit sala, refuzand sa voteze guvernul, si cu demisia lui Stanisev. Inundatiile i-au lovit si pe bulgari, care, spre deosebire de noi, nu pot injura guvernul, pentru ca nu au.

Darzenia cu care cele doua tari saboteaza aderarea ii ingrijoreaza pe oficialii europeni. “O eventuala criza politica nu va afecta decisiv calendarul aderarii Romaniei, daca isi indeplineste angajamentele”, ne declara cu cinci luni in urma Timmo Suma, directorul Directoratului general pentru extindere al Comisiei Europene. Dupa toate aparentele insa, nu suntem capabili sa facem si reforme si jocuri politice, pentru ca ultimul semnal al Comisiei, dat de comisarul pentru extindere Olli Rehn, este o adevarata somatie sa ne vedem de reforme, nu de politica. Bulgarilor li s-a spus acelasi lucru, insa si noi, si ei suntem obsedati de alegeri anticipate, atat de obsedati incat nu remarcam mana de ajutor intinsa de Comisia Europeana, care ne-a anuntat ca va indulci tonul rapoartelor de tara din toamna. Nu va face referire la clauza si nici la data aderarii, pentru a nu influenta ratificarea tratatelor de aderare in parlamentele statelor membre. Lasa pe anul viitor vestile neplacute, poate ne trezim pana atunci la realitate.

Atitudinea de gen “uite demisia, nu e demisia”, afisata de premierul roman Calin Popescu Tariceanu intareste convingerea europenilor ca Romania este marcata de instabilitate politica si ca obiectivul aderarii a trecut pe un plan secund pentru politicienii de la Bucuresti

Premierul bulgar nu a fost la fel de nehotarat ca omologul sau de la Bucuresti, dar, din cauza imposibilitatii formarii unui guvern, si-a dat demisia. Imaginea perceputa in exterior este identica: instabilitate politicasi noi, si bulgarii muncim mult, si ineficient.castigam putin, consumam putin

Diferenta dintre puterea de cumparare a cetatenilor din diverse tari este foarte clara cand este exprimata in functie de pretul unui produs standard si salariul orar net. Spre exemplu, daca pretul unui kilogram de paine in Bucuresti este impartit la salariul mediu orar net al unui bucurestean, rezultatul arata cate minute trebuie sa munceasca pentru a castiga suma necesara achizitionarii cantitatii de produs.

Din aceasta perspectiva, bucurestenii muncesc cel mai mult pentru cumpararea unui kilogram de paine sau a unui BigMac, comparativ cu UE 25. Bulgarii muncesc cu sase minute mai mult pentru a-si permite un kilogram de orez si cu doua minute mai putin pentru un kilogram de paine. Doar pentru cumpararea unui BigMac locuitorii Sofiei muncesc mult mai putin ca cei ai Bucurestiului.

Citeste si:

Suntem perceputi ca fiind mai corupti decat

• Conform organizatiei Transparency International, Romania se afla in topul mondial al coruptiei pe locul 87, din 145 de pozitii, deci undeva pe la mijlocul clasamentului.

Bulgaria ocupa locul 54.

Cu cat o tara ocupa o pozitie mai apropiata de inceputul clasamentului, cu atat este considerata a avea o administratie publica mai putin corupta. Finlanda este tara cea mai “curata” din lume, ocupand locul cu numarul unu in clasamentul intocmit anual de Transparency International, la polul opus celui care reuneste Haiti si Bangladesh, state situate pe locul 145 si considerate ca cele mai corupte de pe mapamond.

• Barometrul Global al Coruptiei indica aceeasi stare de fapt. La intrebarea: “In ultimele 12 luni, dumneavoastra sau un membru al familiei ati fost nevoit sa dati mita?”, 25 de romani dintr-o suta au raspuns pozitiv, 61 negativ, iar 14 s-au abtinut sa raspunda sau nu au stiut. La aceeasi intrebare, doar sase bulgari din o suta au afirmat ca au dat mita, 88 au spus ca nu au facut-o si doar unul nu a raspuns.

• Daca ar avea o bagheta magica, 30% din romani ar starpi coruptia din partide, 20% i-ar pune capat celei din justitie, iar 12% celei din politie.

• Rezultatele cercetarilor internationale pe tema coruptiei au un inalt grad de subiectivism, pentru ca se bazeaza nu pe masuratori stiintifice, ci pe perceptii individuale. Cu cat mass-media dintr-o tara vor amplifica subiectul coruptiei, cu atat cetatenii acelei tari, dar si mediul extern, vor capata convingerea ca sistemul este corupt, chiar daca ei insisi nu s-au confruntat cu situatii care sa confirme aceasta. Prin urmare, concluziile unor asemenea studii sunt doar orientative.