Respectivele norme se potrivesc ca nuca in perete cu ansamblul prevederilor cuprinse de Codul de procedura fiscala. Spre exemplu, doua noi articole - 1.941 “Dispozitii privind stoparea ajutorului de stat” si 1.942 “Dispozitii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis” - au fost introduse dupa articolul 194 “Dispozitii privind regimul vamal” si, pe buna dreptate, se pune intrebarea care este legatura intre ele”.

Se spune insa ca, daca doresti, poti construi un rationament pentru absolut orice. si ajungem sa ne convingem tot mai mult de acest lucru, urmarind activitatea legiuitorului roman. Spre exemplu, noile norme au fost introduse, se zice in preambulul actului, “pentru a preveni activarea clauzei de salvgardare pe motiv de cadru legal neadecvat”
Totusi, ce are in comun ajutorul de stat cu taxele, impozitele si contributiile care fac obiectul Codului de procedura fiscala? Legatura este subtila, la un moment dat chiar prea subtila: toate sunt, sau pot deveni in anumite conditii, venituri la buget.

Conform Legii nr. 143/1999, “Ajutorul de stat se concretizeaza fie intr-un transfer de fonduri publice catre o intreprindere, fie in renuntarea la unele venituri viitoare - certe sau posibile - si care asigura unei intreprinderi un beneficiu de natura economica sau financiara, pe care nu l-ar fi obtinut in absenta acestor masuri.”

Cu titlu de exemplu, facilitatile fiscale reprezinta ajutoare de stat si sunt venituri la care statul a renuntat in favoarea agentului economic. Doar ca nu toate ajutoarele de stat sunt de acest tip. Tot cu titlu de exemplu, enumeram si alte tipuri de ajutoare de stat care pot fi acordate: subventii, garantii, participari cu capital ale statului, ale autoritatilor publice centrale sau locale ori ale altor organisme care administreaza surse ale statului sau ale colectivitatilor locale. Acestea nu reprezinta venituri la buget. Ele pot deveni insa atunci cand se face recuperarea acestor sume pe temeiul acordarii lor necuvenite.

Se poate spune ca despicam firul in patru si ca, la urma urmei, vorbim tot de banii statului. Asa este, dar sa nu uitam ca la aparitia Codului de procedura fiscala a disparut din peisajul legislativ OG nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare. Creanta bugetara este un termen mult mai general si mai generos decat cel de venit. Ca sa nu mai spunem ca nu toate veniturile statului sunt de natura fiscala. Temerea noastra este ca, prin toate modificarile intervenite, Codul de procedura fiscala isi pierde identitatea. Treptat, cuvantul “fiscal” din coada isi pierde relevanta, iar “detasarea” de Codul fiscal devine din ce in ce mai evidenta.
O astfel de evolutie nu este surprinzatoare. Semnele existau de mai mult timp, pentru cine avea ochi sa le vada. Este interesant de observat, spre exemplu, modul in care este definita in Codul fiscal si, in paralel, in Codul de procedura fiscala, aria de acoperire a acestor acte:

Codul fiscal:

Citeste si:

Art. 1. - (1)Prezentul cod stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele prevazute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizeaza contribuabilii care trebuie sa plateasca aceste impozite si taxe, precum si modul de calcul si de plata al acestora.
Art. 2. - Impozitele si taxele reglementate prin prezentul cod sunt urmatoarele:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe venit;
c) impozitul pe veniturile microintreprinderilor;
d) impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti;
e) impozitul pe reprezentante;
f) taxa pe valoarea adaugata;
g) accizele;
h) impozitele si taxele locale.

Codul de procedura fiscala:

(1) Prezentul cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel. Ne putem astepta la repetate modificari de la bun inceput, Codul de procedura fiscala avea o arie mai larga de actiune. Chiar putem sa ne intrebam cat de larga, daca ne raportam la “alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat”.
Ca sa putem raspunde la aceasta intrebare, ar trebui sa aflam pentru inceput ce este (sau ce nu este) bugetul general consolidat. Nu putem sa nu remarcam placerea legiuitorului de a inova in materie de terminologie. Sigur ca suna bine, dar ce este in definitiv bugetul general consolidat?
Conform definitiei date prin Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, Bugetul general consolidat reprezinta ansamblul tuturor bugetelor publice, componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un intreg. Sistemul bugetar, la randul lui, cuprinde:
• bugetul de stat;
• bugetul asigurarilor sociale de stat;
• bugetele fondurilor speciale;
• bugetul trezoreriei statului;
• bugetele institutiilor publice autonome;
• bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
• bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;
• bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;
• bugetului fondurilor externe nerambursabile;
• bugetele locale.

Cu alte cuvinte, bugetul general consolidat este o forma agregata si consolidata a mai multor bugete. Riguros vorbind, nu exista venituri ale bugetului general consolidat, ci venituri ale unuia din bugetele enumerate mai sus. Practic, Codul de procedura fiscala poate interveni in legatura cu orice suma care se constituie venit al statului, la modul general. si, asa cum am spus deja, nu orice venit este de natura fiscala. Ce este de presupus ca se va intampla in continuare? Nimic bun, daca legiuitorul nu se hotaraste sa dea un alt nume Codului de procedura fiscala, mai potrivit pentru ceea ce reprezinta el in realitate. Aruncand o privire asupra actelor abrogate la data publicarii Codului de procedura, ne dam seama ca ideea de a le inlocui printr-un singur act a fost poate prea ambitioasa pentru legiuitorul roman. Pentru ca, sa nu uitam, Codul de procedura fiscala difera ca structura de Codul fiscal.

In timp ce Codul fiscal este o simpla culegere de acte normative care pot la fel de bine exista individual (au in comun doar principiile care guverneaza sistemul fiscal), Codul de procedura incearca sa fie o abordare sistemica a tuturor aspectelor procedurale care tin de administrarea sistemului bugetar. Faptul ca a fost centrat in jurul veniturilor de natura fiscala nu a ajutat prea mult, ci dimpotriva. Drept pentru care ne putem astepta in continuare la tot felul de interventii – adaugiri, modificari sau completari ale Codului de procedura fiscala, care ii vor da un aspect pestrit si il vor transforma intr-un instrument dificil de manevrat de catre contribuabil, dar si de catre stat. Indraznim sa spunem ca ar fi nevoie chiar de o refacere din temelii a Codului de procedura, si ce bine ar fi daca ar exista cineva care sa ia in serios o astfel de propunere.