Autoritatile europene, sub presiune. Ar trebui sa intervina decisiv in Grecia?

Grecia a devenit in luna mai a anului trecut primul stat din zona euro care a cerut sprijin financiar extern de urgenta, convenind un acord pe trei ani cu FMI si UE pentru un imprumut de 110 miliarde euro.

La un an dupa acest eveniment istoric, pietele financiare au ajuns la consensul ca Grecia nu va reusi niciodata sa-si plateasca datoria de stat de 327 miliarde euro, echivalentul a aproape 150% din Produsul Intern Brut al tarii. Investitorii mizeaza deja clar pe iminenta unei restructurari a datoriilor in urmatorul an, in pofida negarii vehemente a acestei perspective de catre oficialitatile de la Atena, Bruxelles (Comisia Europeana) si Frankfurt (Banca Centrala Europeana).

Costul asigurarii datoriilor Greciei fata de default (incapacitate de plata) a crescut puternic, iar randamentul obligatiunilor guvernului elen cu scadenta la doi ani a ajuns la 27% saptamana trecuta, de trei ori mai mare fata de rata la care se imprumuta, spre exemplu, Ucraina sau Nigeria la aceeasi maturitate.

"Raspunsul din partea autoritatilor continua sa fie ad hoc, in spatele curbei evenimentelor", comenteaza Jacques Cailloux, economist sef pe Europa la RBS.

Amanarea unei restructurari a datoriilor, care deja pare inevitabila, ar putea fi insa justificata de patru motive economice si unul politic, mai putin semnificativ, chiar daca inseamna suplimentarea consistenta a imprumuturilor de la FMI si UE, peste cele 110 miliarde euro deja promise.

In primul rand, Grecia nu poate face fata unui default pentru ca nu dispune de nu excedent al bugetului primar inainte de plata dobanzilor, iar economia este in continuare intr-o recesiune profunda. Tara nu isi poate plati "facturile" fara credit, iar un default ar fi echivalentul unei interdictii de cativa ani pe pietele financiare.

Impactul asupra bancilor si fondurilor de pensii din Grecia, investitori importanti in obligatiunile guvernamentale, asupra mediului privat si intregii economii, ar fi unul devastator si ar putea declansa miscari sociale majore in tara.

"Trebuie sa ajunga cu bugetul primar la balanta inainte de a intra in default. Este in interesul lor pe termen lung de a respecta planul actual si de a fi mai agresivi decat ceea ce se cere sub acest plan, obtinand astfel un angajament mai ferm dincolo de 2013 pentru sprijin continuu din partea partenerilor europeni", a afirmat Willian Cline, senior fellow la Peterson Institute for International Economics si expert pe criza din America Latina din anii '80.

O restructurare ordonata a datoriilor ar putea avea un impact negativ mai mic peste doi ani, dupa reducerea puternica a birocratiei si a cheltuielilor publice, consolidarea sistemului fiscal, privatizarea activelor statului si revigorarea cresterii economice.

Un al doilea factor care justifica amanarea default-ului este expunerea bancilor europene, inclusiv a Bancii Centrale Europene, pe datoriile Greciei. Sistemul bancar european are nevoie de timp pentru a-si consolida pozitiile de capital si a-si reduce expunerea inainte de a marca pierderi pe active elene.

Bancile comerciale din intreaga Europa trec prin teste de stres si recapitalizari pentru a se alinia noilor reguli de capital impuse in urma crizei financiare globale. Restructurarea datoriilor Greciei intr-un astfel de moment ar inversa acest proces de recuperare si ar da startul unei reactii in lant cu consecinte grave.

Potrivit calculelor UE, creditorii oficiali (guvernele din zona euro, FMI si BCE) vor detine, pana la sfarsitul anului 2013, peste jumatate din datoria externa a Greciei. Numai creditele de la FMI au prioritate la restituire mai ridicata decat obligatiunile detinute de investitori privati.

Al treilea motiv este posibila deteriorare a reputatiei intregii zone euro. Chiar daca oficialii ar cosmetiza restructurarea datoriilor Greciei ca o "reprofilare", "reprogramare" sau "schimb voluntar de obligatiuni", procesul ar fi inteles la scara larga drept un default.

Celelalte tari de la periferia zonei euro ar fi trase imediat in linia intai a crizei datoriilor de stat, inclusiv Spania, a patra economie din reginue, care a implementat reforme structurale si reduceri de cheltuieli pentru a nu fi in pericol.

"Cel mai bun mod de a evita necesitatea unei interventii pentru salvarea Spaniei este salvarea Greciei. Daca nu salvezi Grecia, va fi nevoie sa salvezi Portugalia si Spania", a declarat pentru Reuters, sub protectia anonumatului, un industrias european important, cu legaturi politice stranse.

Al patrulea motiv de natura economica este ca, daca Grecia ar intra in default, institutiile financiare internationale ar pierde influenta pe care le-o asigura acordul statului elen cu UE si FMI asupra reformelor fiscale si economice din tara.

In pofida veniturilor reduse din cauza contractiei economice si a evaziunii fiscale, Atena a reusit o ajustare fiscala uriasa, de 7 puncte procentuale, in primul an de aplicare a masurilor din program.

UE are interesul sa mentina Grecia pe acest drum si sa reduca povara Atenei prin prelungirea maturitatilor datoriilor si prin noi reduceri ale dobanzii creditelor oficiale. Europa ar putea stimula interesul autoritatilor elene pentru reforma prin acordarea de ajutoare suplimentare in schimbul unor garantii sau colateral din privatizarea activelor statului.

Motivul politic invocat anterior de Reuters este iminenta alegerilor din Franta si Germania. Cel mai bun moment sa-ti anunti populatia ca o parte din banii imprumutati Greciei din fonduri publice nu vor fi niciodata returnati este dupa alegeri, din punctul de vedere al unui politician. Cei mai mari creditori ai Greciei sunt Germania si Franta.

In Franta vor avea loc anul viitor alegeri prezidentiale si parlamentare, iar urmatoarea runda de alegeri generale din Germania este in septembrie 2013.

Liderii germani au subliniat deja ca orice restructurare a datoriilor Greciei inainte de sfarsitul anului 2013 nu intra in discutie.