Autoritatile europene devin principalii detinatori de obligatiuni suverane elene, chiar daca se opun propunerii presedintelui Bancii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, pentru o "consolidare majora" a legaturilor fiscale in spatiul comunitar.

In aceste conditii, obiectiile politicienilor europeni de impartire a suveranitatii sunt subminate de propriile eforturi de salvare a euro.

"Cu cat este evitata restructurarea datoriilor elene, cu atat mai mult obligatiile financiare ale Greciei sunt impartite si apare o uniune fiscala de facto", a declarat David Mackie, economist sef la JPMorgan Chase in Londra.

Daca BCE va avea succes in incercarea de a preveni restructurarea, in viitorul apropiat, a datoriilor Greciei, regiunea va merge spre destinatia dorita de Trichet, crede Mackie.

Parlamentul de la Atena a aprobat miercuri un nou plan de austeritate, creand conditiile pentru obtinerea unui al doilea program international de finantare in decurs de doi ani, care va majora contributia contribuabililor europeni la salvarea celui mai indatorat stat din UE.

Pentru investitori, cresterea subventionarii risca sa afecteze obligatiunile germane, considerate de referinta in zona euro.

Rezultatul controversei ar putea determina daca euro va evolua sau va esua din cauza temerilor ca cei 17 membri sunt prea diferiti pentru a fi uniti de o moneda unica, daca unii nu vor sa respecte regulile iar altii nu vor sa ii ajute pe cei aflati in dificultate.

"Europa se afla la o rascruce. Este imposibil sa avem o uniune monetara in anii urmatori daca nu construim o uniune economica si fiscala. Trichet este constient de acest lucru, dar unii lideri politici au alte viziuni", a afirmat intr-un interviu Guy Verhofstadt, prim-ministru al Belgiei in prima decada a euro.

Costul unei uniuni mai profunde ar fi suportat in mare parte de principalele economii ale zonei euro.

Analistii Nomura International calculeaza ca Germania ar trebui sa contribuie cu 3,5% din PIB pentru ca integrarea regiunii sa ajunga la nivelul celei din Statele Unite, comparativ cu 1% in prezent, reprezentand 0,7% din bugetul UE.

Finantarea Greciei, Irlandei si Portugaliei se va ridica la circa 2% din PIB-ul Frantei si al Germaniei, in acest an, reprezentand in mare ratele lor de crestere economica, potrivit analistilor companiei de brokeraj Strategists at Brockhouse&Cooper din Montreal.

Citeste si:

Compania de cercetare a pietei Open Europe, din Londra, estimeaza ca fiecare gospodarie din zona euro subventioneaza in prezent cu 535 de euro datoriile Greciei, iar al doilea program de salvare va tripla aproape aceasta suma, pana in 2014.

Trichet vrea sa transforme criza intr-o oportunitate de a realiza "uniunea viitorului", prin consolidarea reglementarilor si institutiilor care guverneaza politicile fiscale si economice.

El a propus exercitarea dreptului de veto de catre institutiile europene, in cazul bugetelor statelor aflate in criza, si crearea unui minister regional de finante.

Autoritatile din Germania, spre exemplu, se tem insa ca legaturile mai stranse vor reduce influenta guvernelor nationale asupra propriilor bugete.

Necesitatea de a preveni falimentul Greciei a dus deja la o mai mare solidaritate fiscala, considera Gary Jenkins, director la compania Evolution Securities din Londra.

In plus, randamentele obligatiunilor din tarile periferice ale zonei euro vor fi mai apropiate de cele ale obligatiunilor germane.

Astfel, obligatiunile Greciei "vor arata mai bine, iar cele germane mai prost".

Investitorii cer o prima de risc de circa 13% pentru obligatiunile elene pe termen de zece ani, fata de cele germane.

Spreadul a scazut de la un nivel record de 15%, pe masura ce Europa se apropie de un acord pentru al doilea program de salvare a Greciei.
Costurile de imprumut ale Germaniei sunt la aproximativ acelasi nivel cu cele ale SUA.

Jim O'Neill, presedinte al Goldman Sachs Asset Management, sustine ca tarile europene trebuie sa inceapa sa emita obligatiuni comune pentru a atrage investitorii si a pune capat crizei. Germania se opune insa, de teama ca ar avea loc o crestere a costului sau de imprumut.