"Viitorul sistemului bancar este pus sub semnul intrebarii in intreaga lume, dar nicaieri in mai mare masura decat in Europa Centrala si de Est. Aici, statele trebuie sa aleaga intre a ramane la bancile din Europa de Vest, care ar putea fi impovarate timp de cativa ani de problemele fiscale ale zonei euro, si renationalizarea sistemului bancar", scriu jurnalistii WSJ.

Piata creditului din regiune este dominata, mai mult ca oriunde, de banci cu sediul in alte zone, aproape exclusiv in Europa de Vest.

Dupa prabusirea comunismului la sfarsitul anilor '80 - inceputul anilor '90, tarile din spatele Cortinei de Fier au inceput sa se alature din nou economiei globale, economiei de piata, unde integrarea financiara era considerata o solutie pentru majoritatea problemelor economice ale lumii. Orice masura care inlatura un obstacol din calea fluxului de credit si de capital era incurajata, potrivit consensului dintre Washington si Bruxelles.

Insa decizia de a implica bancile straine atat de puternic in piata de credit a avut si o latura mai practica: dupa mai mult de 40 de ani de comunism, bancile din regiune operau foarte diferit fata de bancile comerciale occidentale. Astfel, una dintre principalele probleme ale guvernelor din aceste tari la inceputul anilor '90 era lipsa de personal calificat in acest domeniu, de know-how si tehnologie. Bancile din Vest au putut acoperi toate aceste deficiente, castigand in schimb o piata relativ sigura de extindere dincolo de tarile de provenienta, cu promisiunea unei cresteri rapide a activelor si unor marje mai ridicate de profit, in special pe credit.

Astfel, bancile din Europa de Vest au cumparat majoritatea institutiilor financiare privatizate de statele din Europa Centrala si de Est in anii '90, fiind incurajate de guvernele din tarile de origine.

"Subliniind ipocrizia caracteristica timpurilor, care nu este intalnita rar nici acum, aceleasi guverne vest-europene descurajau investitii straine semnificative in propriile sisteme bancare", noteaza WSJ.

Astfel, sistemul bancar european s-a divizat pe linia vechii Cortine de Fier. In Vest, vechii giganti nationali au continuat sa domine. Deutsche Bank s-a ferit de Franta. BNP Paribas a evitat Germania. Dintre marile economii europene, numai Marea Britanie a parut dispusa sa riste caderea sub control strain a unei portiuni importante a sectorului bancar.

La est de acest hotar, din zona Baltica pana in Balcani, liderii nationali au apus si, in cadrul unui experiment curajos, bancile din vest au finantat subsidiarele din Europa Centrala si de Est cu bani obtinuti ieftin de pe piete. Astfel, bancile locale au reusit sa imprumute mai ieftin decat ar fi putut sa o faca daca ar fi accesat pietele pe cont propriu, iar pana in 2008 totul a functionat, nimeni nu si-a imaginat ca marile grupuri bancare europene ar putea avea dificultati la accesarea de credit.

Insa in urma crizei, bancile din Vest au primit rapid sprijin de urgenta, iar guvernele din intreaga Europa si-au dat seama ca, intr-o piata unde banii publici au devenit o resursa cheie pentru supravietuirea institutiilor financiare, subsidiarele din Europa Centrala si de Est ar putea ramane "orfane".

Asa s-a ajuns, in 2009, la semnarea Initiativei de la Viena, o incercare incununata de succes a Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare si Fondului Monetar International de a convinge bancile vest-europene sa continue sa-si sustina subsidiarele din ECE. Solutia a fost insa una temporara, adaptata unei probleme considerata trecatoare.

Citeste si:

In contextul crizei datoriilor de stat din zona euro, bancile din Europa de Vest au din nou probleme in privinta accesului la piata de credit interbancara.

Astfel apar intrebari legate de caracterul temporar al problemelor bancare ale Europei Centrale si de Est si necesitatea unor solutii pe termen lung.

WSJ prezinta trei scenarii, care depind de deznodamantul crizei datoriilor de stat.

Bancile din Europa de Vest detin volume substantiale de obligatiuni de stat din zona euro. Daca o parte semnificativa dintre acestea nu va fi rambursata, aceste grupuri financiare nu isi vor putea sustine subsidiarele din ECE pe termen lung.

Pe de alta parte, daca criza se va dovedi doar un deficit de incredere pe termen scurt, iar intrarea Greciei in insolventa se va limita la Grecia, bancile europene vor reveni rapid la un nivel adecvat de capitalizare.

De asemenea, problema Europei centrale si de Est poate fi privita si pe termen lung: chiar daca turbulentele din 2011 se dovedesc a fi temporare, precum cele din 2008-2009, este totusi necesara diversificarea actionariatului sistemelor bancare locale, pentru a reduce volatilitatea si vulnerabilitatea pietelor de credit la socuri si situatii care nu pot fi controlate si reglementate de autoritatile nationale.

BERD si-a injumatatit prognoza de crestere economica pentru ECE pentru anul viitor, in principal din cauza reducerii cresterii pietei de credit, iar cifrele din sectorul bancar indac scaderea creditarii catre majoritatea tarilor din regiune in trimestrul al treilea, dupa alte scaderi in primul trimestru si in perioada 2009-2010.

Astfel, guvernele din ECE trebuie sa gaseasca o alternativa la sistemul actual. Unele tari ar putea opta pentru renationalizarea unora dintre bancile privatizate cu mai mult de zece ani in urma, altele ar putea incerca sa incurajeze cresterea institutiilor de credit care au inca actionariat autohton.

Principala dificultate va fi accesul la credit: multe tari din regiune au piete de capital subdezvoltate, iar bancile locale ar gasi cu greu finantare, probabil la dobanzi mari, noteaza WSJ.

Principalul avantaj ar fi ca clientii locali nu vor mai presupune ca bancile straine sunt mai sigure decat cele autohtone, asa cum o faceau inaintea crizei, conchide publicatia.