„Daca se continua cu neoprotectionismul, destinul politic si economic al Uniunii Europene va fi compromis“, a spus ministrul italian al Afacerilor Productive, Claudio Scajola, care, in semn de protest, si-a anulat intilnirea de ieri cu omologul sau francez, François Loos. In viziunea premierului francez Dominique de Villepin, fuziunea dintre Gaz de France, detinut in proportie de 80% de statul francez, si firma Suez „ar crea unul dintre cele mai puternice grupuri energetice din lume in sectorul gazelor naturale“.

El a explicat ca, „tinind cont de importanta strategica a energiei, fuziunea Gaz de France cu Suez pare in ziua de azi calea cea mai potrivita“. Batalia pentru Suez este insa interpretata chiar si de francezi ca o dovada a „patriotismului economic“, formula utilizata de Villepin anul trecut, cind a impiedicat preluarea grupului Danone de catre gigantul american Pepsico. Premierul italian Silvio Berlusconi a avertizat guvernul francez, inca de vinerea trecuta, sa nu intervina pe piata libera, dupa cum ii sta in fire.

UE e de acord Actionariatul celor doua concerne

s-a aratat ieri favorabil fuziunii, astfel incit Gaz de France ar urma sa devina al doilea gigant energetic european dupa Electricide de France, depasindu-i si pe germanii de la EoN, care saptamina trecuta au facut o oferta spaniolilor de la Gas Natural, respinsa de guvernul de la Madrid. Fuziunea franceza nu pare sa incalce reglementarile UE privind libera circulatie de capital, a declarat ieri Oliver Drewes, purtatorul de cuvint al comisarului european pentru Piata Interna. Ministrul Scajola afirmase ieri ca Italia va cere Comisiei Europene sa analizeze sprijinul guvernului francez pentru fuziunea Gaz de France-Suez. „Monitorizam situatia“, a spus Oliver Drewes.

„Aviara economica“

„Fuziune patriotica“, titra ieri cotidianul „Liberation“, care comenta: „In momentul in care isi scoate pintenii, cocosul galic ar putea fi infestat cu un fel de gripa aviara economica: protectionismul. Virusul poate fi fatal pentru Europa si pentru Franta, daca intr-o buna zi ar suferi mutatia intr-un razboi comercial.“ Cotidianul italian „Il Messagero“ vede in acest conflict dovada „unei prietenii dificile“ intre cele doua tari. „Afacerea Enel-Suez, respinsa de aroganta franceza, este doar ultima cearta dintr-o serie de neintelegeri nu doar pe plan economic, ci si pe cel diplomatic si politic. Pe de-o parte, Italia, fascinanta, dar in care nu te poti increde, pe de alta Franta, eleganta, dar increzuta, tara culturii, a filosofiei si a sovinismului.“