Produsul Intern Brut al Chinei a inregistrat un avans de 7,4% in 2014, dar a ratat tinta de crestere fixata de autoritatile de la Beijing ( de 7,5%), pentru prima data in ultimii 15 ani, dupa un avans de 7,7% in 2013. Aceasta situatie a stimulat presa occidentala sa anunte inceputul sfarsitului pentru economia chineza - care se confrunta in ultimii ani cu incetinirea pietei imobiliare, deflatie, supracapacitati industriale si companii nationale supraindatorate.

Pe masura ce natiunea cea mai populata din lume se apropie de nivelul mediu al veniturilor la nivel global, modelul de crestere alimentat de credit, cu dependenta de salarii reduse, industrii poluante si constructii rezidentiale incepe sa-si arate limitele, scrie Financial Times. Guvernul de la Beijing ar urma sa-si reduca tinta de crestere pana la 7%, pentru acest an, in contextul in care cererea interna si productia industriala vor ramane la un nivel scazut.

China a anuntat marti ca investitiile fixe, principala forta din spatele cresterii economiei chineze, au avansat cu 15,7% in ritm anual in 2014, dupa o crestere de 20% in 2012 si 2013. De asemenea, productia industriala a crescut cu 8,3% in 2014 dupa un avans de 9,7% in 2013 iar vanzarile cu amanuntul au crescut cu 12% in 2014 comparativ cu 13,1% in 2013, noteaza Agerpress.

Vor forta cifrele curente si asteptarile slabe banca centrala chineza sa pompeze sute de miliarde de dolari in sistemul bancar pentru a sprijini cresterea economica? Si daca da, cum se va impaca acest nou stimul cu incercarile de la Beijing de a reforma economia? Analistii citati de Reuters arata ca desi "era cresterii de mare viteza a Chinei este la sfarsit, acest lucru nu inseamna si finalul economiei chineze".

De asemenea, masurile de sprijin modeste din partea Guvernului pe parcursul anului trecut au ajutat suficient economia pentru a stopa o incetinire mai dramatica de 7,4%, in timp ce toleranta Beijing-ului fata de o crestere ceva mai lenta semnaleaza ca reforma ramane totusi o prioritate.

China intra in lupta pentru Africa

Shutterstock / Steagul chinez pe harta Africii

Citeste si:

Pentru mult timp, China si-a contruit o imagine de superputere post-imperialista, a carei politica externa este ancorata pe principiile neamestecului in treburile politice ale tarilor in curs de dezvoltare si a parteneriatului economic de tip win-win. Incet, dar sigur insa, China si-a extins miza geopolitica si economica in regiunile indepărtate ale lumii, similara tot mai mult cu puterile traditionale globale care nu se arata deloc timide in a influenta evolutiile politice din strainatate, arata Al Jazeera.

De la criza financiara din 2008, care a zguduit temeliile economiilor occidentale, China a devenit principalul partener comercial al Americii Latine, al aproape tuturor tarilor din Asia de Est (cu exceptia Filipine), si, poate cel mai important, Africa. Acum China nu mai reprezinta doar o sursa de marfuri la preturi accesibile, ci a devenit, de asemenea, o sursa importanta de capital si tehnologie pentru o mare parte a lumii aflata in curs de dezvoltare.

Indicator / Tara China Statele Unite Marea Britanie Franta Italia
Comertul cu Africa, 2013 (mld. $) 156,4 72,1 34,4 61,6 40,9
Investitiile straine in Africa 2012 (mld. $) 2,5 3,7 7,5 2,1 3,6

In Africa, China nu a adus numai capitala si utilzaje, dar, de asemenea, si mii de muncitori si oameni de afaceri chinezi, ceea ce reprezinta noua fata a globalizarii in Africa. Pentru a-si spori puterea, China a finantat proiecte de infrastructura majore si foarte simbolice, de la stadioane mari pe intreg continentul pana la sediul Uniunii Africane.

Prezenta economica chineza, concentrata in mare masura in industria extractive din Africa, a devenit decisiva, cuprinzatoare si indispensabila pentru cresterea economica si stabilitatea multor natiuni africane, in timp ce migratia chineza in regiune a redefinit peisajul urban in multe tari subsahariene.

De altfel, in zilele de astazi este la moda sa vorbim despre declinul Occidentului si cresterea puterilor de la Est, in special China. Cu intentia de a-si proteja propriile interese, China devine treptat o putere globala "normala", mobilizand resurse economice si militare pentru a influenta evolutiile politice din straintate, inclusiv in Sudanul de Sud, unde a mobilizat peste 700 de trupe cu scopul de preveni un conflict in cea mai noua natiune a lumii si, bineinteles, de a-si proteja investitiile in energie din acea tara.

Songquan Deng / Shutterstock.com