Castigator al premiului Nobel pentru economie in 1976, Friedman a militat pentru liberalizarea pietelor pe fondul tendintelor guvernamentale de centralizare si aplicarea unei politici monetare ce urmareste cresterea constanta a rezervelor monetare, idei care au jucat un rol foarte important in politicile economice aplicate de fostul prim ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher si de fostul presedinte american Ronald Reagan.

Presedintele american George W. Bush a declarat ca Friedman " a contribuit la extinderea demnitatii si libertatii umane".

"Daca rogi diferite persoane din lume sa numeasca un economist de care au auzit, numele lui va fi de departe cel mai cunoscut", a declarat pentru Reuters Gary Becker, castigator al premiului Nobel pentru economie in 1992.

Friedman insa nu a fost scutit de controverse. Scrierile acestuia nu au fost populare de la inceput, intr-o perioada in care cheltuilelile guvernamentale si interventionismul erau considerate a fi metodele prin care s-a pus capat marii crize economice din anii 1930.

Ceremonia de decernare din 1976 a premiului Nobel din Stockholm a condus la o mare demonstatie, participantii criticandu-l pe Friedman pentru sfaturile economice pe care acesta le-a acordat guvernului lui Augusto Pinochet, care timp de 17 ani a condus statul Chile, in urma dictaturii militare impuse de acesta pierzandu-si viata aproximativ trei mii de militanti socialisti.

Citeste si:

Friedman a dobandit doctoratul in economie in anul 1946 de la universitate din Columbia, apoi a fost profesor de economie la universitatea din Chicago in perioada 1946-1976, unde a activat intr-un mediu intelectual extrem de dezvoltat, formand celebrul grup cunoscut ca si Scoala de la Chicago.

Dupa 1976 Fridman a activat in cadrul institutului Hoover, parte a universitatii din Stanford.

In 2005, Friedman impreuna cu alti 500 de economisti au cerut deschiderea unor discutii privind beneficiile economice legate de legalizarea marijuanei.

Fiul acestuia, David Friedman, este de asemenea economist.