A luat sfirsit armistitiul de trei luni in razboiul subventiilor dintre Boeing si Airbus. Cele doua mari grupuri aeronautice se ameninta cu procese la Organizatia Mondiala a Comertului.

Creste tensiunea pe cele doua maluri ale Atlanticului, in dosarul complex si extrem de polemic al subventiilor publice pe care le primesc Boeing si Airbus. Miza disputei o constituie avioanele cu raza lunga de actiune si capacitate medie, care pot transporta intre 220 si 300 de pasageri, avind o piata estimata la 3.000 de aparate pe o perioada de 20 de ani.

„Realitatea este ca fiecare dintre cele doua grupuri primeste ajutoare financiare din surse guvernamen-tale. Boeing primeste mai multe aju-toare, din mai multe surse“, declara, ofensiv, comisarul european la Comert, Peter Mandelson. Acesta ar fi vrut sa ajunga macar la un acord provizoriu cu partenerul sau de discutii, americanul Robert Zoellick, recent numit numarul doi in Departamentul de Stat de la Washington. Succesorul acestuia va fi probabil Rob Portman, numit reprezentant la Comert, dar el nu-si va prelua postul inainte de sfirsitul lunii aprilie.

SUA ameninta cu tribunalul

Pentru Airbus timpul preseaza insa, deoarece Washingtonul ameninta ca la orice noua subventie europeana va declansa un proces la Organizatia Mondiala a Comertului, iar grupul aeronautic de la Toulouse a prevazut sa ceara celor patru state care participa la consortiu (Germania, Franta, Spania si Marea Britanie) ajutoare rambursabile in valoare de 1,33 de miliarde de euro, pentru lansarea noului model Airbus A350.

Boeing 787 versus A350

Boeing vrea sa recucereasca prima pozitie in clasamentul societatilor constructoare de avioane civile, pozitie de care l-a deposedat Airbus, in urma cu doi ani. Principala arma aruncata in lupta este modelul Boeing 787 Dreamliner, care aduce numeroase inovatii pe plan tehnic, dar a carui elaborare a fost extrem de costisitoare. Bugetul total ajunge la circa 13 miliarde de dolari, dintre care 6 miliarde au fost acordate de statul american sub diferite forme, in primul rind ca ajutoare pentru cercetarea stiintifica. Pina acum, Boeing a primit numeroase comenzi pentru modelul B787.

Cu cele zece comenzi ferme, plus zece in optiune, de la Korean Airlines, Boeing a depasit 200 de intentii de cumparare exprimate de 17 companii aeriene (dintre care 76 de comenzi ferme). Pentru a incerca sa faca fata concurentului american, Airbus mizeaza pe modelul A350, care se inspira dintr-un model mai vechi, A330, astfel incit costul de realizare ramine relativ scazut: 3 pina la 4 miliarde de euro. Potrivit acordurilor ce dateaza din 1992, constructorul european poate cere de la statele care detin consortiul un avans rambursabil de pina la 33%.

Avantaje si subventii pentru suprematia Boeing

Fiind sub amenintarea unui proces la Organizatia Mondiala a Comertului, Airbus trebuie sa adopte o pozitie de asteptare si a cerut instructiuni de la instantele politice care patroneaza proiectul. In acest timp, comisarul european la Comert incearca sa faca lobby chiar in SUA. El a explicat, pe un ton viguros, intr-un articol aparut in Washington Post, ca avantajele si subventiile de care a beneficiat Boeing sint mult mai numeroase. Din 1992 pina in prezent, Airbus a primit 3,7 miliarde de doalri pentru noile proiecte, sume care sint rambursate pe baza unei taxe pe fiecare avion vindut. In acelasi timp, Boeing a obtinut 20 de miliarde de dolari de la guvernul american, pe baza ajutoarelor pentru cercetare. La aceasta suma se adauga circa 4 miliarde de dolari reprezentind facilitati fiscale si in plus alte citeva miliarde, din partea statului Washington, pentru modernizarea uzinelor si a infrastructurilor.

Boeing primeste anual 200 de milioane de dolari, in virtutea unei dispozitii fiscale intitulate „Foreign sales Corporation“, in fapt o prima pentru export, considerata ilegala de Organizatia Mondiala a Comertului. In aceste conditii, se intreaba comisarul european la Comert, are OMC nevoie de noi plingeri, de noi procese care vor dura intre doi si trei ani? Si are nevoie relatia dintre Uniunea Europeana si Statele Unite de noi surse de tensiune? Raspunsul de bun-simt ar fi „nu“, dar se pare ca, deocamdata cel putin, Washingtonul ramine inflexibil.