Adept al riscului, O’Neal, 56, a condus cea mai mare banca de investitii din America, Merrill Lynch, pierzand in contextul unei crize financiare ipotecare fara precedent. Acesta a subestimat expunerea companiei la imprumuturile ipotecare riscante, ceea ce a dus la o depreciere a activelor administrate de 8,4 miliarde dolari in al treilea trimestru.

Pierderile totale au insumat 2,3 miliarde dolari, situatie mult mai grava decat estimase O'Neal. Posibila fuziune cu banca Wachovia Corp, fara acordul consiliului director al Merrill Lynch, a inrautatit si mai mult lucrurile, accelerand declinul lui O’Neal.

Parsons a infruntat orice bariera culturala in conducerea Time Warner, cel mai mare imperiu media din lume. Presiunile interne si-au spus insa cuvantul, Parsons anuntand ca se va retrage din functie cel tarziu in luna martie a acestui an. Conducerea Time Warner va sta in mainile lui Jeffrey Bewkes, despre care analistii cred ca va accelera procesul de separare a companiilor AOL si Time Warner Cable de restul plutonului.

Mostenirea celor doi executivi nu a lasat indiferenta opinia publica, mass-media si colegii de breasla. S-a pus intrebarea competentelor reale ale executivilor afro-americani si a pozitiei acestora in raport cu ceilalti. Subiectul rasismului este foarte delicat, managerii de culoare admitand munca grea pe care au depus-o in evolutia ierarhica si meritele pe care le-au cumulat de-a lungul timpului.

“Am demonstrat ca nu conducem doar companii, in majoritatea cazurilor chiar le conducem foarte bine”, a declarat Marc Morial, presedinte al organizatiei National Urban Ligue (Liga Urbana Nationala). Exista mult talent afro-american, iar Morial spera ca acesta va iesi la suprafata in viitor.

Succesele obtinute in carierele lui O’Neal si Parsons sunt simbolice si demonstreaza puterea de transformare a societatii americane. Exista, in prezent, un numar impresionant de CEO afro-americani si manageri de top care conduc unele din cele mai renumite companii din lume: Kenneth Chenault la American Express, John Thompson la Symantec, Lloyd Trotter la General Electric, Don Thompson la McDonald’s, James A. Bell pentru Boeing si Ursula Burns pentru Xerox.

Desii unii critici s-au grabit sa adauge problema rasismului in demiterea lui O’Neal, oficialii Merril Lynch au asigurat ca acesta a fost judecat dupa standardele conferite de pozitia sa, luand in calcul performantele companiei si relatia acestuia cu Consiliul Director.

“In timpul conducerii O’Neal, organizatia a imbratisat initiativele propuse. Consiliul a fost foarte implicat in demersurile facute si nu intentioneaza sa isi schimbe radical viziunea, indiferent de cine este CEO”, sustine purtatorul de cuvant pentru Merrll Lynch, Jason Wright. O’Neal nu a dat nici o declaratie in acest sens, relateaza The New York Times.

Citeste si:

Astfel spus, esecurile de pe Wall-Street ar putea fi atribuite oricarui manager care ar fi confruntat criza financiara ipotecara, riscand pierderi de milioane de dolari. “Sa fii CEO nu te apara de gloante”, glumea Alfred Edmond Jr., redactor-sef al publicatiei de profil Black Enterprise.

“Orice performanta individuala nu inseamna neaparat o schimbare radicala in sistem, asa cum ar putea trece multi ani pana cand vom vedea alt exponent al lumii afro-americane in pozitia de CEO al unei corporatii”, sustine Martin Davidson, profesor economic la University of Virginia, Statele Unite.

Unii specialisti ai diversitatii corporative apreciaza ca, in ultimii ani, afro-americanii au pierdut din terenul business in favoarea altor minoritati. Conform Management Leadership for Tomorrow (MLT), o organizatie non-profit de consultanta corporativa pe teme de diversitate culturala, managerii afro-americani reprezintau doar 5% din pozitiile entry-level de top si sub 3% din functiile de senior management alocate anul trecut.

In universitatile americane, 15% din absolventi reprezinta segmentul afro-american si hispanic, potrivit declaratiilor presedintelui MLT, John Rice. Insa acestia cumuleaza doar 8% din numarul celor care oprteaza pentru un MBA la una din cele 25 scoli business de top, doar 3% se regasesc in pozitii de senior manager, in timp ce doar 1,6% ajung sa figureze ca CEO in topul Fortune 1.000.

“Numarul persoanelor de culoare care se regasesc in functii cheie in corporatii este relativ scazut”, apreciaza Rice. Mai mult, ironia sortii arata ca diversitatea culturala a dus uneori la agresivitate, ceea ce a costat unele companii milioane de dolari.

In 1997, Texaco a platit, intr-un proces, despagubiri de 176 milioane de dolari, iar in 2000 Coca-Cola a fost nevoita sa despagubeasca 2.000 de angajati cu 192,5 milioane de dolari. Companiile au adoptat pana si programe de incurajare in cariera a minoritatilor, insa rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor: s-a inregistrat un declin de 6% in proportia femeilor de culoare din management.

Insa acest lucru nu ar trebui sa ne ingrijoreze. Numarul companiilor fondate de afro-americani a crescut cu 45% pana la 1,2 milioane in intervalul 1997-2002, veniturile combinate ale acestora crescand cu peste 25%, la aproximativ 89 miliarde de dolari, arata estimarile Census Bureau.

In plus, in ultimii 25 de ani, procentul de crestere in dezvoltarea propriilor afaceri se situeaza la 37% in randul afro-americanilor, surclasand pe cel al albilor de 10% si al hispanicilor de 15%. Prin O’Neal si Parsons, americanii de culoare au demonstrat ca se poate mai mult, cu pretul de a-ti infrunta propriile greseli, indiferent de rasa si prejudecatile celor din jur.