Elinor Ostrom – prima femeie de pe lista laureatilor pentru economie - a primit premiul Nobel pentru "pentru analiza guvernarii economice", iar Oliver Williamson pentru "analiza guvernarii economice si a limitarilor firmelor".

Elinor Ostrom a demonstrat cum proprietatea comuna poate fi gestionata de asociatii de utilizatori, in timp ce Oliver Williamson a dezvoltat teoria potrivit careia firmele servesc ca solutie pentru rezolvarea conflictelor, potrivit Comitetului Nobel care a decernat, luni, premiul pentru economie.

Tranzactiile economice au loc nu numai pe piete, ci si in interiorul firmelor, asociatiilor, gospodariilor sau agentiilor. In timp ce teoria economica a relevat virtutile si limitele pietelor, a acordat mai putina atentie altor aranjamente institutionale. Cercetarea lui Elinor Ostrom si Oliver Williamson demonstreaza ca analiza economica poate pune in lumina majoritatea formelor de organizare sociala, se arata in motivatia Comitetului Nobel.

Elinor Ostrom a contestat "intelepciunea conventionala" potrivit careia proprietatea comuna este slab gestionata si ar trebui sa fie reglementata de autoritatile centrale sau privatizata. Pe baza a numeroase studii ale stocurilor gestionate de utilizatori de peste, pasuni, paduri sau lacuri, Ostrom concluzioneaza ca rezultatele sunt de cele mai multe ori mai bune decat cele prezise de teoriile standard. Ostrom observa ca, adeseori, utilizatorii de resurse dezvolta mecanisme sofisticate pentru luarea deciziilor si aplicarea normelor si pentru a manui conflictele de interese.

Oliver Williamson a argumentat ca pietele si organizatiile ierarhice, precum firmele, reprezinta structuri alternative de guvernare care difera in abordarea de a rezolva conflictele de interese. Dezavantajul pietelor este ca deseori atrag dupa sine tocmeala si dezacordul. Dezavantajul firmelor este acela ca autoritatea, care atenueaza disputele, poate fi folosita abuziv. Pietele competitive lucreaza relativ bine deoarece cumparatorii si vanzatorii pot apela la alti parteneri de schimb in caz de dezacord. Dar cand competitia pe piata este limitata, firmele sunt mai bine adaptate pentru rezolvarea conflictelor decat pietele.

O predictie cheie a teoriei lui Williamson, care a fost de asemenea sprijinita empiric, este aceea ca tendinta agentilor economici de a-si dirija tranzactiile in interiorul limitelor unei firme creste odata cu caracteristicile specifice relatiilor ale bunurilor lor.

In ultimii zece ani, un matematician si 14 economisti americani au primit distinctia Nobel pentru stiinte economice, ca recompensa pentru cercetari in domenii ca mecanismele pietei, somajul sau teoria jocurilor, potrivit NewsIn.

In 2008 americanul Paul Krugman a primit Nobelul pentru economie pentru cercetarea sa in domeniul localizarii activitatii economice. Krugman, profesor la Princeton si unul dintre editorialistii cei mai cititi din SUA, este unul dintre cei mai cunoscuti critici ai administratiei Bush. Academia regala de stiinte din Suedia i-a recompensat lucrarile despre modelele de comert si localizarea activitatii economice, considerand ca a impacat domenii de cercetare anterior disparate privind comertul international si geografia economica. Krugman a explicat de ce comertul mondial este dominat de tari care se aseamana, iar raspunsul dat de puterile publice globalizarii este o constanta a preocuparilor sale.

In 2007, premiul Nobel pentru economie a fost acordat "trio-ului" american Roger Myerson, Léonid Hurwicz si Eric Maskin, pentru lucrarile lor asupra teoriei de concepere a mecanismelor pietei, teorie care permite distingerea situatiilor in care pietele functioneaza bine de cele in care functioneaza prost. Cercetarile lor au au deschis calea pentru intelegerea pietelor.

Lista ultimilor zece laureati cu Nobelul pentru economie


2008: Paul Krugman (Statele Unite)
2007: Leonid Hurwicz, Eric Maskin si Roger Myerson (Statele Unite)
2006: Edmund S. Phelps (Statele Unite)
2005: Robert J. Aumann (Israel/Statele Unite) si Thomas C. Schelling (Statele Unite)
2004: Finn E. Kydland (Norvegia) si Edward C. Prescott (Statele Unite)
2003: Robert Engle (Statele Unite) si Clive Granger (Marea Britanie)
2002: Daniel Kahneman (Statele Unite/Israel) si Vernon L. Smith (Statele Unite)
2001: George A. Akerlof (Statele Unite), A. Michael Spence (Statele Unite) si Joseph E. Stiglitz (Statele Unite)
2000: James Heckman (Statele Unite) si Daniel McFadden (Statele Unite)
1999: Robert Mundell (Canada)

Sursa foto: nobelprize.org