Daca femeile pot sa poarte azi orice vor se datoreaza in mare parte lui Coco (pentru prieteni apropiati), zisa Mademoiselle (pentru cunoscuti), fondatoarea casei Chanel. Revista Time a alcatuit de curand un top al celor mai influente personalitati ale secolului XX. La capitolul „haute-couture“, nu era mentionat decat un nume - Coco Chanel. Arta ei se reduce la doua concepte de baza: simplitate in lux si inspiratie masculina. Doua dimensiuni care i-au conferit unicitate.

De la orfelinat la barbatii bogati

Nascuta in 1893, la Saumur, Coco a avut parte de o copilarie grea: mama sa a murit cand nu avea decat 12 ani, iar tatal, incapabil sa sustina material familia, a abandonat-o pe micuta dupa cateva luni, alaturi de cei patru frati mai mici ai ei. Restul copilariei si l-a impartit intre casele rudelor si casa de copii din Auzbazine.

Primii ani dupa „eliberarea“ din orfelinat au fost marcati de o tentativa in „showbiz“, cu recitaluri nocturne sustinute la cafeneaua „La Rotonde“, un local frecventat de artistii din Montparnasse si de ofiterii de cavalerie. Un cantec celebru al vremii, „Qui qu'a vu Coco“, numit si „Ko Ko Ri Ko“, i-a adus porecla de Coco.

Din momentul cand a parasit cafeneaua, Coco poate fi considerata inventatoarea anuntului „studenta superba, caut domn generos“: dupa doar doua relatii amoroase, dar destul de imorale pentru acele vremuri - cu un inalt ofiter si un industrias britanic -, Mademoiselle a reusit sa stranga suficient capital pentru a deschide primul sau magazin. Era in 1910, iar Parisul o primea cu aplauze in „Strada Modei“, Rue Cambon, unde Coco a creat primele sale palarii.

Lovituri de piata

In 1921, a fost lansat parfumul Chanel No. 5, al carui nume provenea din vechea superstitie a „domnisoarei“, care considera ca 5 este cel mai norocos numar. Pentru ea, cel putin, s-a si dovedit asa. Chanel No. 5, a carui sticla se desprindea detasat de restul flacoanelor flamboaiante ale timpului, a devenit primul parfum vandut la nivel mondial.

In 1923, Chanel a lansat si cel mai vestit deux-piece al secolului, cu o croiala care a ramas aproape intacta pana la sfarsitul anilor ’80: sacou drept „boxy“, fusta pana deasupra genunchiului, putine cusaturi, de obicei in culori complementare fondului, totul din lana de cea mai buna calitate, completat cu un sirag de perle cat mai mari. Coco Chanel acumula deja „primul milion“ in 1924, cand Pierre Wertheimer facea compania sa creasca exploziv, cu un aport de capital ce i-a adus 70% din divizia de parfumuri a casei Chanel.

De altfel, nepotii sai continua sa controleze acelasi procent, conform dorintei „Domnisoarei“. In aceasta parte a afacerii, Coco avea doar 10% din actiuni. Restul de 20 au fost daruite unui prieten apropiat, Bader. Concentrata pe inventia de haine, Coco a creat in acelasi an „the little black dress“ - mica rochie neagra -, prima a carei versatilitate permitea sa fie purtata la munca, la pranz sau la serate cu aceeasi prestanta, singurele modificari necesare fiind doar la nivelul accesoriilor. „Little black dress“ s-a impus imediat ca noul standard de haute-couture. A fost descris in revista de critica „Harper’s Bazaar“ drept o rochie „ce impune simplitatea ca nota esentiala a elegantei“.

Ajutoare de incredere

Cu sprijinul permanent al lui Étienne Balsan, un iubit din industria textilelor, dar si cu fondurile de la Ducele de Westminster sau, mai tarziu, de la Marele Duce Dimitri al Rusiei, Coco Chanel a reusit sa-si intretina afacerea chiar si in cele mai negre momente - razboaie, foamete, prabusirea pietei. Se spune ca singurele pasiuni adevarate le-a avut pentru un artist obscur, Paul Iribe, si pentru un sportiv britanic, Boy Capel. Alaturi de amorurile durabile pentru cei doi, marea sa dragoste a fost sa cultive camelii: in cele mai multe fotografii, Coco apare purtand fie o camelie alba la piept, fie un buchet in mana.

Coco nu s-a casatorit niciodata, considerand ca viata sa privata - trecuta sau in desfasurare - ar fi fost o povara pentru orice indraznet, dar si pentru ca majoritatea covarsitoare a timpului o dedica afacerii. Timp de 30 de ani, Coco a locuit in hotelul Ritz din Paris, desi mai avea o casa pe Rue Cambon, deasupra primului sau magazin, si o vila, „La Pausa“, pe Riviera, in Roquebrune.

In aceasta perioada, viata ei a luat intorsaturi din ce in ce mai ciudate. A fost supusa oprobriului public in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si a fost atacata de membrii fostei Rezistente, dupa razboi, fiind acuzata de antisemitism, homofobie si colaborationism. Dovezile principale erau faptul ca a continuat sa locuiasca in Ritz-ul ocupat de nazisti, precum si notoria sa aventura cu ofiterul Hans Gunther von Dincklage. S-a dovedit, mai tarziu, ca amorezul era, de fapt, un spion in slujba aliatilor.

Coco si-a petrecut ultimii ani retrasa in Lausanne, unde este de altfel si ingropata, intr-un mormant strajuit de cinci lei. Cu putin timp inainte de a muri, a fost intrebata de un reporter de ce nu s-a casatorit, mai ales cu Ducele de Westminster, care si-a exprimat deseori in public dragostea netarmurita. Coco a raspuns simplu: „Sunt multe ducese pe lume, dar nu exista decat o Coco Chanel. Eu sunt Coco Chanel“. O atitudine despre care s-a spus ca l-ar fi transformat intr-un geniu plin de fumuri pe alt mare admirator al ei, Andy Warhol, fondatorul curentului pop.

Lux si notorietate

Casa Chanel este condusa astazi de Karl Lagerfeld, alt mare designer, aflat de mai bine de douazeci de ani in topul creatorilor haute-couture. Insa Lagerfeld continua sa creeze dupa principiile mostenite de la Coco: „Poarta o rochie frumoasa, si lumea isi va aminti rochia. Poarta o rochie impecabila si lumea isi va aminti femeia“. Simplitatea este si astazi, dupa 80 de ani, la fel de profitabila: 1.500 de euro o poseta, 3.000 - o rochie, 2.000-4.000 - o pereche de pantofi, 5.000 de euro pentru hainele de inspiratie masculina (la partidele de calarie, Coco se imbraca doar cu haine barbatesti, pe care apoi le „confisca“ si le modifica pentru sine).

Ceasuri imbracate in diamante la 10.000 de euro sau mai mult, 100 de euro sticluta de parfum de 10 mililitri. In consecinta, se poate spune despre Coco Chanel ca produce dupa moarte la fel de mult ca Elvis. Numai ca exista doar cateva mii de insi care poarta haine a la Elvis, in vreme ce parfumurile, bijuteriile, accesoriile si hainele create de casa Chanel incanta zilnic milioane de oameni.