De multe ori insa, pentru „sanatatea“ relatiei de afaceri, este nevoie de comunicare personala face to face, nu de videoconferinte, faxuri sau de un birou spatios. Cand deplasarile devin un efort prea mare si cronofag, elicopterul intervine ca solutie salvatoare.

Avionul metropolitan

La ora la care toate bulevardele sunt blocate, traversarea centrului unui oras de dimensiuni similare cu Los Angeles-ul dureaza intre una si trei ore. Oricat de confortabila ar fi masina, este vorba de o pierdere de timp infioratoare. Cei bogati locuiesc cel mai sus, drept care „limuzinele“ lor parcheaza doar pe acoperis. Nu exista, la aceasta ora, o companie semnificativa pe piata americana care sa nu beneficieze de un helioport si un elicopter.

Interventii „in situ“, intalniri de afaceri sau, pur si simplu, deplasarea la terenul de golf aflat la 20 de kilometri de oras ar fi demersuri imposibile in numeroase cazuri, daca nu ar exista elicopterele. In afara de afaceri, in aglomerarile urbane, ele s-au dovedit extrem de utile atat pentru salvarea de vieti omenesti, cat si pentru interventii militare si politienesti sau pentru rezolvarea unor probleme severe de trafic. Fara aglomeratii, pasaje riscante, fara piste de aterizare line ca oglinda, elicopterele s-au impus ca mijloc de locomotie ideal pentru toti cei care tin la mare pret zicala „timpul inseamna bani“.

Bijuterii pentru clasa business

Eurocopter, Bell, Cessna, Agusta, Lockheed, Robinson, Yamaha sau McDonell sunt doar cateva dintre companiile care cauta un loc cat mai bun pe o piata relativ plina de turbulente. Unele companii au cedat si s-au orientat exclusiv catre productia de elicoptere militare, acolo unde contractele cu statul sunt o sursa constanta si sigura de venituri. Cu toate acestea, companiile mari continua sa produca elicoptere pentru clasa business, mici bijuterii dotate cu tot confortul necesar.

Eurocopter AS 355N, cu doua motoare gemene Turbomeca ARRIUS 1A, imitand familia Ecureuil, cu sistem complet digital de control, este unul dintre acestea. Asemanator unui salon de ceai pentru cinci persoane, cu finisaje de piele si lemn, izolat fonic pana la limita la care va puteti inchipui ca faceti o plimbare cu limuzina, AS 355 N atinge viteze de pana la 222 de kilometri pe ora, insa are o autonomie „de oras“ de numai 700 de kilometri, la incarcatura maxima de 2.600 de kilograme. Date suficiente pentru a intra in categoria de lux, cu un pret de 2,5-3,7 milioane de dolari, in functie de anul fabricatiei si dotari.

Fratele sau „mai mare“, Eurocopter AS-365N-3 Dauphin, il depaseste cu putin din toate punctele de vedere, insa pretul creste pe masura: 3,125-4,75 milioane de dolari. Recordul de pret il detine aceeasi companie, cu Eurocopter AS-332L-2 Super Puma, pentru care doritorii trebuie sa plateasca intre 6,75 si 10 milioane de dolari.

La limita inferioara a categoriei „de lux“, Heli USA a dat lovitura in 2005 cu un aparat „ieftin“, de numai un milion de dolari - A-Star Executive Jet, un elicopter pentru care producatorul garanteaza ca ofera „o calatorie mult mai lina decat orice avion, chiar pe ploaie si pe vant“. O alta optiune atractiva din punctul de vedere al pretului o constituie Agusta A109C, care nu costa decat 1,5 milioane de dolari, dar are dezavantajul ca nu poate fi condus decat de un singur pilot.

Europenii, in general, prefera elicopterele mai mici, probabil si din cauza arhitecturii marilor capitale, unde este greu, daca nu chiar imposibil, de cele mai multe ori, sa aterizezi cu un elicopter de dimensiuni mai mari. In consecinta, preturile sunt ceva mai mici decat cele din SUA, unde majoritatea zgarie-norilor sunt dotati cu macar un loc „de parcare“. O alta posibilitate pentru a achizitiona un elicopter mare fara a plati mult este sa alegeti un model mai vechi.

Cum normele Euro 3 nu se aplica in aer, veti ramane surprinsi sa aflati ca piata este destul de generoasa cu oferte de genul „Bell 206 L, an de productie 1976, 390.000 dolari“, sau Bell 47, din 1969, 69.000 dolari“. La aceste elicoptere nu pretul este problema, ci costul intretinerii. Daca un elicopter de lux nou inseamna cheltuieli intre 50.000 si 150.000 de dolari pe an, la care se adauga salariul pilotilor si combustibilul, la un elicopter vechi costurile sunt imprevizibile.

Citeste si:

Aparatele sunt solide, de obicei au si garantii, dar piesele sunt rare, se comanda greu si sunt produse si mai anevoie. Cei care doresc sa utilizeze astfel de aparate, dar nu vor sa suporte cheltuielile de intretinere sau, pur si simplu, nu considera ca investitia este in mod real necesara au mai multe optiuni. Exista cluburi specializate, care ofera elicoptere si piloti la orice ora din zi si din noapte, pe baza de abonament corporatist. Practic, abonatii sunt, in acelasi timp, proprietari pe o parte din club, dar nu trebuie sa duca si grija aparatului. Din cotizatii, clubul cumpara cate aparate sunt necesare si le intretine.

Fite de vedete

Primul elicopter al lui Donald Trump a fost cumparat in aceeasi zi in care acesta a stat blocat intr-un ambuteiaj timp de 45 de minute. Satul de aglomeratie, Trump s-a urcat pe primul bloc dotat cu heliport si a platit o suma considerabila pentru o singura cursa. Viteza si eleganta zborului i-au placut atat de mult, incat multa vreme, de cate ori era posibil, a circulat doar cu elicopterul.

Elicopterul prezidential al SUA a fost sursa de scandal timp de cateva luni, in 2004, cand Sikorsky si Bell s-au confruntat pentru a-i furniza lui Bush un elicopter de 70 de milioane de dolari. Argumentul Sikorsky era ca Bell produce 35% din piese in Marea Britanie si Europa, ceea ce este „neamerican“.

Pe de alta parte, elicopterele sunt si motiv de doliu. Miliardarul indian Om Prakash Jindal, vedeta rock Steve Ray Vaughn, pilotul NASCAR Davey Allison si cativa reporteri care se ocupau de traficul pe autostrazile americane au murit in accidente de elicopter.

La polul opus, se afla incidentele inerente ale intalnirii dintre oameni cu fite si elicoptere. Controversata Paris Hilton si-a fortat pilotul sa aterizeze intr-o zona inadecvata doar pentru ca voia sa mearga la toaleta. Pilotul a scapat cu greu neamendat, ceea ce nu se poate spune despre Mihai Albu, un pilot al Ion Tiriac Air, care a aterizat langa sculpturile din Targu-Jiu pentru ca asa doreau pasagerii sai elvetieni. Insa pedeapsa cea mai mare pentru consumatorii de „fite“ vine direct de la producatori.

„Am invatat ca este greu pentru un om de aceasta categorie sa coboare pe aeroport din jet-ul personal Gulfstream, de 35 de milioane de dolari, si sa se urce intr-un elicopter. Asa ca am inceput sa punem accentul pe materialele de finisare, si avem acum elicoptere la care doar interioarele costa peste un milion de dolari“, declara, pentru „Forbes“, Rick Hinkle, vicepresedinte la Keystone Helicopter, producatorii proiectului Bell/Agusta AB139.

Romania intra in Europa

Pana la sfarsitul acestui an, romanii care doresc sa-si cumpere un elicopter trebuie intai sa verifice daca modelul este certificat de catre Autoritatea Aeronautica Civila Romana (lista este disponibila contra cost la AACR). Din 2007, modelele trebuie sa aiba certificare de tip EASA. In cazul in care exista aceasta certificare, elicopterul trebuie sa primeasca un certificat de navigabilitate, dupa care este inmatriculat.

Pentru depozitarea elicopterelor nu exista niciun fel de restrictii, iar operarea se face prin transmiterea planului de zbor catre turnul aerodromului de origine (de pe care va decola). Dupa aprobarea planului, operatorul este liber sa zboare conform planului. Deocamdata, in Romania nu exista decat doi dealeri de elicoptere – Eurocopter Romania si ICCO Brasov. Cu toate acestea, numarul de proprietari si/sau operatori a ajuns deja la 24, piata autohtona fiind una dintre cele mai promitatoare din zona.