La mijlocul lunii aprilie, Reuters anunta, in premiera pentru o agentie de presa internationala, ca a incheiat un parteneriat cu una dintre cele mai mari comunitati de „jurnalism cetatenesc“, Global Voices. Prin acest acord, grupul de media si comunicatii incearca sa includa in activitatile sale online continut produs de oameni de rand, considerat extrem de valoros din punct de vedere informativ.

Reuters nu este singura mare organizatie media care apeleaza la jurnalismul cetatenesc sau participativ, fenomen ce exista de doua decenii in spatiul occidental si in care oameni fara legatura directa cu presa isi asuma un rol activ in colectarea si difu-zarea de informatie la nivel de masa. La inceputul lunii aprilie, aceasta companie, alaturi de BBC, va organiza un forum de comunicare pe teme jurnalistice la Londra, in care va fi analizat impactul pe care acest gen de „presa“ il are asupra pietei media mondiale si indeosebi asupra presei corporatiste, a carei consolidare este considerata unul dintre principalele motive pentru care tot mai multi consumatori occidentali isi pierd increderea in mass-media.

De pe mobil la televizor

Pe langa Reuters si BBC, numeroase alte grupuri din diverse colturi ale lumii si-au manifestat in ultima vreme interesul fata de ceea ce are de zis poporul despre vestile pe care le citeste, le aude si le vede. Majoritatea cotidienelor britanice acorda, de cativa ani, spatii tot mai largi acestui tip de jurnalism. Peste Ocean, MSNBC a publicat, anul trecut, fotografii si relatari ale oamenilor de rand despre uraganul Katrina si efectele sale. Tot acolo, mai multe posturi de televiziune, de la reteaua NECN din New England pana la KRON-TV din California, au anuntat ca vor include in emisiunile de stiri materiale video primite de la telespectatori, iar altele, precum WKRN din Tennessee, preiau chiar fluxuri video de pe blogurile locale.

Tot britanicii isi mentin titlul de pionieri absoluti in domeniu. La inceputul acestei luni, televiziunile ITN si Sky News au anuntat convorbiri cu reteaua de telefonie mobila locala 3, care ar urma sa transfere in format de televiziune, pentru buletinele de stiri ale celor doua posturi, inregistrari video primite de la clientii sai.

„Redactii“ de zeci de mii de oameni

In zona online exista deja comunitati-mamut de cetateni-jurnalisti, de la cele formate in jurul unor personalitati controversate, precum Drudge Report pana la „redactii disparate“, cu zeci de mii de membri, cum este publicatia coreeana OhMyNews, sau cele de natura enciclopedica, precum Wikipedia.org.

Lesne de inteles, in aceste conditii, de unde provine interesul manifestat de Reuters si alti „mari“ pentru astfel de materiale jurnalistice. Intr-un recent articol din „The Guardian“, unul dintre sefii editoriali ai Reuters, Dean Wright, explica noul parteneriat cu Global Voices, comunitate mondiala de bloguri jurnalistice realizate de amatori, prin faptul ca „trebuie sa manifestam deschidere pentru alte voci. Acum exista multe discutii pe tema stirilor si vrem sa exploatam acest lucru... Continutul blogurilor va fi prezentat prin doua modalitati - fie prin preluare pe site-urile companiei noastre, fie ca linkuri spre un alt website, la sfarsitul unei stiri Reuters, pentru a le oferi cititorilor o perspectiva mai larga asupra subiectului”.

Citeste si:

Vremurile grele au apus

Pentru experti, ceea ce se intampla acum in presa occidentala, cand vine vorba despre jurnalismul participativ, este o evolutie absolut normala avand in vedere istoria de aproape 20 de ani a acestui fenomen.
Potrivit lui Shayne Bowman si Chirs Willis, doi practicanti care au teoretizat acest tip de jurnalism, scopul lui este sa ofere informatii dupa toate criteriile jurnalistice - corecte, relevante, necesare si nealiniate la interesele vreunui grup media.

Aparuta dupa alegerile prezidentiale din SUA, din 1988, miscarea jurnalismului cetatenesc s-a format, cu sustinere academica, drept reactie la scaderea continua a increderii publicului in marile organizatii de presa. Ea a atras imediat, din cauza lipsei de experienta si de istorie, critici dure din partea acestor organizatii, care i-au acuzat pe sustinatorii fenomenului ca abandoneaza interesul pentru obiectivitatea informarii. Dar jurnalismul participativ a inceput sa creasca odata cu dezvoltarea Internetului si a eliminat aproape orice urma de opozitie dupa explozia din ultimii ani a blogurilor - asa-numitele „jurnale“ sau „ziare“ personale tinute de diversi oameni pe net - care, cel putin in spatiul occidental, au devenit un mediu de informare unanim recunoscut.

Specificul romanesc

In Romania, jurnalismul cetatenesc a aparut in forme profund „adaptate la specificul local“ in primii ani dupa 1989, cand scrisorile de la cititori si comentariile apareau destul de mult in ziare. Un caz aparte a fost cel al Academiei Catavencu, al carei continut satiric la adresa actualitatii cotidiene provenea intr-o masura - si inca provine - de la cititori.

Moda scrisorilor de la cititori a disparut insa rapid, iar participarea cetatenilor la informarea in masa a disparut pana in urma cu cativa ani, cand, multumita Internetului, au aparut publicatii independente precum IndyMedia Romania, cunoscuta pentru sprijinul sau fata de „cultura protestatara“, cateva bloguri si forumuri de discutii relevante, iar - mai nou - unele platforme de comunicare intre jurnalisti sau intre cetateni si autoritati, precum DomnulePrimar.ro.

Cele mai citite bloguri romanesti raman insa cele de interes profesional sau „de nisa“, realizate de profesionisti, traficul pe blogurile cetatenilor-jurnalisti fiind prea scazut pentru a se putea vorbi despre o reala informare in masa.