Spargerea bulei imobiliare si colapsul increderii in sistemele financiare ale lumii nu au fost cauzate de persoane sau de o decizie singulara, dar publicatia Times considera ca zece personalitati de varf ar putea fi de vina pentru turbulentele prin care trece intreaga lume.

1. Dick Fuld

Multimiliardarul in varsta de 62 de ani a ocupat functia de CEO al bancii Lehman Brothers cand aceasta a intrat in faliment in luna septembrie a anului trecut. Numit “cel mai de temut om de pe Wall Street”, Dick Fuld (foto) este vinovatul pentru expunerea ridicata pe care Lehman Brothers o avea pe creditele ipotecare cu risc ridicat.

Etica sa secreta de munca, prin care recompensa loialitatea inainte de toate, a fost criticata deoarece a trecut sub tacere oameni care ar fi putut avertiza piata asupra potentialelor probleme. In ultimele luni inainte de faliment, o serie de cumparatori interesanti in banca s-au aratat interesati sa salveze Lehman, dar Fuld a refuzat orice oferta. Daca ar fi actionat mai din timp, poate ca falimentul LB ar fi putut fi evitat.

2. Henry Paulson

Daca Dick Fuld este vinovat pentru colapsul Lehman Brothers, Henry Paulson, fostul secretar al Trezoreriei Statelor Unite, este omul care a permis ca toate acestea sa se intample.

Falimentul Lehman nu este, insa, singura greseala a lui Paulson. El a adoptat o serie de programe care au dus la acest colaps si, in final, a propus un plan de stimulare a sistemului financiare american in valoare de 1.000 de miliarde de dolari. Cum s-a ajuns la aceasta suma? Purtatorul de cuvant al Trezorerie a declarat ca suma nu este bazata pe anumite cifre sau cercetari, doar s-a dorit alegerea unei valori cat mai ridicate.

3. Alan Greenspan

Greenspan este responsabil pentru reducerea ratei dobanzii de referinta la aproape 0 procente dupa dezastrul din 11 septembrie 2001, introducand in piata capitalul ieftin si usor accesibil. “Am facut greseala de a ma astepta ca institutiile bancare, si nu numai, vor fi capabile sa-si protejeze propriii actionari”, spunea in cursul anului trecut fostul trezorier.

Allan Metzer, profesor de economie politica in cadrul Universitatii Carnegie Mellon din Pittsburgh, afirma ca Alan Greenspan era prea speriat de o incetinire a economiei americane sau de o alta recesiune incat a permis pietei creditelor sa se extinda prea rapid.

4. John Tiner/Hector Sants

John Tiner era responsabilul Autoritatii de Servicii Financiare, arbitrul politicilor industriei de servicii financiare din Marea Britanie pana in 2007, cand functia sa a fost preluata de Hector Sants. Institutia nu a reusit sa tina sub supraveghere activitatea Northern Rock care detinea active toxice in valoare de miliarde de dolari si care a intrat, anul trecut, in faliment.

Sants stia totusi ca modelul de business aplicat de catre Northern Rock a picat testul de stres si observase semnalele potrivit carora banca este foarte dependenta de finantarea interbancara pentru a ramane pe piata, dar nicio masura concreta nu a fost adoptata pentru a evita iminentul pericol.

5. Fred Goodwin

“Cel mai prost bancher din lume” a trimis cea de-a doua banca din Anglia, Royal Bank of Scotland (RBS), spre faliment. In cursul saptamanii trecute, institutia a anuntat pierderi de 28 miliarde de lire sterline, cea mai mare pierdere din istoria organizatiilor britanice, iar analistii si economistii se asteapta ca in curand banca sa fie nationalizata integral.

Goodwin a venit la conducerea RBS in 2000 si a lansat un plan puternic de dezvoltare, cheltuind 35 miliarde de dolari pentru achizitia de participatii in 26 de banci, printre care se numara NatWest, Fortis, ABN Amro, Bank of America, Bank of China.

Dupa cumpararea NatWest in 2000, Consiliul de Administratie l-a rasplatit pe Goodwin cu un salariu anual de 2,1 milioane de lire sterline, ce includea si bonusul de 814.000 lire sterline pentru finalizarea achizitiei. Suma este extrem de redusa in comparatie cu bonusul de 2,86 milioane de lire din 2007.

Citeste si:

Desi probabil conducerea RBS a considerat ca a facut o afacere buna recrutandu-l pe Goodwin, datorita predestinatiei numelui sau - “castig bun”, s-a dovedit ca in viata mai trebuie sa ai si noroc.

6. Gordon Brown

Aparent Gordon Brown ar fi prezis aceasta criza financiara globala in urma cu 10 ani, intr-un discurs tinut in fata studentilor de la Harvard. Din pacate, nu a luat nicio masura pentru a preveni acest lucru.

James Gordon Brown a fost cancelar al Fiscului britanic in timpul “celei mai lungi perioade de cresteri” din istoria Marii Britanii, dar economistii il invinovatesc pe acesta ca a incurajat cresterea preturilor pe piata imobiliara si contractarea de credite.

7. George Bush

Fostul presedinte american a exercitat cea mai puternica functie in stat in timpul perioadei in care bula imobiliara incepea sa se formeze. El nu a reusit sa isi asume vinovatia, afirmand intr-un discurs: “Bancherii de pe Wall Street s-au imbatat. Intrebarea este cat timp le va lua sa se trezeasca si sa nu mai foloseasca activele toxice?”

8. Kathleen Corbet

Agentiile de rating sunt vinovate pentru aceasta criza deoarece nu au descoperit la timp activele toxice ipotecare ale companiilor pe care le analizau. Cele trei mari agentii de rating au fost acuzate ca au luat drept bune spusele institutiilor financiare si nu au evaluat corect riscurile legate de securitatea financiara.

Kathleen Corbet a fost directoarea celei mai mari agentii de rating, Standard & Poors, inainte sa se retraga pe fondul criticilor primite in 2007. Se vehicula ca S&P si rivala sa Moody’s se aflau in fata unui conflict de interese, deoarece clientii lor au emis instrumente financiare care primeau rating-urile de la analistii agentiilor.

9. Maurice R. “Hank” Greenberg

Greenberg a fost CEO-ul AIG, gigantul de asigurari care a primit circa 70 miliarde de dolari de la Guvernul american la doar cateva zile dupa ce bancii Lehman Brothers i s-a permis sa intre in faliment.

El a fost in fruntea companiei de asigurari din 1967 pana in 2005, perioada in care institutia a investit in piata creditelor. Cand a apelat la guvern pentru a salva compania Greenberg a spus ca AIG este o companie buna, exceptand lipsa de lichiditate. “Nicio organizatie din lume nu are o impartire a riscului pe care o are AIG. Este o companie care deschide noi oportunitati pietelor, permiterea caderii in faliment ar fi o greseala dramatica”, sustinea Greenberg in septembrie 2008.

10. Angelo Mozilo

El a fost seful celui mai mare creditor din SUA, Countrywide, pana in iulie 2008. In timpul “vremurilor bune”, Mozilo a raportat venituri de 470 milioane de dolari, iar inainte ca actiunile institutiei sa intre pe o panta de scadere puternica pe bursa newyorkeza a vandut titluri in valoare de 141 milioane de dolari. La inceputul acestui an, Bank of America a fost de acord sa cumpere Countrywide pentru aproximativ 4 miliarde de dolari.