Prima poveste de acest gen mi-a lasat un gust amar, insa am uitat-o repede. Mai tarziu aveam sa realizez ca, intre timp, am adunat o intreaga colectie si ca as putea scrie un adevarat „manual de practici imorale” din mediul antreprenorial romanesc: un blogger care isi gaseste in mod repetat textele preluate integral de diverse site-uri; un fotograf talentat care a renuntat sa mai posteze lucrari in public, satul sa se tot certe cu cei care isi insusesc pe nedrept fotografiile sale; o tanara antreprenoare hartuita la propriu de o concurenta agresiva, care o ponegreste in piata si ii copiaza proiectele; programe intregi sau metodologii preluate chiar si atunci cand sunt protejate prin lege; un furnizor care se razgandeste sau schimba conditiile ca sa „stranga cu usa” in ultimul moment; un angajat care pleaca cu baza de date sau cu prezentarile confidentiale la concurenta; un „potential client” care organizeaza pitch-uri doar ca sa adune idei creative in mod gratuit; si exemplele ar putea continua.

Fara legatura cu birocratia, lipsa de experienta sau provocarile clasice din business, astfel de situatii arata catre „elefantul din camera” pe care cu totii il blamam, in teorie. Un exemplu la indemana si de actualitate este indignarea generala provocata de doctoratele plagiate la cel mai inalt nivel. Dar cat de des atribuim, la randul nostru, informatii/ idei/ concepte care ne plac si pe care le preluam in activitatea noastra?

Cu totii ne dorim clientii potriviti si fericiti

Le spun adesea oamenilor cu care lucrez ca ne construim brandul personal, cariera, business-ul si viata in jurul propriilor valori, pe care le cautam in ceilalti. Aderam la comunitati care ne inspira. Renuntam la un loc de munca atunci cand nu ne mai regasim in cultura organizationala. Pierdem prietenii in momentul in care credintele noastre intra in conflict. Construim relatii de colaborare si parteneriate cu increderea ca impartasim aceleasi valori, care ne fac mai puternici impreuna. Si, cu siguranta, concurenta noastra face la fel, pentru ca exista o piata si un public pentru fiecare.

Probabil ca, in unele domenii, s-a spus deja cam tot ce ar fi de spus, iar competitia nu mai tine de domeniul ideilor. Pe de o parte este bine, pentru ca ideile trebuie sa circule si sa inspire pe toata lumea, deopotriva. Pe de alta parte, nimic nu decredibilizeaza mai mult pe termen lung decat „furtul” si lipsa de fair play.

Personal, cred ca raspunsul la aceasta criza generalizata de inspiratie sta in autenticitate – esenta unica a fiecaruia dintre noi, care se imprima in tot ceea ce facem. Mai devreme sau mai tarziu, clientul vede dincolo de ambalaj si, daca nu gaseste ceea ce i s-a promis (adica ceea ce cauta de la bun inceput), va merge mai departe. Pana la urma, el este prea putin interesat de unde iti iei tu ideile, atata timp cat esti sincer si stii ce sa faci cu ele, in beneficiul lui direct. Cu alte cuvinte, atata timp cat are incredere si nu este dezamagit. Cu greu vei pastra un client fericit daca l-ai castigat mimand o alta identitate.

De ce conteaza, totusi, sa fim corecti unii cu altii?

In primul rand, pentru ca atarna foarte mult in reputatia noastra profesionala. Mai devreme sau mai tarziu, orice lucru incorect se poate intoarce impotriva noastra, cu consecinte de imagine atat in fata clientilor, cat si in fata colegilor si a concurentei. Dimpotriva, un business corect, informat, care recunoaste meritele celorlalti si da exemple inspira incredere si respect. Validandu-i si ajutandu-i pe altii, te validezi si te ajuti pe tine.

In al doilea rand, pentru ca o practica de promovare incorecta bulverseaza destul de mult piata. Un client indus in eroare face alegeri gresite (in functie de pretul cel mai mic sau de brandul pe care il cunoaste cel mai bine, dar care nu i se potriveste intotdeauna). Un client dezamagit vorbeste despre asta, iar feedbackul lui se propaga si afecteaza intreaga piata de profil (o experienta neplacuta cu un fotograf ma poate determina sa imi fac singura pozele la viitorul eveniment, de exemplu). Pe de alta parte, intr-o piata transparenta, clientul vede si intelege mai bine optiunile, alegand corect.

Citeste si:

In plus, lipsa de fair play „cariaza” insusi spiritul antreprenorial in care ne punem cu totii speranta. De parca provocarile birocratice, financiare si de HR nu ar fi suficiente pentru micile afaceri, loviturile sub centura si gratuite din partea concurentei se contorizeaza in timp in frustrare, ostilitate si o prudenta excesiva care, pe alocuri, poate friza paranoia – nu mai angajez prea usor, pentru ca am pierdut multe informatii pretioase cand fostul coleg a plecat cu toate documentele; de ce as impartasi problemele mele cu concurenta, incercand sa gasim solutii comune, din moment ce risc sa le foloseasca impotriva mea?; ca sa nu imi mai fure nimeni proiectele, imi voi restrange activitatile de promovare (ceea ce, implicit, imi restrange si aria de activitate).

Or izolarea micului antreprenorului este, probabil, una dintre cele mai mari greseli de strategie. Din pacate, intalnim inca destul de des aceasta atitudine, care – cel putin in anumite industrii – tine cresterea pietei in marsarier. (Sa ne amintim ca acum cateva saptamani, premierul Romaniei anunta cu bucurie ca o parte dintre producatorii din agricultura au decis – dupa multi ani de incurajari – sa se asocieze si sa actioneze la comun. Pentru ca, nu-i asa?, „unde-s multi, puterea creste!”).

Intr-una dintre cartile sale foarte cunoscute – Never eat alone - Keith Ferrazzi vorbeste mult despre generozitatea in business si viata de zi cu zi. Va incurajez astfel la lectura si... generozitate. Fiti generosi cu ideile si realizarile concurentei, pentru ca nu veti avea decat de castigat pe termen lung - atat voi, cat si piata per ansamblu.

Disclaimer: Toate exemplele mentionate mai sus sunt inspirate de realitate. Speranta subsemnatei este ca opinia si ideile asumate aici isi vor gasi ecou in spatiul public, dar in spiritul - nu „litera” - in care au fost ele scrise. :)

Sursa foto: Nagy-Bagoly Arpad_Shutterstock