In anul 2001, Fundatia Dinu Pescariu a intrat intr-un parteneriat cu Ministerul Educatiei, care prevedea modernizarea fostei baze sportive „Cutezatorii“. Intre timp, fostul tenisman a investit peste 1,5 milioane de dolari si rezultatele sunt spectaculoase. Baza sportiva aflata, practic, in paragina a renascut si are acum un aer occidental. Prin contractul semnat pe 15 ani cu Ministerul Educatiei, Dinu Pescariu se angaja sa investeasca 500.000 de dolari pentru modernizare. Dupa doi ani, suma investita se apropia de un milion de dolari. Ca amanunt, la nivelul anului 2001 baza sportiva nu avea nici macar racord de gaz metan.

Ping-pong intre protocol si invatamant

In aprilie 2004, s-a schimbat proprietarul unitatii, Regia Autonoma a Protocolului de Stat preluand baza de la Ministerul Educatiei. In aceste conditii, a fost incheiat un nou contract, de locatiune, cu Fundatia Dinu Pescariu. Termenul a fost fixat, de aceasta data, la zece ani, cu o chirie de 10.000 de euro pe an. Pentru a avea siguranta ca investitiile nu ajung pe mana altuia, Dinu Pescariu a solicitat RA-APPS cumpararea unitatii. Actele au demarat in ianuarie 2005 dar, in mod ciudat, nu s-a mai ajuns la finalizarea lor. Reprezentantii RA-APPS nu s-au mai prezentat la Notariat pentru a semna actele si a incasa pretul convenit. La scurt timp, in martie 2005, baza a fost din nou preluata de Ministerul Educatiei, prin HG 160/2005. Dupa ce schimbarile de la fosta „Cutezatorii“ au inceput sa se vada, au aparut si carcotasii. „In 2002, am fost reclamati la Cotroceni cum ca nu am fi facut investitiile la care ne-am obligat si ca nu lasam copiii sa intre gratuit sa joace tenis. Am trimis presedintelui de atunci, Ion Iliescu, un memoriu insotit de fotografii care ilustrau cum arata baza inainte de a o prelua noi si cum arata la momentul respectiv. Raspunsul pe care l-am primit a fost ca am facut treaba buna si ca trebuie sa continuam“, ne-a declarat Dinu Pescariu.
In prezent, Tenis Club Bucuresti functioneaza in regim de club, dar acolo se initiaza in tenis, gratuit, si copiii din sector.

„Avem un parteneriat cu Primaria Sectorului 2 si cu Inspectoratul Scolar al Sectorului 2 si initiem serii de cate 40 de copii. Daca descoperim talente printre ei, ii luam si ii pregatim pentru performanta, tot gratuit. Deja am gasit vreo sase copii care ar putea avea rezultate“, ne-a mai declarat Pescariu. Clubul este frecventat de oameni cu bani care vin sa se relaxeze, sa joace tenis, sa inoate, sa faca fitness sau pur si simplu pentru discutii de afaceri. Abonamentul este destul de piperat, 1.000 de dolari pe an, dar clienti sunt destui. In plus, s-au facut contracte cu o serie de companii multinationale care iau cate 40-50 de abonamente. „Daca vrei sa sustii actiuni de binefacere sau o activitate de sport de performanta trebuie ca cineva sa plateasca. Fundatia noastra este nonprofit, iar de la stat nu mai asteptam nimic“, mai spune Dinu Pescariu.
Clubul dispune si de doua terenuri de fotbal cu dimensiuni mai mici, prevazute cu instalatii de nocturna, un loc de joaca pentru copii, restaurant si terasa, iar Dinu Pescariu spune ca va continua sa bage bani. Vrea sa mai amenajeze doua terenuri de tenis si unul de fotbal. „Vrem sa se simta bine clientii nostri si sa fie convinsi ca facem un lucru serios, asa ca am angajat personal calificat. Antrenorii de tenis si de inot sunt fosti sportivi, unii dintre ei de performanta. In prezent avem 40 de angajati care se ocupa de baza. Cand am investit aici am vrut sa oferim clientilor nostri un produs complex. In timp ce membrii clubului joaca tenis sau inoata, sotiile lor pot face fitness, iar copiii au un loc de joaca bine amenajat. Astfel, toata familia se relaxeaza“.

Aventura pe zgura

Dinu Pescariu si-a inceput cariera de mic. A castigat primul titlu national la juniori in 1986, cand avea 12 ani. Dupa doi ani a cucerit, la Praga, titlul european la juniori. Tot atunci, in sezonul 1988-1989 a castigat si primii bani din tenis. A semnat un contract de sponsorizare cu o firma din Italia si a incasat 150.000 de dolari. O suma fabuloasa pentru acele vremuri. In plus, in contract era stipulat ca va primi o prima de 5.000 de dolari de fiecare data cand va cuceri titlul de campion european de juniori. Totusi el nu putea participa la orice turneu din Europa. Avea interdictie de la partid sa participe la competitii din afara tarilor foste comuniste pentru ca o matusa a lui se stabilise in Italia. A venit revolutia, iar Dinu a avut astfel sansa sa joace si in Occident. Si i-a priit. In aprilie 1990, chiar de ziua lui, a castigat la Florenta, in Italia, titlu de campion european de juniori I. Dupa asta a intrat in circuitul ATP. Cel mai bun loc in ATP a fost 75, in august 1998. „Ca sa ajungi intre primii 100 de jucatori din lume este nevoie de multa munca. Doar despre cei care ajung intre primii 20 poti spune ca au ceva aparte“, ne-a explicat Pescariu.

In 1991, a devenit cel mai tanar campion national de seniori. Avea 17 ani. Din turneele la care a participat a strans aproape 700.000 de dolari, la care se adauga banii obtinuti din sponsorizari, suma despre care nu a vrut sa vorbeasca deoarece contractele sunt confidentiale. In 1999 a trebuit sa renunte la cariera de jucator la simplu din cauza unor probleme medicale. Doctorii i-au spus ca trebuie sa aleaga intre sportul de performanta si sanatate, asa ca a renuntat. A continuat sa mai joace la dublu, dar nu la turnee de varf. Mai nou, a facut o pasiune pentru golf si participa uneori la turnee de mai mica amploare.

Povestea bazei „Cutezatorii“

Baza de pe malul lacului Tei a fost infiintata in anii ’60, cu statut de baza sportiva a Palatului Pionierilor. Tot acolo a functionat si Directia Generala a Taberelor. Cum baza era in subordinea Organizatiei de Pionieri, a devenit rapid locul de relaxare a conducerii de partid a pionierilor. Au fost insa si situatii in care a fost folosita si pentru alte nevoi ale partidului. Acolo a fost exilata Poliana Cristescu dupa ce a divortat de Nicu Ceausescu. Dupa revolutie, unitatea a trecut in subordinea Palatului Copiilor, dar, din lipsa de fonduri, mai multe spatii au fost inchiriate cu destinatia de depozit unor organizatii cum ar fi UNESCO sau Directia Generala a Taberelor.