Chiar daca acest amestec de nou si arhaic ar fi putut duce la formarea unei civilizatii a carei principala caracteristica ar fi fost kitsch-ul, Corfu a scapat neatinsa de aceasta „boala“ specifica Greciei continentale. Pe continent, la orice colt de strada gasesti produse lipsite de gust, care mixeaza inestetic spiritul eroilor homerici, al filosofilor eleni si cu ortodoxismul religios al grecilor moderni. Corfu, in schimb, ca urmare a istoriei coloniale, a fost de-a lungul timpului punctul de jonctiune dintre Grecia continentala si Europa occidentala, pozitie avantajoasa, care a permis dezvoltarea unei civilizatii proprii.

In plus, la fel ca in cazul celorlalte insule raspandite de-a lungul coastei Greciei occidentale, insulele Marii Ionice au un aspect cu totul diferit de peisajul arid al Greciei continentale. Spre deosebire de griul caracteristic stancoasei Grecii, in Corfu, Paxi, Lefcada, Cefalonia, Itaca, Zante si Cythere (numite in greaca „cele sapte in-sule“) verdele este culoarea caracteristica. In comparatie cu restul Greciei, in Corfu nivelul umiditatii este ridicat. Ca urmare, vegetatia este luxurianta, iar peisajul idilic.

Fascinatia occidentalilor

Insula Corfu este prima etapa a voiajului in Grecia, pentru numerosi vizitatori veniti din Europa Occidentala, in special britanici. Si nici nu e de mirare: cricketul este aici sport national inca din secolul 18. Pe insula gasesti terenuri de golf, considerate unele dintre cele mai bune din lume, scoli de echitatie, cluburi de tenis, unele dintre ele cele mai vechi din Grecia. In plus, ca urmare a peisajului mixt, caracterizat in principal de munte si plaja, poti practica atat mountainbike, cat si sporturi nautice: windsurfing sau scufundari.

Fascinatia exercitata de Corfu asupra occidentalilor nu este noua: „Furtuna“ lui Shakespeare are ca model aceasta insula, aici au locuit si au scris Lordul Byron, Lawrence Durrell sau Mary Stewart. Tot in Corfu a fost turnat si unul dintre filmele lui Ian Fleming despre Agentul 007, „For your eyes only“.

Ahile, simbolul sufletului grec

Principalul obiectiv turistic al insulei este reprezentat de Palatul din Gastouri, numit al lui Ahile de catre Imparateasa Sissi a Austriei, dupa numele eroului sau favorit. In opinia sa, Ahile „este simbolul sufletului grec, spiritul pamantului grec, fiind puternic, mandru si incapatanat asemanator muntilor Greciei“. Palatul a fost construit intre 1889 si 1891 de arhitectii italieni Korito si Landi, sub supravegherea personala a imparatesei, in stil neoclasic. El este inconjurat de gradini splendide, pline de adevarate opere de arta. Statuile lui Apolo, Hermes, Artemis sau a Afroditei troneaza in aceste gradini. Insa cea mai vestita opera de arta din aceste gradini este „Ahile pe moarte“, care este chintesenta spiritului insulei. Statuia este opera lui Earnest Gustav Herter, conceputa in Viena si apoi transportata in Corfu, si simbolizeaza hibriditatea insulei, fiind interpretarea occidentala a spiritului elenic.
Impletirea celor doua civilizatii iti sare in ochi si in momentul plimbarii prin splendidele gradini din jurul palatului. Dupa ce treci de statuile celor noua muze, te intalnesti cu Shakespeare si cu lordul Byron, pentru ca apoi sa-l admiri pe Ahile triumfator. Dupa asasinarea imparatesei, in 1898, palatul a ramas nelocuit pana in 1907, cand a fost cumparat de Wilhelm al 2-lea, care l-a ocupat sezonier timp de mai multi ani.

Relax, no business, no problem, nevermind

Spre deosebire de alte destinatii turistice, Corfu este caracterizata de liniste si detasare. Nimic din agitatia lumii moderne nu pare a afecta viata anistorica a insulei. Cea mai practica definitie a spiritului insulei a fost data de unul dintre proprietarii unei taverne, Panagiotis, care se adresa clientilor, intr-o engleza aproximativa: „Relax, no business, no problem, nevermind!“. Aceasta intelepciune rupta de materialismul timpurilor moderne confirma intr-un fel Odiseea lui Homer, potrivit careia Corfu a fost ultima escala a lui Ulise inaintea reintoarcerii acasa in Ithaca.

Decibeli izolati

Totusi, modernitatea nu este absenta. Capitala Kerkira este un oras viu, cu o populatie de peste 40.000 locuitori, aeroport international, port si sosele moderne, caracteristice unei infrastructuri fara cusur. Totodata, pentru tinerii avizi de distractie, in sudul insulei a fost creata o statiune in care discotecile si decibelii sunt la ei acasa. Faptul ca statiunea este destul de izolata permite celorlalti turisti, mai neobisnuiti cu viata de noapte, sa-si vada de treaba nederanjati.