Prima frustrare in 2013: Primaria Bucuresti sa invete comunicarea de la necuvantatoare!

Nu stiu cum este in alte tari (mint, stiu! dar tot timpul este savuroasa exprimarea similara cu cea a lui Creanga), dar eu ma astept ca atunci cand vreau sa aflu informatii de interes public de la o institutie a statului in care traim sa pot realiza acest lucru facil, fara mari batai de cap, rapid si deci eficient.

Sa luam, de exemplu, Primaria Capitalei. O institutie publica ce ar trebui, in teorie, sa stea la dispozitia cetatenilor, o institutie publica ce ar trebui (ador conditionalul-optativ cand vine vorba de Stat) sa slujeasca interesele cetatenilor bucuresteni si care ar trebui sa fie extrem de transparenta.

Ati putea intreba ce treaba am de Sfantul Ion, dupa ce multi dintre noi nici nu s-au dezmeticit inca bine dupa Revelion si Craciun, cu Primaria. Alta treaba mai buna n-am!?

In drum spre birou treceam prin fata Magazinului Unirea unde in toamna anului trecut o echipa de muncitori lucra de zor pentru a pava trotuarul din fata magazinului. In locul batranului asfalt au pus insa dale dintr-o…piatra…de o calitate extrem de indoielnica. Trecand deci pe acolo am sesizat cum multe dintre aceste pavele se zdruncinau sub picioarele mele, ba chiar 3-4 erau deja sparte. Asta la mai putin de 2 luni de la montarea lor. Mi se parea indoielnic inca din toamna faptul ca s-au apucat sa le monteze chiar inainte de inghet dar, nu-i asa, speranta moare ultima – si chiar speram sa fie o lucrare buna!

Asa ca subiectul jurnalistic era acolo, la picioarele mele – cat a investit Primaria intr-o lucrare de profunda mantuiala? Cati metri patrati de dale au instalat? Oare o fi fost mai scump, sau mai ieftin, decat media de pret a pietei?

Asa ca am inceput prin a contacta Primaria Sectorului 3. Relativ usor am gasit un e-mail, am trimis solicitarile si mi s-a raspuns prompt, corect si frumos.

“Zona Unirii, respectiv portiunea din fata Magazinului Unirea, este administrata de Primaria Generala a Municipiului Bucuresti, prin Administratia Strazilor. Va rugam sa va adresati Primariei Capitalei pentru a obtine informatiile solicitate de dumneavoastra”.

OK, imi zic, rezolv imediat, trimit mail catre Primaria Generala a Municipiului Bucuresti. Si de aici au inceput nervii.

Exista cel putin doua modalitati extrem de usoare (in teorie) pentru a afla informatii de interes public:

1. Sa suni la unul dintre multiplele departamente ale Primariei si sa aflii, telefonic daca este posibil, informatia necesara
2. Sa trimiti un email catre departamentul de la care ai nevoie de informatia necesara.

Pentru ambele puncte este necesar, evident, sa ai pus la punct un site cat-de-cat prietenos, intuitiv, usor de navigat. Ceea ce, hai sa fim sinceri, NU este nici pe departe cazul cu cele ale autoritatilor din Romania – uitati-va doar la site-ul Primariei sau pe site-ul INS, doua dintre cele pe care am incercat sa ma descurc astazi timp de minute bune, fara mare succes. Si apoi comparati cu cel al Primariei din Viena sau Londra.

Va ofer o informatie, gratuit, stimati web deisgneri angajati ai institutiilor publice – in Wordpress poti crea o pagina MULT mai aratoasa, mai usor de navigat si poate si mai IEFTIN decat cele antice din prezent. Sau angajati o agentie de web design privata pentru a va construi o prezenta online demna de Anul Domnului 2013.

Reusesc, dupa ceva cautari si urari „de bine” in gand, sa gasesc o lista de numere de telefon. Evident, la Directia Drumuri numarul de telefon era un mare fax. Fax. In 2013. Multe companii nu mai au asa ceva de ani buni.

Ma resemnez si sun la centrala. Imi raspunde un domn, ii spun cum ma chinui de ceva vreme sa dau de un e-mail si-mi zice sa sun la Directia Relatii Publice si Informare si sa intreb acolo. „Pai mail nu puteti sa-mi dati, va rog?” „Nu, imi pare rau, trebuie sa sunati la 021.305.55.00 sau 021.305.55.55”.

OK, sun acolo. Primul numar suna ocupat. Insist, tot ocupat, sau, pentru a varia, nu face legatura. La al doilea nu raspunde nimeni. Pauza vreo 10 minute, revin. La al doilea numar raspunde in final, dupa ce las sa sune de cel putin 20 de ori, o tanti.

Nu doamna, ci „o tanti”. Un sec „da!?”, o salut respectuos, cer numar pentru directia relatii publice si informare, inainte de a termina de rostit imi recita numarul 021.302.15.15., nu apuc sa o rog de un mail, poate are sa-mi ofere, ca-mi inchide telefonul, fara niciun „buna ziua”. Ca ce, doar nu-i platita pentru asta, nu?!

Trec peste si sun la numarul recitat anterior. Acolo, surpriza, imi raspunde acelasi domn de mai devreme. „....”. Recunoaste chiar el ca nu-i vine sa creada ca se intampla asta. „Tell me about it”, vorba englezului. Imi ofera o alta varianta – sa sun inapoi la centrala si acolo sa cer legatura cu departamentul de presa – interior 1114 sau interior 1115. Sun inapoi, aceeasi tanti sictirita (scuzati limbajul mai putin jurnalistic) imi face legatura. Las sa sune de 30 de ori, nimic.

Trimit mail catre Primaria Sectorului 3 care anterior s-a dovedit mai receptiva si mai rapida. Rog sa-mi dea un contact catre Primaria Generala ca na, ma gandesc ca or comunica intre ele! Raspunsul: „Ne pare rau, din pacate nu avem nici noi alte date de contact decat cele postate pe site-ul Primariei Capitalei. Toate cele bune”.

Suna aproape ironic acel „toate cele bune”. Si abia a inceput anul.

Gasesc pe site un formular/cerere tip pentru a putea cere informatii publice. Completez si pe aceea, atat de dificila cum este, dar atunci cand apas sa se trimita, imi da, invariabil, eroare.

Sunt nevoit sa cedez, pe ziua de azi.

O sa intrebati, probabil, care este sensul acestui editorial. De ce sa “batem apa-n piua” cu ceva ce este foarte stiut in tara? De ce sa insistam pe o problema deja, poate, arhi-cunoscuta in Romania, aceea a legaturii dintre cetateni si institutiile de stat. Va pot raspunde foarte simplu: scopul presei din Romania este, pe langa a informa corect si rapid cetatenii, acela de a trage semnale de alarma. Chiar si mii, daca este necesar, pentru ca CEVA ce afecteaza pe toti, sa se schimbe. Daca toti am sta si ne-am plange "asta-i Romania, n-ai ce-i face..." fara sa ia atitudine, imi cer scuze, dar ne meritam soarta.

Acest editorial va fi trimis imediat ce voi reusi sa aflu O adresa de e-mail a unui reprezentant de la Directia Relatiei Publice respectivei persoane, sperand ca CINEVA din cadrul institutiei, cu putere de decizie, va realiza ca anii ’90 au trecut, ca sunt necesare multiple schimbari in transparenta, vizibilitate, design, comunicare si asa mai departe.

Voi insista si voi reusi sa aflu informatiile pe care le caut. Voi oferi, intr-un articol separat, informatii despre investitia din banii publici, evident defectuoasa, din zona Unirii, Bucuresti.

Pana atunci, sunt curios ce probleme ati intampinat dumneavoastra in relatia cu Primariile dar si alte institutii publice si...sa calcam cu bine!


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.