“Ideea de a urma un MBA a venit cam odata cu criza din 2008. Dupa studiile de management pe care le-am facut la ASE intre ‘91 si ‘96, am intrat relativ brusc, chiar din timpul facultatii, in campul muncii. Am gustat si din ce inseamna o multinationala, am lucrat si pentru o fosta fabrica de stat, dar am avut de-a face si cu spiritul antreprenorial extrem de oportunist din anii 2000. Oportunitatile acelei perioade m-au facut si pe mine sa trec in tabara antreprenorilor, deschizandu-mi propriul birou de consultanta de business in 2005”, spune Iulian Padurariu.

Timpul a trecut extrem de repede, insa evident ca odata cu declansarea crizei lucrurile au incetinit pana la amortire. Si chiar in acel moment, undeva in primavara lui 2008, s-a mutat cu toata familia la Viena. “Avantajul crizei a fost ca am castigat timp in loc de bani. Timp pe care am vrut sa-l folosesc pentru educatie si astfel in toamna lui 2009 m-am inscris in Viena la primul program de General MBA la care m-au atras doua lucruri: flexibilitatea programului si faptul ca se preda in engleza (si sunt de parere ca atata vreme cat toate publicatiile care conteaza in lumea de business sunt in engleza, nu are rost sa studiezi un MBA intr-o alta limba).

In opinia sa, cele mai de succes proiecte pe care le-a coordonat in ultimii ani s-au datorat neaparat imbinarii unei abordari practice de antreprenor cu teoria corporatista, inteleasa intr-adevar in cele mai mici detalii. Iar toate aceste succese au avut la baza inovatia de produs sau de proces, indiferent ca este vorba de proiectele din Romania cu Banca Transilvania, Regina Maria sau Groupama Asigurari ori de cele din Germania si Rusia.

In acest timp Iulian Padurariu si-a dezvoltat o teorie personala a antreprenorizarii pe toate nivelele societatii, fapt ce l-a condus catre decizia de a urma un Professional MBA specializat pe Entrepreneurship & Innovation la WU in Viena. Zis si facut. Deja este din nou student de vreo 4-5 luni. Nu a plecat pe acest drum cu asteptari foarte mari, si-a dorit macar sa aiba acces la specializarea respectiva. “Surpriza placuta cu acest nou program a venit chiar din primul modul, cand am fost dusi toti studentii undeva in munti (la propriu, undeva la vreo ora-doua de Viena) si unde am avut primele doua zile dedicate unor programe extrem de intense de team-building. Am construit impreuna, ne-am catarat prin copaci si am asamblat tiroliene, iar in fiecare seara am baut tot impreuna. Cred ca am fost cu totii cam 80-90 de persoane din Germania si pana in Azerbaijan, Rusia, Canada, USA sau chiar Tanzania. Am numarat peste 20 de nationalitati, varsta medie fiind de peste 30 de ani, fapt ce s-a si simtit apoi prin experienta fiecaruia adusa in cadrul cursurilor. Iar la mine la specializare, ma bucur sa am colegi cu un background mult mai variat decat cel clasic de MBA (oameni din banci si alte companii mari).
Iulian Padurariu are colegi antreprenori, cu propriul business, ingineri ce lucreaza in cercetare-dezvoltare la Sony sau la alte firme mari, avocati, chiar si un doctor, oameni cu pasiuni extrem de diferite, insa toti extrem de dornici sa impartaseasca si altora ceea ce stiu mai bine. “Partea proasta pe care o resimti cand intri intr-un astfel de mediu, este ca iti dai seama a mia oara in ce groapa a ajuns educatia de business din Romania si cat de greu le e celor care vor totusi sa ridice din nou nivelul acesteia. Spun asta in foarte cunostinta de cauza, multa vreme am mers sa sustin diverse sesiuni de strategie la fostul program de MBA Romano-Canadian de pe langa ASE sau la Universitate. Nicio legatura. Acum la WU toate studiile de caz sunt obtinute de la Harvard si MIT, in program exista chiar si o vizita in State in luna septembrie.”

Citeste si:

Ca urmare, opineaza Iulian Padurariu, spiritul antreprenorial din Romania si cel din restul lumii au definitii extrem de diferite. Astfel, in Romania atunci cand cineva spune “antreprenor”, lumea inca se gandeste la o afacere in fata blocului sau cel mult la privatizarile pe un leu combinatul de pe vremea lui Iliescu. “Sunt destul de expus mediului antreprenorial local, desigur ca am intalnit si oameni de afaceri care pe langa pasiune au si metoda pentru a-si maximiza sansele de supravietuire si chiar de scalabilitate, insa acestia sunt mai degraba exceptii la noi. Scoala europeana e deficitara fata de cea americana, insa din pacate daca ducem comparatia atat de departe, riscam ca Romania sa tinda asimptotic la zero si in acest domeniu.”

"La noi copiii sunt traumatizati atunci cand vor sa isi urmeze pasiunile"

Iulian Padurariu spune ca, de asemenea, cultura are “meritul” ei sa mareasca aceasta prapastie. “Cred ca 99% dintre romani le explica copiilor lor ca banii se fac muncind, iar daca invata bine o sa aiba o meserie banoasa. Inca la noi copiii sunt traumatizati atunci cand vor sa isi urmeze pasiunile prin amenintari de genul “ce, vrei sa canti la pian si sa mori de foame? Pune mana pe carte”, pe cand pasiunea si creativitatea sunt din punctul meu de vedere principala motivatie catre antreprenoriat si inovatie. Banii nu se fac doar muncind sau furand, banii se pot face si investind sau avand idei noi, iar copiii nostri trebuie sa inteleaga asta de la 5-6 ani.”

Romanul care traieste acum in Viena transmite acest mesaj mai ales celor care vor fi antreprenorii de maine. Cei de azi sunt aproape pe care de disparitie, in opinia lui Iulian Padurariu, la cum ii vaneaza statul roman. “Cel putin in cazul meu si al celor din jur, nu a existat luna de la ultimele alegeri incoace sa nu avem popriri pe cont. Vorbesc in unele cazuri de sume ridicole de cateva sute de lei, nu vorbesc de datoriile lui Dan Diaconescu in direct. Statul isi vede doar interesul propriu pe termen scurt, dar ar cadea la primul test de macroeconomie sau finante. In Austria nu simt asta, am de platit taxe, mi le programez cu fiscul lor, daca apare vreo problema la mine in cash flow pot amana plata acestora dand un simplu telefon, ma rog, detalii...

Relatia unui antreprenor cu statul

Antreprenorul isi manifesta supararea pe tot ce inseamna “stat” in general si prefera sa se opresca aici pana sa fie etichetat drept anarhist. Aminteste doar definitia data statului de Franz Oppenhaimer, care suna magic uitandu-ne la politicienii nostri: “The State, completely in its genesis, essentially and almost completely during the first stages of its existence, is a social institution, forced by a victorious group of men on a defeated group, with the sole purpose of regulating the dominion of the victorious group over the vanquished, and securing itself against revolt from within and attacks from abroad. Teleologically, this dominion had no other purpose than the economic exploitation of the vanquished by the victors."

In opinia lui Iulian Padurariu, singura sansa pentru mediul antreprenorial din Romania este lupta sindicalizata (nu de sindicat). “Antreprenorii romani inca nu au inteles avantajele colaborarii pentru a limita puterea asupritorului suprem. Generatia noua de antreprenori intrevede si parca simte ca impreuna ar avea ceva mai multa forta, apar Hub-uri pe diverse zone de interes pentru acesti antreprenori, apare forta retelelor sociale prin care se pot educa ei intre ei si isi pot folosi inteligenta colectiva pentru un scop, insa acest trend se va generaliza din pacate peste 20 de ani, nu peste 5 sau 10. Drucker spunea ca a incarca cu taxe o firma in primii ei ani de viata, e similar cu a pune un copil la munca. Nu e doar fara etica, e si extrem de neproductiv.”