Patru Anotimpuri e langa terenurile de tenis. Are un salon in care intra aproape o suta de oameni, daca nu dau prea tare din maini si din picioare. E destul de intunecos, insa e deschis doar toamna tarziu si iarna, si atunci oricum nu lumina soarelui iti este de folos. O ambianta clasica, din alte vremuri, demodata, chiar, nu mai face nimeni in zilele acestea un astfel de aranjament, daca e sa o construiasca de la zero si nu sa ia ceva care era asa iniante si nu vrea sa mai cheltuiasca. Insa pare confortabil, cu scaune si mese comode, mult lemn, atmosfera calda.

Insa cred ca iarna vin putini oameni, vara isi fac cei de la Patru Anotimpuri aproape toata cifra de afaceri, cu terasa. Care terasa e mare, umbroasa, cu copacii printre mese, sau mesele printre copaci, cum vreti sa o luati. Au si o pergola, o portiune acoperita, in caz ca. Nu e foarte ingrijita, e facuta cam la repezeala, cu economie, cu ce le-a cazut la indemana. Daca te uiti mai de aproape mai vezi paianjeni si lucruri care ar trebui curatate, macar o data pe luna.

Au un gratar mare pe terasa, cu gratargiu si pisici care se invart in jurul lui, e o imagine de terasa de pe vremuri, care se rareste din ce in ce mai mult. Probabil ca are priza mai mare la cei din alte generatii, cu nostalgii.

Meniul de la Patru Anotimpuri e romanesc, bucatarie traditionala obisnuita, felurile arhicunoscute, mancare pe care si-o fac oamenii si acasa, in buna parte. Nu tin minte sa fi vazut ceva special acolo, nici nu si-au propus si nici nu par sa se priceapa la altceva. Par sa fie niste oameni din generatiile trecute de bucatari si sefi de restaurante, care asta au facut toata viata. De la o anumita varsta incolo nu te mai schimbi, si asta in primul rand pentru ca nu vrei sa o mai faci, nu ca nu te-ar duce capul, probabil. Si chelnerii par sa se incadreze in acest scenariu - cel putin o parte dintre ei.

Dar cel mai clar semnal ca acolo sunt oameni din alte timpuri sunt fetele de masa duble si groase de pe mesele terasei, albe, asa cum nu mai vezi in multe saloane de restaurante de acum, daramite pe o terasa...

Mancarea a fost destul de buna, odata ce ne-am lamurit ce e cu meniul si cu preturile de la Patru Anotimpuri si ne-am potrivit asteptarile la acest nivel. O ciorba de perisoare a fost buna, cea de burta mai putin; limba cu masline a fost buna si ea, dar prea sarata (daca sunt maslinele sarate nu mai pui la fel de multa sare), o varza la cuptor cu mamaliga asa si asa, pastrama de oaie destul de buna, iar micii surprinzator de buni, printre cei mai buni pe care i-am mancat in Bucuresti.

Preturile sunt rezonabile la Patru Anotimpuri, cu mai putin de 100 de lei iti poti umple burta bine, si cu vreo doua pahare de vin. Clienti erau destui, cei mai multi in echipamente de sport, semn ca veneau direct de pe terenurile de tenis de alaturi. Cei care cunosc bine locul mi-au spus ca la Patru Anotimpuri e un loc de adunare al PSD-ului. Erau pe acolo mai multi care discutau politica, intr-adevar, dar nu stiu de pe unde veneau.

Patru Anotimpuri e un restaurant cinstit, la urma urmei, la care stii dinainte ce gasesti, care pastreaza preturi ca in oras, chiar daca are o terasa cu niste copaci pe care nu ii mai poti vedea prea des in mijlocul orasului. O sa mai merg la iarna acolo, sunt curios sa vad ce se intampla.

Patru Anotimpuri, un restaurant cu loc de joaca pentru copii

Se vede si in poze, la Patru Anotimpuri au un spatiu de joaca destul de mare, aproape de mese. Nu e mare lucru, vreo doua topogane si o plasa de catarat, insa e inchis, si nu sunt nici semne ca ar vrea sa-l mai redeschida vreodata. Insa copiii au pe unde sa se joace la Patru Anotimpuri, si par sa fie acceptati, poate chiar bine primiti. Si multele mate de la Patru Anotimpuri ii vor atrage, cu siguranta... :)

Sursa foto: George Butunoiu