Jordan-ul în care Michael Schumacher a debutat în Formula 1 este de vânzare

O parte importantă a istoriei Formulei 1 din ultimele decenii este, în mod neașteptat, scoasă la vânzare încă o dată. Mulți ar da sume considerabile de bani pentru a avea o pereche de mănuși, casca sau combinezonul unuia dintre cei mai mari piloți din istoria Campionatului Mondial de Formula 1, dar aici vorbim despre ceva chiar mai rar, ceva ce este, în fapt, unic. Vorbim despre monopostul Jordan 191 Ford folosit de Michael Schumacher în primul său weekend de cursă în F1, la Marele Premiu al Belgiei din 1991. Deși Schumacher n-a ajuns prea departe în debutul său în Ardeni, Jordan-ul cu numărul 6 de șasiu este o piesă de colecție aparte căci Schumacher n-a mai pilotat niciodată pentru echipa lui Eddie Jordan.

Ce-ți pot aduce 1,25 milioane de lire sterline? Ei bine, în 2021, cei de la Speedmasters, un dealer specializat în astfel de mașini, considerau că acesta ar fi un preț corect pentru monopostul în care Schumi și-a început drumul către cele șapte titluri mondiale, cel mai recent fiind cucerit la 13 ani după ce a ieșit din Jordan-ul care l-a lăsat la greu la Spa-Francorchamps. Din păcate, mașina nu a avut o viață prea activă de când și-a găsit un nou proprietar pentru suma menționată anterior (adică 1,4 milioane de euro sau 100 de Dacia Sandero), ieșind în public doar în cazul unei demonstrații speciale la Silverstone în cadrul căreia a fost pilotată de foștii piloți de Formula 1 Mick Schumacher, fiul lui Michael, și Karun Chandhok.

Mașina va schimba, însă, proprietarii din nou. Ea va fi licitată de casa Bonhams, în Paris, pe 2 februarie și experții consideră că ar trebui să scoți cel puțin 1,4 milioane de euro dacă ți-o dorești. Celălalt capăt al estimării este la 2 milioane, adică ceva mai puțin de jumătate față de un Ferrari F50 cu care poți merge pe stradă.

Jordan 191, mașina care a supărat Porsche și a speriat apoi granzii din Formula 1

În 1989, echipa irlandezului Eddie Jordan învingea în Campionatul Internațional F3000, un fel de anticameră a F1 în acei ani, prin Jean Alesi, francezul permițându-și să sară peste ultima etapă a sezonului pentru a concura în Marele Premiu al Japoniei din acel an. Cum echipa lui Jordan strânsese mai multe succese în anii '80, fostul pilot a decis că este timpul să facă pasul către Formula 1 și să-și proiecteze propriul monopost care să corespundă cu noul regulament care impunea utilizarea agregatelor aspirate de 3,5 litri.

Cu o aripă față, dar și un difuzor ușor de recunoscut, Jordan 191 este o mașină iconică

Jordan a făcut pasul acesta la sfatul pilotului său, Alesi intrând în F1 în '89 cu Tyrrell cu ajutorul lui Jordan care avea conexiuni grație sponsorului Camel. După ce a reușit să-l sustragă pe Gary Anderson, dar și o parte a echipei sale, de la Reynard, Jordan a putut să prezinte lumii un monopost finalizat la finele lui 1990. „Inițial, n-am vrut să fac parte din echipă și i-am spus lui Eddie că n-am experiența necesară pentru așa ceva,” povestea Anderson. „Dar Jordan nu m-a lăsat în pace și după multiple insistențe am acceptat, gândinu-mă că, oricum, mă voi sătura după câteva luni.”

Din fericire, Anderson nu s-a săturat și a reușit să pună la punct atât șasiul, cât și aerodinamica monopostului care avea să se numească „Jordan 911”. Andrew Green s-a ocupat de suspensie și Mark Smith de transmisie, ambii fiind culeși tot de la Reynard. „Când am prezentat mașina, eram lefteri, n-am mai avut bani nici să vopsim mașina și am fost forțați s-o prezentăm cu fibra de carbon descoperită,” își amintea Jordan. Fără piloți și fără vreun sponsor, iralndezul a avut totuși la cine să apeleze când a venit vremea să testeze noul monopost, John Watson fiind primul care a mers cu una dintre cele mai frumoase mașini de F1 din istorie.

Mick a testat mașina tatălui său la Silverstone

Watson, (aproape) campion în 1982 și cu cinci victorii din 154 de starturi la activ, a lăudat din start mașina. „Îți dai seama după câțiva metri dacă o mașină este prietenoasă sau nu. Simți asta, pur și simplu, prin corpul, mâinile și picioarele tale, iar Jordan-ul îți dădea semnalele care trebuie,” a spus Watson care a adăugat că mașina era foarte ușor de pilotat, permițându-ți fără să se lupte cu tine să ajungi la limitele sale. „Era, oarecum, ca o mașină de F3000 pe steroizi.”

Testul inițial a avut loc pe 28 noiembrie 1990, mașina parcurgând 20 de tururi fără vreo problemă, deși era echipată cu un motor Ford HB V8, nu vreun motor Judd pentru care fusese proiectată. La scurt timp după acest test, o telegramă din Stuttgart a ajuns la sediul Jordan Grand Prix, iar în rândurile acesteia se specifica clar că echipa nu poate folosi numele „911” deoarece acesta era proprietatea Porsche. Eddie a luat un avion până în Germania și s-a tocmit cu cei de la Porsche, primind drept compensație pentru a trece peste această situație un Porsche pe care l-a putut folosi un an și jumătate - sau cel puțin așa spune legenda.

Cum a ajuns Jordan, o echipă nouă, să pună mâna pe un contract de sponsorizare de milioane de dolari cu 7Up

Chiar și așa, schimbarea de nume n-a avput loc instant. Citind revista Autoweek de la mijlocul lui februarie 1991, care anunța parteneriatul dintre Jordan și 7Up ca sponsor principal, respectiv dintre Jordan și Bertrand Gachot ca pilot principal, vedem că mașina era în continuare Jordan 911. La acea vreme, contractul de sponsorizare în valoare de mai multe milioane de dolari a celor de la 7Up era cel mai mare pentru o companie de băuturi răcoritoare în istoria F1.

Șasiul din imagini n-a concurat prea mult. După GP-ul Belgiei nu a mai concurat, având doar 2 curse la activ în total

Inițial, echipa ar fi trebuit să fie sponsorizată de Camel, dar producătorul de țigări a semnat o înțelegere cu Benetton pentru 1991, băgându-l în boală pe Jordan. „Am zis că suntem distruși, că nu putem trece peste asta deoarece n-aveam bani deloc,” rememora Jordan. Norocul a batut, însă, la ușa lui Jordan sub forma lui Paul Adams, o persoană care avea legături cu Marlboro, dar care l-a invitat pe Jordan să vorbească unui grup de 600 de angajați cu funcții de conducere în cadrul PepsiCo în speranța de a atrage niște bani.

Jordan sugerează că anularea părții finale a turneului „Dangerous” a lui Michael Jackson ar fi avut de-a face cu decizia PepsiCo de a sponsoriza echipa sa prin brand-ul 7Up, dar irlandezul este cunoscut pentru poveștile sale cu iz fantezist. În fond, este greu de crezut că turneul respectiv, început în 1992 și întrerupt în 1993, ar fi avut legeătură cu o altă înțelegere de marketing care a fost prezentată la începutul lui 1991. Oricare ar fi adevărul, fostul șef de echipă a adăugat că și-a dorit să aducă și alți sponsori alături de el ai căror logo-uri erau verzi și „am stat două zile în fața sediului Fuji Film din Tokyo.” În cele din urmă, niponii l-au primit și, după ce a dat din casă tot ce știa despre rivalii Kodak (care ar fi trebuit să vină la pachet cu Camel, înaintea plecării brand-ului de țigări), i-au oferit „chiar mai mulți bani decât am primit de la 7Up, deși Fuji Film avea logo-uri mai mici pe mașină.” Ultimul sponsor verde a fost chiar board-ul de turism al Irlandei, stat care, la acea vreme, abia începea procesul de a deveni „Silicon Valley-ul Europei”.

Problemele din pre-calificări și bătaia lui Bertrand Gachot

Belgianul Bertrand Gachot a fost primul pilot oficializat de Jordan, presa sugerând că al doilea loc din echipă va fi ocupat de fostul pilot Zakspeed (și viitor multiplu campion al DTM) Bernd Schneider. Sezonul 1991 a început pe străzile din Phoenix, acesta fiind ultimul Grand Prix în SUA până în 2000. A fost, de asemenea, cursa de debut a lui Mika Hakkinen și, respectiv, primul Mare Premiu la finele căruia învingătorul a primit 10 puncte, în loc de 9. Dar, chiar și așa, doar primele șase mașini punctau și, până la jumătatea anului, Jordan a avut de trecut prin pre-calificări.

Alex Zanardi a pilotat și el șasiul #6 care a mers în GP-ul maghiar înainte să vină și să se strice la Spa

În acei ani, Formula 1 avea o problemă imposibilă astăzi: existau mai multe echipe și mașini care erau gata să concureze decât erau locuri pe grilă. De aceea, vineri dimineața la ora 8:00, mai mulți piloți din mașinile de la coada grilei încercau să-și facă loc în calificările oficiale. La Phoenix, opt piloți se luptau pentru patru locuri, iar Gachot a reușit al 14-lea timp din 30 de piloți. Colegul său, Andrea de Cesaris, a ratat un loc pe grilă după ce a întâmpinat probleme la cutia de viteze, dar era clar potențialul Jordan-ului. „Erau frustrante acele sesiuni de dimineață, deoarece Pirelli-ul intra mai repede în fereastra optimă de operare în acele temperaturi scăzue, iar noi foloseam Goodyear. Această anvelopă era mai bună în cursă, dar se chinuia când era rece afară.”

În cele din urmă, sezonul de debut al Jordan Grand Prix a depășit așteptările tuturor: echipa a terminat pe cinci în clasamentul constructorilor strângând 13 puncte - inclusiv o clasare în puncte cu ambele monoposturi în Canada și Germania. În plus, Jordan i-a oferit șansa debutului în F1 lui Michael Schumacher, care inițial avea alte planuri. Totul a devenit posibil după ce Gachot a fost închis ca urmare a unei altercații cu un taximetrist în Londra. Sentința a venit la scurt timp după ce, în iunie 1991, Gachot câștiga cursa de 24 de ore de la Le Mans. Belgianul (care a concurat apoi și cu licență franceză) ar fi trebuit să stea după gratii 18 luni, dar a ieșit după doar 2 în urma unui apel. Această fereastră i-a permis lui Schumi să apară în locul său în Belgia.

Debutul lui Michael Schumacher în F1 și singura „cursă” cu Jordan

Michael Schumacher era, pe atunci, un tânăr de perspectivă care făcea parte din programul de piloți de viitor ai Mercedes-Benz (sub bagheta lui Jochen Neerpasch, care încercase cu succes această schemă la BMW în anii '70). El concura, în '91, în Campionatul Mondial de Anduranță (WSPC, actualul FIA WEC), cu un prototip Mercedes C291 motorizat de un nou agregat aspirat cu 12 cilindri monobloc de 3,5 litri, urmare a apropierii regulamentelor din anduranță cu cele din F1. Harvey Postlethwaite (ex-Tyrrell) s-a ocupat de design-ul mașinii care s-a dovedit a fi un eșec, Schumi câștigând doar o dată în acel an.

Schumacher a avut doar o înțelegere de principiu, prin intermediul Mercedes, pentru a merge în continuare pentru Jordan

Cu toate acestea, Michael i-a atras atenția lui Jackie Oliver care conducea echipa Arrows, rebranduită ca Footwoork pe atunci. Cum, însă, echipa se chinuia în F1 după ce a aruncat la coș motorul Porsche greoi, Schumi căuta alte variante. Germanul nu era, însă, prima opțiune a lui Jordan, care și l-ar fi dorit pe fostul pilot Ferrari Stefan Johansson. „Dar el voia să fie plătit,” își amintește Eddie care n-avea bani de dat. Lista irlandezului i-ar mai fi inclus și pe Derek Warwick (rivalul lui Schumi din anduranță, dar care a avut norocul să meargă cu mașina dominantă a sezonului '91, Jaguar-ul XJR-14 desenat de Ross Brawn), dar și pe Keke Rosberg sau Damon Hill. în cele din urmă, Schumacher a fost ales deoarece Mercedes a plătit nota de plată, Hill debutând cu un Brabham modest în 1992.

„Inițial, n-am fost impresionat de Schumacher,” a povestit Jordan în cartea sa. „L-am văzut prima oară în 1990, în Formula 3 Germană, dar nu m-a impresionat așa cum o făcuse Senna la vremea lui. Plus că eram acolo cu un alt scop, acela de a încerca să-i vând lui Willi Weber (n.r. managerul lui Schumacher) echipa pe care o aveam,” a adăugat fostul șef de echipă. Dar irlandezul și-a schimbat părerea când l-a văzut pe Schumi în mașina sa.

Schumi a punctat în primele sale 3 curse cu Benetton, iar prima victorie a venit pe circuitul de debut, în 1992

„Primul test a avut loc în marțea dinaintea GP-ului, pe circuitul scurt de la Silverstone, iar Michael era foarte, foarte încrezător în sine, ataca ultima șicană cu mult aplomb și păstra controlul, deși mașina era foarte nervoasă,” rememora Jordan. Ajuns în Belgia, Schumacher a lăsat pe toată lumea cu gura căscată, iar asta fără să exploateze întreg potențialul mașinii, povestește Gary Anderson. „Schumi a irosit ambele seturi de pneuri de calificări. Mai întâi, din cauza steagului roșu provocat de accidentul lui Eric van de Poele și al doilea set s-a ars când a trebuit să-l evite pe Alain Prost, în Bus Stop, ducându-se pe bretea.” În cele din urmă, Schumacher s-a calificat cu al optulea timp (1:51.212, în Q2), dar a plecat de pe șapte după excluderea lui Riccardo Patrese. „Dacă punem cap la cap cele mai bune sectoare ale sale, atunci Michael ar fi putut să se califice pe trei,” conform lui Anderson.

Cursa nu a fost, însă, spectaculoasă, din contră. Cu un start agresiv, Schumacher a urcat două locuri, dar, imediat după La Source, mașina sa a încetinit și cursa viitorului campion s-a încheiat. Motivul? Ambreiajul cedase. Motivul este complex și ține de lipsa de buget a echipei combinată cu o sensibilitate a agregatului Ford-Cosworth din acel an. Cert este că Schumacher n-a încheiat nici măcar un tur în ritm de cursă ca pilot Jordan căci, de la cursa următoare, el a fost luat pe sus de Flavio Briatore de la Benetton care a profitat de faptul că Schumacher nu-și lăsase semnătura pe un contract cu Jordan.

Sursa foto: Bonhams

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor

Mihai Fira este reporter auto Wall-Street.ro din toamna lui 2022. Înainte de a se alătura echipei, Mihai a colaborat cu mai multe publicații din domeniul auto, atât românești cât și străine. El și-a început cariera ca jurnalist în mediul online, ca editor al site-lui Pitstops.ro, cel mai important portal românesc de motorsport din România. Mihai a colaborat și cu BMWBlog.ro, sursa oficială de știri despre producătorul bavarezi, dar și cu...

Mai multe articole scrise de Mihai Fira »

Te-ar putea interesa și: