Timp de aproape 8 ani, Putin a reușit să mențină iluzia că este un actor politic rezonabil și rațional, în ciuda anexării Crimeei și a intervenției în Donbas, a explicat, într-un interviu wall-street.ro, Cosmin Popa, istoric, cercetător la Institutul de Istorie al Academiei Române și specialist în spațul rusesc și sovietic.

Încă din 2007, Rusia a declanșat o agresiune politică și ideologică asupra Occidentului, spune Cosmin Popa. Mai concret, după o perioadă în care Vladimir Putin a avut relații bune sau chiar foarte bune cu NATO, în februarie 2007, la Conferința de Securitate de la Munchen, liderul rus a ținut un discurs faimos. El a acuzat atunci Statele Unite că vor să creeze o lume dominată de o singură putere care să monopolizeze relațiile globale și că încalcă dreptul internațional printr-o utilizare aproape necontrolată a forței.

Ce a răspuns Putin la București, întrebat despre un nou război rece

Discursul de la Munchen a marcat startul unei noi politici a Moscovei - dar nu și al unei abordări diferite din partea Occidentului în ce privește relația cu Rusia.

Vladimir Putin 4 April 2008-10

”Am avut șansa, în timpul summit-ului de la București, să-l întreb pe președintele Putin «Este posibil un război rece?» Or răspunsul lui a constat în reluarea, într-o formă mult mai acută, a principalelor puncte din discursul de la Munchen. De atunci a fost clar că Rusia și Occidentul sunt pe un traseu de coliziune”, își amintește Cosmin Popa.

Citește și: ”România se află deja în război politic și ideologic cu Rusia”. Cosmin Popa, istoric, despre riscurile crizei ucrainene

În următorii ani, Putin a încercat să inducă instabilitate și conflictualitate în sistemul internațional, neavând alte mijloace de a crea schimbările dorite. Pe de altă parte, până în momentul crizei ucrainene din 2014, Putin mai putea fi văzut ca un actor politic rațional și rezonabil. Ca urmare, statele occidentale, mai ales Germania, încercau să îl cointereseze în stabilitatea politică a Europei, din care și Rusia ar fi avut de câștigat financiar și politic. Însă acțiunile Kremlinului în Ucraina în acel an au arătat că această intepretare nu se mai susține.

Victory Day Parade 2005-26

De ce este atât de important momentul 2014 pentru relațiile Rusiei cu Occidentul

”Momentul 2014 este definitoriu, pentru că până în 2014 noi toți am înțeles dorința Occidentului de a colabora cu Putin – în special a Germaniei, a Franței, dar și a Austriei, care e un fel de Cipru mai mare, din perspectiva intereselor economice rusești. Era vorba despre câștiguri economice, dar și politice. Tot acest evantai de proiecte dezvoltate cu Rusia aduceau și o serie de pârghii de influență asupra Rusiei, ceea ce nu făcea decât să le crească prestigiul politic”, explică Cosmin Popa.

Anul 2014 a fost însă o ruptură în raport cu toată tradiția politicii externe ruse, în care în general nu au loc mari schimbări. Anexând Crimeea și deschizând cele două fronturi din Lugansk și în Donețk, Rusia a arătat că, de fapt, nu a renunțat niciun moment la deschiderea conflictelor înghețate pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Iar din acel punct, Occidentul nu mai avea de ce să îl trateze pe Putin ca pe un actor rațional în sistemul internațional.

Geopolitics South Russia2

Putin ”a colecționat” politicieni occidentali

”Fracturile de logică în poziția Occidentului încep după 2014. Și nu le pot explica decât prin crearea în toată perioada de până atunci a unor întregi segmente de clase politice în aceste țări interesate și cointeresate de menținerea colaborării economice cu Putin, pe de o parte”, spune Cosmin Popa. Așa se explică și absența unei reacții efective politice sau militare după 2014.

Parteneriatul strategic a fost mai degrabă Rusia-Germania decât Rusia-China.
Cosmin Popa, istoric

”Politica lui Putin de decredibilizare a politicienilor occidentali prin colecționarea lor ca într-un insectar și plasarea lor în poziții extrem de vizibile, dar fără nicio influență decizională concretă, și-a arătat roadele. Cu siguranță că au fost politicieni occidentali care au râvnit la astfel de poziții și au căutat să facă servicii Rusiei astfel încât, poate, după ce li se termina mandatul să aibă din partea Rusiei oferte. Toate acestea au dus la o inerție a colaborării după 2014 care este, în primul rând, imorală, indiferent de rezultatele economice pe care le-a avut.”

Vladimir Putin in Germany 9-10 April 2002-1

De pildă, relația ruso-chineză, despre care se vorbește atât de mult, nu a fost nici pe departe la fel de strânsă precum cea dintre Germania și Rusia. ”Dincolo de declarațiile de la Kremlin despre cât de mare și de strâns e parteneriatul cu China - e atât de strâns încât celebrul gazoduct Forța Siberiei nu a fost construit niciodată. Pe când Germania a construit Nord Stream 2”.

Citește și: Cum a ajuns premierul unui land german ”marioneta lui Putin”. Biroul său, transformat practic în sucursală Gazprom

Cum s-a întors înșelătoria lui Putin împotriva sa

Pe de altă parte, această inerție a Occidentului, care, în mare măsură, l-a tratat pe Putin după 2014 la fel ca înainte, a creat și o falsă așteptare la Kremlin. Iar această falsă așteptare s-a întors împotriva Rusiei în momentul invaziei din Ucraina. Practic, Putin nu se aștepta o solidarizare deplină a Occidentului în jurul SUA în acesată chestiune.

Putin s-a hrănit pe sine și societatea rusă cu ideea potrivit căreia orice occidental poate fi corupt atâta vreme cât îi dai o afacere pe care s-o exploateze în beneficiul propriilor buzunare. Și, o bună bucată de vreme, percepția lui Putin a fost corectă.
Cosmin Popa, istoric

Putin a avut toate argumentele să creadă că Occidentul va reacționa și în 2022 la fel ca în 2014, de unde și surpriza pe care a avut-o atunci când Occidentul s-a solidarizat împotriva sa și a transformat practic Rusia într-un stat paria. Or, spune Cosmin Popa, Putin conta pe capacitatea lui de a dezbina Occidentul și pe forța propagandei sale.

Tot acest castel de cărți de joc pe care s-a construit regimul Putin este în momentul de față, prăbușit. Propaganda Kremlinului a convins mult mai multă lume decât ne place nouă să credem. Ce nu se înțelege în România e că această propagandă nu se adresează logicii, ea se adresează anti-americanismului rezidual, afectelor, carențelor de educație, oamenilor înfricoșați de complexitate vieții contemporane cărora le oferă soluții și explicații pentru o existență nereușită”, conchide istoricul.

Sursa foto: Shutterstock / Frederic Legrand - COMEO

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Radu Pircă
Radu Pircă a lucrat în presa scrisă, online, TV și radio la ProTV, Cotidianul, stirileprotv.ro, ProFM, Jurnalul și Cultura, printre altele. A ținut seminarii de istoria gândirii politice și istorie politică și a publicat articole de istorie în România și Franța. Este absolvent de Științe Politice, în cadrul SNSPA.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Internațional »


Setari Cookie-uri