Se spune ca, pentru a ramane in forma din punct de vedere profesional, o data la trei ani trebuie sa iti schimbi locul de munca. Si totusi, ea infirma acest mit, pentru ca activeaza de aproape 20 de ani in aceeasi societate, a ajuns pe cea mai inalta treapta a carierei, dar se confrunta zilnic cu noi provocari. Este vorba de Anca Danilescu, partener specializat in fuziuni si achizitii (M&A) in cadrul societatii de avocati Zamfirescu Racoti & Partners.

Piata avocaturii s-a schimbat semnificativ de la finalul anilor ‘90, cand a fost admisa in Barou, pana in prezent. La fel si legislatia, insa rutina dobandita in toti acesti ani a ajutat-o sa se adapteze la fiecare noua tranzactie in care a fost implicata si sa asimileze mai rapid schimbarile.

Schimbarile au adus, desigur, oportunitati si provocari, insa ea a ales sa ramana in aceeasi echipa, sa creasca pas cu pas, de la avocat junior, la partener, trecand prin toate domeniile avocaturii pana la zona de M&A, care implica toate aspectele juridice ale unei afaceri.

Ce determina succesul unui avocat de M&A?

“Domeniul a venit de la sine si, evident, cumva legat de specificul activitatii firmei, pentru ca la noi M&A este un domeniu important de practica. Dar a fost vorba si de conjunctura si de cumul de experienta. In firma noastra am avut tot timpul o abordare mai larga. Avocatii juniori sunt trecuti la inceput prin diverse domenii pentru a-si da seama, si a ne da si noi seamna, ce le place, la ce sunt buni, si pentru a alege apoi, impreuna, domeniul de activitate potrivit. Acesta a fost si cazul meu”, isi aminteste Anca Danilescu de perioada in care, facand munca de suport pentru avocatii cu mai multa experienta din firma, a redactat memorandumuri, contracte din diverse domenii, a lucrat la tranzactii variate.

Anca Danilescu, partener Zamfirescu, Racoti & Partners

Citeste si:
CCR amana dezbaterea initiativei "Fara penali" pentru 9 aprilie
CCR a amanat pronuntarea...

La randul sau, ca partener specializat in M&A, apeleaza la colegii specializatii pe domeniile pe care le implica tranzactia, insa important este sa stie la cine sa apeleze.

“Daca nu ai idee ca in proiectul respectiv exista si o latura de dreptul muncii, si o latura de dreptul concurentei etc., atunci poate fi un proiect ratat si cu mari riscuri pentru client. Daca, insa, ai avut o experienta diversificata pana in acel moment, stii macar la ce sa te uiti, cu cine sa verifici si ce domeniu trebuie sa aprofundezi”, a explicat avocatul.

Cum a ajuns, insa, la aceasta performanta, si ce sta in spatele carierei sale? Multa munca si satisfactii pe masura. Spune ca a ales sa urmeze Facultatea de Drept datorita talentului la scris, mostenit de la tatal sau, jurnalist si poet, dar si datorita concurentei ridicate, care i-a stimulat spiritul competitiv.

“Motivele pentru care am ales aceasta profesie nu sunt cele clasice. Nici nu am avut avocati in familie, nici nu ardeam de nerabdare neaparat sa iau apararea tuturor celor pe care ii intalneam, de a avea un discurs foarte agresiv cu privire la nedreptatile din jur. Explicatia este una care tine mai degraba de talentul care m-a caracterizat in copilarie, sau despre care cei din jur spuneau ca l-as avea, acela de a scrie”, povesteste Anca Danilescu.

Citeste si:
Un muzician roman vrea sa invie un gen muzical din anii `60
The Details: Povestea...

Desigur, si perpectiva unui trai decent dintr-o profesie practicata cu placere a stimulat-o sa aleaga avocatura.

Spirit competitiv inca din scoala

A cochetat si cu diplomatia, inspirata de mama sa, insa, dupa ce a urmat cursuri de drept international in Franta, a intrat in contact cu domeniul avocaturii, l-a ales si s-a intors in tara pentru a practica.

Avocatura, insa, fiind o profesie liberala, ofera multiple posibilitati, atat ca domenii, cat si ca organizatii in care un avocat poate sa isi exercite profesia. Dar ea a ales stabilitatea in aceeasi societate, unde spune ca are o doza mare de independenta, si nu se vede facand altceva nici pe viitor.

“Sunt un caz fericit pentru ca fac ceva pentru care m-am pregatit, si, in acelasi timp, fac ceva cu placere si sunt in continuare multumita de decizia pe care am luat-o. Evident ca traseul meu in societate s-a datorat multumirii profesionale, norocului de a intalni oameni cu care sa ma inteleg foarte bine, care sa poata sa ma indrume, pentru care am avut tot timpul o mare admiratie profesionala si umana, si asta a contat foarte mult”, ne asigura avocatul.

Citeste si:
Poveste de business: cum sa administrezi cu succes 600 de restaurante
Povestea managerului care a...

Echilibrul intre profesie si familie vine din bucuria de a face ambele lucruri

Anca Danilescu nu este, insa, doar avocat de succes, ci are si o viata de familie extrem de activa, fiind mama a trei copii. Cum se imparte intre nenumaratele ore petrecute la birou sau in intalniri cu clientii si joaca in parc? Foarte simplu, pentru ca ambele activitati ii provoaca bucurie.

Anca Danilescu, partener Zamfirescu, Racoti & Partners

“Evident ca viata de avocat este, si poate deveni, foarte obositoare, la fel cum si viata de familie poate fi foarte obositoare, mai ales atunci cand ai trei copii, dar atata vreme cat fiecare dintre aceste doua lucruri imi provoaca o bucurie imensa, oboseala si momentele mai tensionate se estompeaza si reusesti sa iti gasesti echlibrul”, povesteste Anca Danilescu zambind.

Din acest motiv, nu are niciun regret, nu simte ca se sacrifica, nici pentru profesie, nici pentru familie, si este oricand pregatita pentru ambele ipostaze.

Totusi, isi aminteste de perioada de inceput a carierei, cand totul era nou, si pentru ea si pentru piata, si profesia ii solicita mult mai mult timp.

Putem profita de dorinta tinerilor avocati de a face lucrurile mai repede

Tinerii avocati nu mai sunt, insa, la fel de dispusi ca cei din generatia sa sa petreaca mult timp la birou, insa vin cu alte abilitati, mai putin intalnite in trecut.

“Eu cred ca este un lucru bun faptul ca tinerii nu mai sunt dispusi sa petreaca foarte multe ore la birou, pentru ca este esential ca avocatii pe care ii ai intr-o firma sa fie niste oameni fericiti, aspect benefic si pentru business. Evident ca cerem seriozitate si implicare, dar suntem de acord ca fiecare are si viata lui privata si trebuie sa exite un echilibru. Dar cand sunt proiecte care implica un volum foarte mare de activitate, asteptam de fiecare data seriozitate de la avocatii cu care lucram”, mai spune avocatul citat.

Asadar, in opinia sa, se poate obtine performanta cu seriozitate si cu eficienta, fara sa pierzi noptile la birou.

Pe de alta parte, avocatii tineri ii tin in forma si pe cei consacrati, pentru ca vin cu un apetit crescut, cu o anumita agresivitate profesionala, pe care generatiile mai vechi, cel putin cei din consultanta, nu o aveau, iar cei consacrati trebuie sa se adapteze la aceste tendinte.

In consecinta, Anca Danilescu nu ii considera superficiali pe tinerii ei colegi, la modul general, dar admite faptul ca acestia au dorinta de a face lucrurile mai repede, au mai putina rabdare, si vor sa sara anumite etape.

“In acelasi timp, dorinta de a ajunge mai repede undeva poate fi si benefic pentru business, pentru ca ii poate face sa fie mai focusati pe ceea ce fac, mai orientati pe partea de a dezvolta clientela, de a mentine clientii. Deci cred ca generatiile noi sunt diferite de generatia mea, dar nu le consider o amenintare la adresa generatiilor mai vechi. Cred ca este loc pentru toata lumea si cred ca avem nevoie unii de altii si avem nevoie de experientele diverse din aceasta breasla”, a puncat Anca Danilescu.

Achizitionarea unor aeronave, cea mai provocatoare tranzactie

Cea mai provocatoare tranzactie la care a lucrat? Vine chiar din primii ani de practica in avocatura, dar continua sa o emotioneze si astazi.

Anca Danilescu, partener Zamfirescu, Racoti & Partners

“Este vorba de achizitionarea unor avioane de catre compania TAROM. La momentul respectiv, firma noastra a fost numit consultant al TAROM pentru achizitie. Acel deal m-a marcat profund, in primul rand pentru ca era un domeniu nu foarte des intalnit. In plus, clientii nostri erau niste profesionisti in domeniul lor, astfel ca lucram tot timpul cu senzatia ca oamenii aceia stiu mai bine sa faca ceea ce fac decat le puteam oferi noi. Dar pana la urma s-a dovedit ca au avut nevoie de expertiza noastra. In acelasi timp, a fost una dintre putinle tranzactii in care am simtit conceret care este rezultatul muncii mele. Am fost prezenta pe aeroport in momentul in care cele doua aeronave, despre care tot discutasem pe hartie si le negociasem si le vazusem pe hartie placutele de inmatriculare, au aterizat pe aeroportul Otopeni. Mai mult, peste ani, am avut senzatia foarte ciudata de a fi pasager in acele aeronave la achizitionarea carora lucrasem”, povesteste cu nostalgie si mandrie in ochi.

De atunci a avut de-a face cu situatii diverse, cu domenii diferite si cu clienti, unii mai dificili decat altii. Totusi, cei mai dificili clienti par a fi fost pentru ea antreprenorii romani, atasati de business ca de propriul copil, si care, desi interesati sa vanda, cu greu lasa fraiele din mana.

“Nu as spune ca antreprenorul roman este clientul cel mai facil dintre cei pe care i-am avut. Dimpotriva! In special in cazul antreprenorilor care au creat de la zero un business propriu, am avut experiente foarte interesante si foarte intense in acelasi timp. Cel care creeaza o firma de la zero, o priveste ca pe propriul copil, si atunci cand este in situatia de a vinde business-ul, trebuie sa te adaptezi nu doar unui specific al tranzactiei, ci si unei anumite tipologii umane. Afacerea aceea este gandita de el si i se pare inadmisibil ca o corporatie mare sa impuna anumite standarde, pentru ca el stie cum se face, face asta de o viata...si asa mai departe. Deci, a fost o experienta umana si profesionala foarte interesanta, dar nu as spune ca lucrul cu antreprenorul roman este unul usor”, mai spune avocatul.

Privesc acest business ca pe unul personal

Daca ar fi sa aleaga intre un client privat si unul de stat, ar alege privatul, domeniu din care, de altfel, au venit cele mai mari proiecte, cu cele mai mari sume. Dar asta nu pentru ca cei de la stat sunt mai dificili, ci pentru ca, in acest caz, sunt mai multe restrictii, mentalitatea oamenilor este diferita fata de privat, exista numeroase reglemetari specifice si pot aparea tot felul de piedici.

In plus, clientul privat are o mai mare flexibilitate in a lua decizii si in a trece peste anumite aspecte, deci negocierile sunt mai facile.

“Cand vorbim de un client privat, acesta isi stie extrem de bine business-ul, face numai acel lucru si stie exact ce vrea de la tine. Cand vorbim de un minister, trebuie de multe ori sa te gadesti care ar fi cel mai bun lucru pentru statul roman in acea situatie”, subliniaza Anca Danilescu.

Domeniu de suflet? Il considera pe cel caruia i-a alocat cea mai mare atentie in cariera sa. Suprinzator este vorba de “materiale de constructii”

Planurile de viitor nu difera de prezent, nu are pasini la care simte ca a renuntat pentru profesie, si nici nu viseaza la un business pe care sa il dezvolte in momentul retragerii din avocatura.

“Eu privesc acest business ca pe unul personal, si atunci nu am dorinta de a face altceva sau de a schimba domeniul. Evident ca hobby-ul pe care il am, respectiv scrisul, s-ar putea transforma la un moment dat in ceva mai serios. Ma gandeam la un moment dat, ca toti parintii, sa scriu carti pentru copii… dar nu as inlocui ceea ce fac acum cu un business nou”, mai spune Anca Dinulescu.

Dar moto-ul ei este “niciodata sa nu spui niciodata”, mai ales ca este inca foarte departe de sfarsitul carierei.

Sursa foto: Ovidiu Udrescu

Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Legal Business »



Citeste si
Gradinita care iti pregateste copilul pentru viata de adult