Paștele este una dintre cele mai așteptate și iubite sărbători religioase în rândul credincioșilor ortodocși. Deși a fost exploatat foarte mult și din punct de vedere comercial, esența religioasă și spirituală a Paștelui Ortodox rămân încă vii în sufletele oamenilor. Credincioșii onorează această sărbătoare respectând mai multe tradiții care amintesc de sacrificiul făcut de Iisus Hristos, în speranța mântuirii și a vieții veșnice.
Iată de ce Paștele poate fi interpretat și ca o lecție profundă de leadership, care are la bază empatie și iubire față de cei din jur.
Paștele Ortodox nu e doar o sărbătoare cu ouă și cozonac, ci e o experiență a mântuirii și a iertării. Comportamentul lui Iisus Hristos poate sta ca model pentru cei care ne conduc în business și nu numai, care pot învăța că puterea exemplului și gesturile de smerenie sunt cele care dau autenticitate unui lider, nu forța și autoritatea în sine. De ce?
Iisus Hristos nu conduce prin forță, ci prin exemplu. În Joia Mare, spală picioarele ucenicilor Săi — un gest de smerenie extremă, prin care arată că adevărata putere nu înseamnă autoritate, ci capacitatea de a sluji cu iubire.
Prin sacrificiul Său voluntar, Iisus redefinește curajul și responsabilitatea liderului: acela care își asumă suferința pentru binele celorlalți. Paștele devine, astfel, o invitație către reflecție pentru liderii care trebuie să nu uite că vremurile pe care le trăim necesită conducători care să îndrume oamenii prin empatie și altruism.
Analizând mai atent evenimentele religioase din preajma Paștelui, am realizat că acestea sunt mai actuale ca niciodată, într-o lume dominată deseori de superficialitate. În cele ce urmează vă prezentăm cele mai importante evenimente care arată că simbolurile Paștelui Ortodox sunt mai actuale ca niciodată, în contextul unor vremuri marcate de polarizare și de provocări semnificative, mai ales dacă ne raportăm la leadershipul din sfera politică.
Semnificația Paștelui Ortodox: Cele mai importante evenimente ale acestei sărbători și rolul lor
Sursa foto: Shutterstock
Cina cea de Taină
Paștele comemorează evenimente biblice esențiale pentru creștinii ortodocși, începând cu Cina Cea de Taină (cea din Joia marea, care marchează ultima masă a lui Iisus Hristos înainte ca acesta să fie capturat de romani), apoi răstignirea și culminând cu miraculoasa Înviere Mântuitorului. Aceste evenimente sunt fundamentale pentru înțelegerea semnificației mai profunde a sărbătorii și fac referire, așadar, la ultimele zile ale lui Iisus Hristos, înainte ca acesta să fie răstignit.
Cina cea de Taină este cea care a avut loc în Joia Mare, adică în Săptămâna Patimilor și este considerată instituirea Sfintei Euharistii sau, mai simplu spus, a împărtășaniei. Practic, aceste este evenimentul în care Iisus Hristos a împărțit trupul (sub simbolul pâinii) și sângele (sub cel al vinului) către apostolii prezenți la masă.
„Luați, mâncați, acesta este trupul Meu... Beți dintru acesta toți, că acesta este sângele Meu...”, a spus atunci Iisus.
Acest moment nu a fost doar o rememorare a eliberării evreilor din robia egipteană, ci a inaugurat un nou legământ, prin care Iisus se oferea ca jertfă pentru păcatele omenirii. Acest gest devine unul central pentru religia orotodoxă, fiind momentul în care credincioșii participă (chiar dacă doar în mod mistic) la jertfa lui Hristos.
În continuarea acestuia, spălarea picioarelor ucenicilor a rămas în istoria religioasă ca fiind un exmplu extraordinar de leadership, dacă vreți, la care ne putem raporta atunci când vorbim de creștinism. Acest lucru reprezintă simbolul unui model de conducere ce are la bază iubire și empatie. „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul tuturor”, avea Iisus să spună atunci. Practic, deși era Fiului lui Dumnezeu, acesta ne învață că adevărat putere stă în ce faci pentru oameni, nu în autoritate în sine.
Trădarea lui Iuda și modelul exemplului dat de comportamentul lui Iisus
„Unul dintre voi Mă va vinde”, este ceea ce a spus Iisus Hristos apostolilor săi, prevestind ceea ce avea să se întâmple. Trădarea lui Iuda Iscarioteanul a pus în mișcare evenimentele care au condus la Patimi și care a arătat că Iisus nu oprește trădarea cu forța, ci își asumă suferința ca parte a planului de mântuire.
Trădarea în sine nu subliniază nimic altceva decât construcția omului în sine, care vine la „pachet” pe pământ cu păcate care se pot produce inclusiv în cercul apropiat al fiului Lui Dumnezeu. Răul poate pătrunde, așadar și în mijlocul celor „aleși”.
După cină, Iisus merge în Grădina Ghetsimani, unde se roagă cu lacrimi și agonie, aspect ce simbolizează acceptarea suferinței și credință profundă în Dumnezeu.
Răstignirea lui Iisus, un lider care nu domină, ci slujește
Sursa foto: Pexels
Săptămâna care a urmat Cinei celei de Taină, denumită Săptămâna Patimilor, este o perioadă de comemorare intensă a suferințelor lui Iisus. Aceasta culminează cu Vinerea Mare, ziua în care se amintește răstignirea și moartea Sa pe cruce.
Supranumit „Regele iudeilor”, Iisus era o amenințare pentru autoritatea romană, în vreme ce liderii religioși evrei (în special fariseii și saducheii) se temeau de influența Lui și îl vedeau ca pe o persoană care ia în râs numele lui Dumnezeu, pentru că spunea că este Fiul acestuia.
Prin urmare, Iisus a fost arestat, judecat și condamnat la moarte de autoritățile iudaice și romane, după ce a fost trădat de Iuda. A fost biciuit, umilit și dus spre Dealul Golgota, unde a fost răstignit între doi delicvenți, condamnați și ei la moarte. Răstignirea reprezenta la acea vreme o formă prin romanii alegeau să pedepsească trădătorii și criminalii.
În termeni religioși, însă, răstignirea lui Iisus pe cruce este momentul central al jertfei divine, iar întreaga semnificație a Paștelui Ortodox (și a creștinismului în general) pornește de aici. Simbolul acestui eveniment constă în faptul că Iisus, ca lider, se jertfește din iubire, în mod voluntar.
El face acest lucru pentru mântuirea credincioșilor și nu moare ca pedeapsă pentru lucrurile pe care le-a făcut, căci el era fără păcate. Deși în Antichitate, crucea reprezenta umilire și durere, Iisus transformă acest obiect în simbolul victoriei asupra păcatului și morții. După moarte, Său a fost depus într-un mormânt.
Mai trebuie spus și că Iisus a fost un lider aflat în slujba oamenilor („servant leader”). El a spălat picioarele ucenicilor, a avut grijă de cei marginalizați și a ales smerenia în locul autorității impuse.
Ce sărbătorim în Noaptea de Înviere și de ce este important
Evenimentul central al Paștelui Ortodox este Învierea lui Iisus Hristos, care a avut loc în a treia zi, duminică. Descoperirea mormântului gol de către femeile mironosițe a fost primul semn al acestei victorii asupra morții. Practic, Iisus, prin Înviere, învinge moartea. Paștele devine, astfel, începutul unei vieți noi pentru întreaga omenire creștină, fiind o promisiune de renaștere spirituală și trupească.
Iisus nu doar că a trăit din nou, dar a transformat moartea într-o poartă spre viața veșnică. Învierea arată, astfel că moartea nu are ultimul cuvânt de spus. De altfel, tot la nivel de simbolistică, Învierea mai poate fi interpretată și ca o refacere a lumii, unde Iisus este numit „Noul Adam”. Prin El, omenirea primește o a doua șansă, o cale de a trăi curat, iubind și sperând.
Pentru a sărbători acest moment religios important, credincioșii merg în biserică la Noaptea de Înviere pentru a asista la slujbă și pentru a lua Lumina Sfântă.
Semnificația Paștelui Ortodox: Ce înseamnă ouăle roșii în credința ortodoxă și de ce le ciocnim
Sursa foto: Shutterstock
Cu toate că ouăle roșii și cele colorate au devenit instrumente de marketing în lumea modernă, ce promovează deseori consumerismul la scară largă. Deși le vedem peste tot, în reclame, decorațiuni, vitrine, ambalaje de produse, ouăle de Paște au o semnificație profundă.
Oul în sine este un simbol al vieții și al nașterii, iar creștinismul i-a dat un sens nou și profund care a fost asociat cu „mormântul lui Hristos”. Culoarea roșie cu care vopsim ouăle de Paște simbolizează sângele lui Iisus Hristos care s-a jertfit pe cruce pentru păcatele omenirii. Mai departe, dacă mergem să ne uităm într-un mod mai amănunțit către activitatea de ciocnire a oului, aceasta reprezintă deschiderea mormântului, iar înfrângerea cojii poate fi interpretată drept spargerea morții și ieșirea la liman, către o viața veșnică.
O legendă frumoasă spune că Maria Magdalena s-ar fi dus la împăratul roman și i-ar fi spus:„Hristos a înviat!”. El i-ar fi răspuns: „Va învia când oul din mâna ta va deveni roșu.” Iar oul s-a înroșit pe loc, ca un semn al puterii lui Dumnezeu.
De ce serbăm Paștele la date diferite de la an la an?
Te-ai întrebat vreodată de ce Paștele nu are o dată fixă și este sărbătorit în zile și chiar luni diferite în fiecare an? Răspunsul are legătură cu două fenomene naturale importante care influențează calculul datei Paștelui.
Primul este echinocțiul de primăvară, un eveniment care are o dată fixă, în jurul datei de 21 martie. Al doilea este luna plină, un fenomen cu dată schimbătoare și care, variază, deci, de la an la an.
