Toată lumea cunoaște povestea "Petrică și lupul”, a cărei morală le este explicată copiilor pentru a-i face să înțeleagă că nu e bine să fii neserios și să profiți de bunăvoința altora. Cu timpul, Petrică pare să fi ieșit din poveste și să fi intrat în viață reală, luând diverse forme, cele mai multe dintre ele nefiind, însă, de copii, ci de adulți. Profitând de gravitatea unor situații în care venirea lupului ar fi adus mari pagube comunității, aceștia au chemat tot satul cu furci și topoare pentru alungarea animalului, doar pentru ca mai apoi să se amuze copios pe seama celor care și-au manifestat spiritul civic. Dacă nu s-a înțeles deja, adulții care au luat-o pe urmă lui Petrică sunt politicienii români din partidele tradiționale ale ultimelor decenii, lupii sunt politicienii extremiști care au amenințat democrația fragilă a României în acest timp, iar satul este electoratul chemat de prea multe ori să salveze situația.
Material de opinie scris de Marius Pandele, analist în cadrul firmei specializată în intermedierea tranzacților bursiere Prime Transaction.
Episodul din anul 2000, în care un politician de extremă dreapta a ajuns pentru prima dată în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, a intrat în istorie, fiind folosit și acum ca un studiu de caz și o comparație cu situații mai recente. Pericolul extremist a adus o mobilizare fără precedent a electoratului în sprijinul răului mai mic, însă comportamentul ulterior al celui care a beneficiat de acea mobilizare a lăsat multora un gust amar. Chiar dacă din 2000 și până în noiembrie 2024 situația nu s-a mai repetat, apelurile la mobilizarea electoratului împotriva unor pericole extremiste au continuat, "sătenii” venind de cele mai multe ori la auzul strigătelor disperate ale lui Petrică, doar pentru a deveni din ce în ce mai frustrați atunci când îl descopereau râzând de ceea ce el consideră că e o naivitate din partea lor.
Dacă strigi de prea multe ori "lupul”, la un moment dat nu mai vine nimeni să te ajute
Așa cum s-a întâmplat și în poveste, dacă strigi de prea multe ori "lupul”, la un moment dat nu mai vine nimeni să te ajute. La alegerile din noiembrie 2024, politicienii din partidele tradiționale au intrat în cursă relaxați, cu gândul că vor putea să invoce din nou pericolul iminent al extremismului pentru a obține voturi chiar și de la cei care erau profund nemulțumiți de comportamentul lor anterior. A funcționat de multe ori în trecut, însă de dată această, dintr-un motiv sau altul, mecanismul s-a blocat.
Ne-am fi putut aștepta ca, după prima experiență în care la strigătele de ajutor nu a mai răspuns nimeni, politicianul Petrică să înțeleagă ceva și să încerce să-și repare imaginea deteriorată de atâția ani de comportament iresponsabil. Din păcate nici în al 12-lea ceas nu s-a schimbat cu nimic, iar rezultatul s-a văzut în urmă cu o săptămână, atunci când candidatul celor două partide mari care au condus țara, în diverse formule, aproape tot timpul după 1990, a rămas pe dinafară, iar în turul al doilea al alegerilor s-au calificat un extremist și un politician moderat din afara coaliției guvernamentale.
Sursa: tradingview.com
Pentru cine urmărește reacția piețelor financiare la rezultatele alegerilor, poate fi greu de înțeles cum alegătorii au putut să pună ștampila de vot pe un candidat care să provoace un asemenea haos chiar și fără să câștige efectiv alegerile. În primul dintre graficele alăturate se vede cel mai important efect pe termen scurt al alegerilor, mai exact creșterea cursului valutar euro/leu pentru prima dată în istorie peste pragul de 5 lei. Potrivit analiștilor JPMorgan citați de Financial Times, cursul s-ar putea opri în apropierea nivelului de 5,25, sau mai exact acolo ar putea avea loc o intervenție mai amplă a Băncii Naționale, care a acționat deja pentru a evita o depreciere necontrolată a leului. Întrebarea e dacă fundamentele economice și politice vor permite o astfel de intervenție, sau ea va fi oricum lipsită de efect la momentul respectiv. Nu mai e nevoie să amintim ce efecte are un curs mai slab pentru economia națională și pentru buzunarele românilor, în condițiile în care multe dintre produsele care apar în viață de zi cu zi au prețuri legate de euro sau dolarul american.
Nu doar cursul valutar a avut de suferit, ci și costurile de finanțare, atât ale populației, cât și ale Statului. Indicele ROBOR la 3 luni a crescut de la 5,9% pe an înaintea alegerilor până la aproape 7,5% la o săptămână după acestea. Chiar dacă ar putea să nu pară mult, în momentul de față suntem la cel mai mare nivel de după ianuarie 2023, iar maximul ultimilor 15 ani este destul de aproape, la circa 8,2%, un nivel atins în octombrie 2022, în perioada în care inflația era o problemă la nivel mondial. Dacă am putut ajunge în această situație la doar o săptămâna de la turul 1 al alegerilor, nu e greu de imaginat unde am putea ajunge în cazul în care ordinea celor doi candidați ar rămâne aceeași și după turul al doilea.
Așa cum am spus și mai sus, costul de finanțare al Statului a crescut la rândul sau, randamentul titlurilor de stat la 10 ani urcând peste 8,5% în săptămâna de după alegeri. Maximul atins de acestea în octombrie 2022 a fost de aproape 10%.
Nici nu e de mirare că e greu atât pentru populație, cât și pentru Guvern să găsească bani cu împrumut în contextul actual. Nimic din ceea ce anunță câștigătorul turului 1 al alegerilor prezidențiale în plan economic (și nu numai) nu e de natură să provoace vreun sentiment de liniște celor care ar putea furniza acele împrumuturi. Un potențial președinte care înfierează capitalul privat și vorbește despre nationalizari sau credite cu dobânda zero este în cel mai bun caz incompetent, iar în cel mai rău caz este hotărât să distrugă economia țării.
Cazul Tsipras din Grecia, care s-a ”cumințit” după alegeri
Mai există și o varianta alternativă, similară cazului Alexis Tsipras din Grecia, populistul de extremă stânga care după ce a câștigat alegerile în anul 2015 s-a „cumințit” peste noapte și a renunțat la teoriile radicale pe care le vehicula până atunci. A fost și în cazul lui, că să parafrazăm o expresie la modă în aceste zile, „o strategie de marketing”, fără care nu ar fi reușit să-i convingă pe greci să-l voteze. Trebuie să avem în vedere, totuși, că în momentul în care a ajuns la putere Tsipras în Grecia, țara era de facto în faliment, dependentă de ajutoarele venite de la Uniunea Europeană și instituțiile financiare internaționale, așa că marja lui de manevră a fost infinit mai mică decât cea pe care ar avea-o George Simion (sau Călin Georgescu, sau alte persoane despre care nici nu am auzit, având în vedere că din declarațiile candidatului nu reiese clar cine ar conduce în realitate țara, deși putem bănui beneficiarul final).
Sursa: bvb.ro
În mod paradoxal, tocmai piața de capital a rămas destul de calmă după alegeri, iar scăderile au fost unele moderate. Indicele BET a ajuns în zona minimelor pe acest an, însă mai are mult până să ajungă la un nivel pe care să-l putem considera cu adevărat problematic. Poate investitorii de la bursă sunt mai calmi, poate cursul valutar și dobânzile au fost ținta unor presiuni mai mari din partea investitorilor instituționali, e greu de găsit o explicație în acest moment. Oricum, intervalul a fost unul scurt, în care nu s-au putut contura niște tendințe clare.
Un extremist la conducerea țării nu va face decât să înrăutățească situația economică
Din păcâte, graficele de mai sus ajung la prea puțini români, iar numărul celor care înțeleg ceva din ele este și mai mic. Salariile încă nu au scăzut, locurile de muncă încă nu au început să dispară, prețurile încă nu au crescut de la o săptămâna la alta, așa că e greu de scos în față argumentul economic atunci când vine vorba de a alege un candidat sau altul. Cursul valutar este singurul care chiar îi doare pe români pe termen scurt, însă el nu a crescut atât de mult încât să provoace panică, fiind ținut în frâu de BNR.
Dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți. Un extremist la conducerea țării, indiferent cine ar fi acela, nu va face decât să înrăutățească graficele de mai sus și să ne ducă mai rapid spre prăpastia pe lângă care ne plimbam deja de mai mulți ani, duși de mână de niște politicieni obișnuiți să fie votați necondiționat de o masă amorfă de alegători.
De dată această nici măcar Petrică nu mai strigă atât de tare „lupul”, pentru că oile pe care le păzește nu mai sunt ale lui, ci ale vecinului Nicu, pe care îl antipatizează și căruia îi dorește în secret să fie mâncat de lup împreună cu oile sale. Ce nu știe, însă, Petrică, este că lupul nu se satură doar cu oile pe care le păzește el, iar după ce le va înfulecă pe acestea, i se va face poftă și de niște carne de om. Iar ceea ce nu știu nici sătenii care se uită liniștiți la televizor sau pe vreo rețea de socializare e că, după ce îl va mânca pe Petrică, lupul va prinde curaj și nu doar că își va dori să guste din fiecare câte un pic, ci va chema chiar întreagă haită de lupi pentru a beneficia de delicatesă la care a ajuns să aibă, în mod nesperat, acces. Cu doar o săptămâna înainte să vină din nou lupul și să adulmece oile nu ne rămâne decât să sperăm că, în ciuda frustrărilor pe care le-au trăit de-a lungul anilor, oamenii vor găsi puterea de a se mobiliza încă o dată pentru a face gestul corect. Dacă nu pentru a-l salva pe Petrică sau oile, atunci pentru a-și salva propria piele de la ceea ce ar putea să urmeze.
