Fiind născut și crescut în București, deja la a treia generație în orașul "miticilor" pe partea maternă, am văzut acest loc de sub soare de la mizeria cea mai adâncă a anilor '90, când se stătea la stop cu căruțele pe bulevardul Magheru, până la boom-ul economic haotic din prezent. Cu toate astea nu am un atașament special față de orașul în care m-am născut, din simplul motiv că nu pricep ce înseamnă, concret, "să fii de undeva". În mintea mea oamenii sunt ori de peste tot, ori de nicăieri. Discuțiile tot mai dese din ultimii ani despre o presupusă rivalitate între București și Cluj m-au făcut să mă uit însă la acest subiect cu alți ochi. Asta cu atât mai mult cu cât bunica mea din partea mamei a dat Clujul natal pe București, stabilindu-se definitiv într-un loc care probabil că părea, la vremea respectivă, unul al tuturor posibilităților.

Cluj și București: antropomorfizare

Plimbându-mă recent prin Cluj, mi l-am imaginat, nu știu de ce, ca pe o fată foarte drăguță - să-i spunem Clujana - curtată asiduu de un găligan plin de bani, brunet, și mai lipsit de maniere - să-l numim București.

Mergând mai departe, parcă o și vedeam pe Clujana, destul de mult timp dependentă de banii lui București, vrând să devină complet autonomă și să nu se mai afișeze în public cu bădăranul din sud.

Apoi mi-i imaginam pe cunoscuții celor doi, să zicem Brașov, Sibiu, Oradea etc., întrebându-se ce a văzut Clujana la București. Adică, sigur, sudistul are un anume șarm, o anumită charismă, are multe relații și, cum spuneam, bani, dar parcă e prea necioplit.

În punctul în care ne aflăm, însă, Clujana realizează că nu mai are niciun viitor cu partenerul ei, care, între noi fie vorba, nici măcar nu locuiește pe aproape, trebuie să iei ba trenul, ba avionul, iar cu mașina să ajungi până la el nici nu poate fi vorbă.

Așadar, cei doi se vor despărți. Sigur, e posibil să se mai sune, să își mai scrie, pentru că așa sunt relațiile toxice, e greu să renunți complet, dar în esență știe că nu are niciun viitor cu găliganul plin de bani.

Cluj versus București, plusuri și minusuri

Lăsând la o parte imaginația, totuși o comparație per ansamblu a Capitalei și a Clujului este imposibilă, din simplul fapt că Bucureștiul este gigantic, iar o comparație directă, în întregime, nu poate fi făcută decât cu un oraș care are o mărime similară.

Pe capitole, însă, o confruntare este posibilă, iar prima dintre ele pleacă de la impresia primară, care ține de estetic.

Aici Capitala pierde lupta fără drept de apel, din moment ce Clujul arată mult, mult mai bine, oricând, la orice oră, și oricât de urâtă ar fi vremea de afară.

Te plimbi, așadar, prin Cluj și înțelegi că ești într-un oraș cu mult stil, cu personalitate, care nu doar că e foarte frumos, neavând niciun fel de egal cu excepția Oradei, ci mai și știe că e frumos, manifestându-se ca atare.

Un alt capitol la care Bucureștiul pierde complet lupta este administrația publică, prin acest lucru înțelegând tot ce înseamnă transportul public, salubrizarea, iluminatul etc. etc. etc. Pur și simplu nu există nicio comparație, Capitala fiind un loc rușinos din acest punct de vedere, cu excepția notabilă a unor sectoare precum 3 și 4.

Pe de altă parte, aspectul la care Clujul nu performează este acela al modalităților de a-ți petrece timpul liber, mult mai puține și mai lipsite de varietate decât în București.

Cu alte cuvinte, dacă ești o persoană tânără, de până în 25 de ani, în mod clar vei alege Capitala pentru simplul motiv că, locuind în ea, pur și simplu nu poți ține niciodată pasul cu toate lucrurile care se întâmplă, oricât de mult te-ai strădui.

Civilizația nu a trecut curbura Carpaților

Diferențele dintre cele două orașe capătă și o oarecare notă de tristețe, mai ales sub raport istoric, mai precis atunci când te gândești că Bucureștiul, împreună cu orașele mari din sud și est, a încasat grosul barbariei sinistre a regimului Ceaușescu.

Clujul, așadar, fiind salvgardat de această barieră naturală a României care este curbura Carpaților și care a împiedicat atât civilizația recentă să treacă în sud, cât și "necivilizația", mai precis cultura haotică și abrazivă a locuitorilor din sud, să ajungă până în Ardeal, este normal să arate mult mai bine dintr-o perspectivă explicabilă istoric.

Prin urmare, aspectul său poate fi privit și din punctul de vedere al unui joc al sorții, incontrolabil, și care s-a datorat, desigur, unor factori imuabili - poziția sa îndepărtată față de centrul manifestării regimului comunist, apropierea, în contrapartidă, de marile trasee comerciale ale Occidentului care nu au trecut decât accidental, pentru scurte perioade de timp, prin sud-estul României etc. etc.

Culmea este că aceste influențe se manifestă inclusiv la nivelul comportamentului uman, la nivelul străzii, simplele interacțiuni cu oamenii, fie ei simpli cetățeni sau funcționari publici, fiind pur și simplu de un alt tip - mai respectuoase, mai limpezi, parcă, și deci, în esență, mai dezirabile.

De asemenea, merită adăugată încă o observație, de data aceasta sub aspect psihologic: punând cap la cap tot acest cumul de factori, nu poți să nu înțelegi de ce se simt unii clujeni superiori în raport cu vecinii lor mai îndepărtați din București.

Trebuie să poți să înțelegi. Dacă ai o oarecare urmă de bun-simț, însoțită de un dram de obiectivitate, până la urmă înțelegi.

Prețurile mari, explicabile prin felul în care arată orașul

Închei prin a spune că o simplă călătorie la Cluj îți explică de ce sunt prețurile atât de mari, mai ales în ce privește imobiliarele, deși acest aspect nu este pe placul populației, mai ales a celei de vârstă tânără, care își permite tot mai puțin viața în acest oraș.

Iar explicația este foarte, foarte simplă: când stai într-un oraș care arată atât de bine și mai și ești conștient de lucrul ăsta, îți permiți să pui ce preț vrei tu la chirie.

Și nu este o exagerare. Chiar ăsta este fenomenul care se derulează în Cluj sub raportul costului vieții.

Sursa foto: Wall-street.ro

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Luca Dinulescu
Luca Dinulescu este jurnalist, activând anterior pentru publicații precum Digi 24, Adevărul sau Academia Cațavencu. A desfășurat de asemenea o activitate publicistică constând în patru volume publicate, între acestea numărându-se proză, nuvele și benzi desenate. Este absolvent de Regie Film și a fost de asemenea posesor al bursei J.W.Fulbright pe scenaristică și regie de film.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Social »



Setari Cookie-uri