Care sunt secretele noii platforme „make-or-break” a Stellantis
Anunțată în cadrul Zilei Investitorilor Stellantis 2026, arhitectura STLA One va fi pusă în în producție pentru prima dată anul viitor, înainte de a se transforma într-o „mega platformă care va fi folosită la peste 30 de modele și care vizează peste două milioane de unități până în 2035”, potrivit producătorului. Arhitectura este modulară, ceea ce înseamnă ca fi folosit pe mașini de segmente B, C și D.
Arhitectura modulară nu este doar capabilă să susțină o varietate de segmente, ci va fi și multi-energie (ICE + EV). Ned Curic, directorul de inginerie și tehnologie al Stellantis, a declarat: „STLA One este un exemplu clar al unei strategii cu adevărat modulare, oferindu-ne flexibilitatea unei platforme multi-energie fără a transfera ineficiențele de la un sistem de propulsie la altul.”
Stellantis mai spune că vizează o îmbunătățire a costurilor cu 20%, crescând în același timp reciclarea și reutilizarea componentelor cu până la 70%. Au fost anunțate și câteva caracteristici tehnologice ale STLA One. După ce a semnat un parteneriat cu Leapmotor, Stellantis spune că STLA One poate utiliza tehnologia „cell-to-body” a bateriei, îmbunătățind rigiditatea și reducând în același timp costurile, greutatea și complexitatea.
Platforma STLA One va folosi și noul „STLA Brain” de la Stellantis – o arhitectură centrală pe partea de software și computing, care ar putea funcționa într-un mod similar cu „Heart of Joy” din Neue Klasse de la BMW. Este anunțată, de asemenea, tehnologia steer-by-wire și „Smartcockpit” ce vor fi integrate în noile modele, despre care Stellantis susține că va „defini o nouă modalitate prin care clienții pot interacționa cu vehiculele lor”, plus sistemul „AutoDrive”, care va oferi funcții de conducere autonomă, deși nivelul de autonomie nu a fost confirmat de producător.
Ce modele noi va lansa Stellantis în următorii cinci ani
Planul concentrează aproximativ 70% din cheltuieli pe patru mărci globale deja anunțate: Jeep, Ram, Peugeot și Fiat. În schimb, mărci precum Chrysler, Alfa Romeo, Dodge, Citroën și Opel vor prelua roluri mai regionale, beneficiind în același timp de cheltuielile de grup pentru platforme și tehnologii comune.
Investițiile în portofoliul mărcii, în valoare totală de 36 de miliarde de euro, sunt destinate lansării pe piață a peste 60 de vehicule complet noi, împreună cu actualizări semnificative pentru alte 50 de modele, iar aici sunt incluse modele 100% electrice, dar și hibride și termice clasice. O alocare separată de 24 de miliarde de euro acoperă dezvoltarea de platforme ce vor fi împărțite cu alți parteneri - inclusiv chinezi. Vorbim și în acest caz de tehnologie de generație următoare, a declarat Stellantis.
Revenirea la un flux de numerar liber pozitiv în 2028 este un alt obiectiv declarat, alături de atingerea unei ținte anuale de reducere a costurilor de 6 miliarde de euro până în același an. Capacitatea europeană ar urma să fie redusă cu 800.000 de unități conform planului, unele fabrici urmând să fie convertite în scopuri neproductive, iar altele deschise partenerilor chinezi Dongfeng Motor și Leapmotor, a relatat Bloomberg.
De asemenea, a fost dezvăluită o alianță de producție și produs cu Tata, care acoperă piețe din Asia-Pacific, Africa, America de Sud și Orientul Mijlociu. Separat, Stellantis a declarat că sunt în curs de desfășurare discuții privind dezvoltarea în comun a vehiculelor în Statele Unite cu Jaguar Land Rover (JLR), care face parte din grupul Tata. În fine, gama Maserati urmează să se îmbogățească cu două modele electrificate.
Stellantis intenționează să lanseze în America de Nord nouă vehicule cu prețuri sub 40.000 de dolari până în 2030, inclusiv două sub 30.000 de dolari. În America de Nord, producătorul auto vizează marje de profit operațional ajustate de 8 până la 10%, cu o creștere a veniturilor de 25%. Acesta își propune să crească volumul în regiune cu 35% și să extindă acoperirea pieței prin lansarea a 11 vehicule complet noi. Stellantis se așteaptă ca creșterea producției din SUA să îmbunătățească utilizarea capacității de producție din regiune la 80% până în 2030. Aparent, o creștere similară nu este posibilă pe Bătrânul Continent.
