„În orice ţară civilizată există o regulă nescrisă: dacă eşti sărac, statul nu are voie să te lase în frig şi întuneric”
"În orice ţară civilizată există o regulă nescrisă: dacă eşti sărac, statul nu are voie să te lase în frig şi întuneric. În România, această regulă a fost nu doar ignorată, ci inversată. Testul real al unei politici sociale nu este cât de mare este preţul la energie, ci cât din venitul unui om sărac este înghiţit de factura la gaz şi electricitate", a explicat preşedintele AEI, Dumitru Chisăliţă, într-o analiză transmisă AGERPRES.
Potrivit acestuia, în Grecia indemnizaţia socială minimă este de aproximativ 9.600 de euro pe an, iar costurile medii anuale pentru gaze şi electricitate se ridică la circa 1.800 de euro. "Statul elen intervine astfel încât, pentru consumatorii vulnerabili, până la 100% din aceste costuri pot fi acoperite. Cu alte cuvinte, un cetăţean grec sărac nu este condamnat să aleagă între hrană şi încălzire", a precizat Chisăliţă.
O persoană singură cu indemnizaţie socială minimă trăieşte cu aproximativ 1.281 de lei pe lună, respectiv circa 3.000 de euro pe an
În România, situaţia este opusă, susţine preşedintele AEI. O persoană singură cu indemnizaţie socială minimă trăieşte cu aproximativ 1.281 de lei pe lună, respectiv circa 3.000 de euro pe an.
"Facturile anuale la gaze şi electricitate ajung la aproximativ 1.257 de euro pentru un apartament cu două camere, iar ajutorul oferit de stat este de aproximativ 150 de euro pe an. Statul român acoperă doar 12% din factura energetică a unui om care trăieşte deja sub pragul sărăciei. Restul de aproape 1.100 de euro trebuie plătit dintr-un venit anual de doar 3.000 de euro. Asta înseamnă că un român sărac ajunge să cheltuie peste o treime din tot venitul său doar pe energie", a subliniat Chisăliţă.
În opinia sa, plafonarea preţurilor la energie nu îi protejează în mod real pe consumatorii vulnerabili. "Preţul plafonat este, de multe ori, foarte apropiat de cel din piaţă, iar ajutorul real pentru cei săraci este simbolic. Plafonarea îi ajută mai degrabă pe consumatorii care nu sunt vulnerabili. În Grecia, energia este tratată ca un bun esenţial. În România, energia este tratată ca un produs de lux pe care şi cei mai săraci trebuie să îl plătească aproape integral", a subliniat preşedintele AEI.
Acesta consideră că diferenţa dintre cele două ţări nu este una de resurse, ci de priorităţi. "România a ales să transfere costul crizei energetice pe umerii consumatorilor, în timp ce bugetul public a fost folosit pentru a compensa companii, nu oameni. Un stat care oferă 150 de euro pe an pentru facturi de circa 1.300 de euro şi spune că a protejat populaţia nu face politică socială, ci doar cosmetică bugetară peste o sărăcie reală", a adăugat Chisăliţă.
Studiul de caz a avut în vedere comparaţia dintre o persoană cu venit minim pe economie din România şi una din Grecia, ambele cu un copil în întreţinere. "Am ales acest scenariu pentru că, în România, o persoană singură cu salariul minim nu beneficiază de ajutor pentru încălzire", a mai precizat specialistul în energie.
