L-am întâlnit pe Brady Pyle la evenimentul MoonShotX, programul de susținere și internaționalizare a afacerilor românești derulat de Raiffeisen Bank România în parteneriat cu InnovX. Mă pregăteam să întâlnesc o prezență sobră, poate chiar rigidă, așa cum ți-ai putea imagina că este cineva care a lucrat într-un domeniu atât de riguros. În schimb, am întâlnit un om empatic, cu glume despre Yoda și Star Wars și cu o cravată comică pe care era desenată Luna.
La NASA nu e suficient să fii genial. Trebuie să fii și omul cu care ai putea petrece șase luni într-o cutie de metal
„Unde te vezi peste cinci ani?” este una dintre întrebările clasice pe care le auzim la interviurile de angajare. Dar ce îi întrebi pe oamenii pe care urmează să-i trimiți în spațiu? Sau, mai exact, cum îți dai seama că ai ales persoana potrivită pentru a petrece șase luni într-o navă spațială, la sute de kilometri de Pământ?
Pentru NASA, pregătirea tehnică este doar primul criteriu. Candidații sunt evaluați de psihologi și medici, iar astronauții care fac deja parte din program participă și ei la procesul de selecție. Aceștia trebuie să se gândească dacă ar putea lucra și trăi împreună cu persoana respectivă într-un spațiu foarte restrâns, timp de mai multe luni. Pyle spune că, în astfel de evaluări, astronauții își pun o întrebare care surprinde foarte bine ce caută agenția la viitorii membri ai echipajelor.
Aș putea să zbor într-o cutie de metal cu această persoană timp de șase luni sau chiar mai mult?
Brady Pyle - fost executiv de resurse umane la NASA și Chief Human Resources & Inclusion Officer la Space Center Houston
Răspunsul, după cum spune Brady, nu depinde doar de diplome, experiență sau performanțe profesionale. Unul dintre cele mai neașteptate detalii ale procesului de recrutare este că NASA îi întreabă inclusiv pe recepționeri și pe asistenții medicali cum s-au comportat candidații cu ei în timpul evaluărilor. Pyle povestește că există persoane foarte bine pregătite care se poartă impecabil cu intervievatorii, dar îi tratează diferit pe oamenii pe care îi consideră mai puțin importanți. Pentru NASA, un asemenea comportament este suficient pentru eliminarea din procesul de selecție.
„Un lucru pe care mulți oameni nu îl știu este că, în timpul interviurilor și al evaluărilor, îi întrebăm și pe asistenții medicali și pe recepționeri cum au fost tratați de candidați. Există persoane extrem de bine pregătite care aplică, dar care îi tratează diferit față de modul în care îi tratează pe intervievatori sau pe ceilalți astronauți. Acești candidați sunt eliminați din procesul de selecție”, spune fostul executiv NASA.
Pentru fostul executiv NASA, respectul față de ceilalți nu este un simplu detaliu de imagine, ci o condiție esențială pentru funcționarea unei echipe în care fiecare membru depinde de ceilalți.
„La NASA, fiecare persoană face parte din echipă și ne dorim ca toată lumea să fie tratată cu respect. Acesta este, de asemenea, un criteriu important în evaluare.”
Cum te angajezi la NASA? Ce studii și experiență îți trebuie pentru a deveni astronaut
Pentru un tânăr din România care visează să ajungă astronaut la NASA există un prim obstacol important: cetățenia. Pentru a deveni astronaut al agenției americane trebuie să fii cetățean al Statelor Unite.
Dar cetățenia nu este suficientă. Potrivit condițiilor oficiale de selecție publicate de NASA, candidații trebuie să aibă o diplomă de master într-un domeniu STEM – inginerie, științe biologice sau fizice, informatică ori matematică – obținută la o instituție acreditată. În plus, trebuie să aibă cel puțin trei ani de experiență profesională relevantă, acumulați după absolvire. Pentru piloți există o alternativă: minimum 1.000 de ore de zbor în calitate de pilot comandant, dintre care cel puțin 850 în aeronave cu reacție de înaltă performanță.
Pe lângă aceste criterii, NASA urmărește competențe precum leadershipul, capacitatea de a lucra în echipă și comunicarea. Procesul de selecție presupune evaluarea dosarelor de către o comisie specializată, urmată de interviuri și examinări suplimentare pentru candidații considerați cei mai potriviți.
Dar cum stau lucrurile dacă nu vrei să devii astronaut, ci pur și simplu să lucrezi pentru NASA? Și aici există o diferență importantă. Potrivit informațiilor oficiale NASA despre angajare, pentru a ocupa un post direct în agenție, ca angajat al serviciului public federal american, trebuie să fii cetățean al Statelor Unite, cu excepții foarte rare. Nu toate posturile presupun însă o diplomă de master sau aceleași calificări. Pentru multe funcții administrative, experiența profesională relevantă poate fi suficientă, iar cerințele diferă de la un post la altul.
Există și o altă cale de a lucra în proiecte NASA: prin companiile private care au contracte cu agenția. Acestea își organizează separat recrutările și stabilesc propriile condiții pentru fiecare poziție. NASA precizează că partenerii și companiile contractoare oferă inclusiv posturi cu normă întreagă și parțială.
Așadar, un român nu poate deveni astronaut NASA fără cetățenie americană, dar poate urmări oportunități în industria spațială prin intermediul Agenției Spațiale Europene sau al companiilor care lucrează în proiecte internaționale.
Nu ai fost selectat din prima? Unii astronauți au candidat de șase sau șapte ori
Drumul către o carieră de astronaut nu se încheie neapărat după un refuz. Dimpotrivă, spune Pyle, există oameni care au trecut prin mai multe cicluri de selecție înainte de a fi acceptați. Unii au candidat de șase sau șapte ori, alții au ales să lucreze între timp în domenii precum ingineria sau operațiunile, pentru a înțelege mai bine organizația și pentru a se pregăti pentru oportunitățile viitoare.
„Mulți astronauți aplică de mai multe ori înainte de a fi acceptați. Unii au reușit să intre în program după șase sau șapte candidaturi, trecând prin mai multe cicluri de selecție”, spune specialistul.
NASA nu înseamnă doar astronauți. Cine sunt oamenii care fac posibile misiunile spațiale
Deși astronauții sunt cei care ajung în fața camerelor de filmat și devin cunoscuți publicului, ei reprezintă doar o mică parte din oamenii implicați în explorarea spațiului. Potrivit estimării lui Brady Pyle, aproximativ două treimi dintre angajații NASA sunt oameni de știință și ingineri, în timp ce cealaltă treime este formată din profesioniști din domenii administrative și de business.
Agenția are specialiști în resurse umane, finanțe și achiziții, dar și ingineri care proiectează nave spațiale, monitorizează siguranța și gestionează operațiunile. În Centrul de Control al Misiunilor, echipe întregi coordonează activitatea și comunică permanent cu astronauții, în timp ce alți angajați se ocupă de pregătirea echipajelor. Cu alte cuvinte, în spatele fiecărui astronaut care ajunge în spațiu se află o echipă mult mai mare, cu specialiști din domenii foarte diferite.
„Aproximativ două treimi dintre angajații NASA sunt oameni de știință și ingineri, iar cealaltă treime este formată din profesioniști din domenii administrative și de business. Avem oameni care lucrează în resurse umane, în finanțe sau achiziții. În zona de inginerie sunt cei care proiectează navele spațiale, monitorizează siguranța și gestionează operațiunile”, spune acesta.
România a trimis deja un om în spațiu și contribuie la construirea rachetelor europene
România are o istorie mai lungă în domeniul spațial decât ar putea crede mulți. La 14 mai 1981, Dumitru-Dorin Prunariu devenea primul român care ajungea în spațiu, la bordul navei Soyuz-40, în cadrul programului sovietic Intercosmos. Misiunea a durat aproape opt zile, iar echipajul a realizat 11 experimente științifice românești la bordul stației orbitale Saliut 6. Acestea au inclus cercetări din domeniile fizicii și tehnologiei spațiale, medicinei și biologiei, printre care studiul câmpului magnetic al Pământului și al influenței sale asupra organismelor vii, conform ROSA.
Un alt pas important a fost aderarea României la Agenția Spațială Europeană, în decembrie 2011. Cooperarea cu ESA începuse însă mult mai devreme, încă din 1992, iar cercetătorii români au contribuit la mai multe misiuni științifice, între care Cluster, Herschel, Planck, SOHO și Gaia, prin participarea unor co-investigatori. România s-a implicat și în activități de observare a Pământului, cercetare în microgravitație și dezvoltare tehnologică. (ESA – România devine membră a convenției ESA)
În 2012, România a lansat și primul său nanosatelit, GOLIAT, la bordul zborului inaugural al rachetei europene Vega. Dezvoltat de o echipă coordonată de Agenția Spațială Română, satelitul avea trei obiective principale: realizarea de imagini ale Pământului, măsurarea dozei de radiații și detectarea fluxului de micrometeoriți.
Contribuția României nu se limitează însă la proiecte de cercetare sau la istoria primului cosmonaut român. Un exemplu concret este racheta europeană Ariane 6, la dezvoltarea căreia au contribuit șapte companii cu activități în România. Potrivit Agenției Spațiale Europene, România a contribuit cu 0,3% la programul de dezvoltare Ariane 6 până la zborul inaugural. ESA precizează și că nicio companie din România nu furnizează un produs finit pentru rachetă, însă mai multe companii contribuie cu elemente și echipamente în calitate de subcontractori.
Un alt pas în cooperarea internațională a fost făcut în martie 2022, când România a semnat Acordurile Artemis, devenind a 16-a țară care a aderat la acest cadru de principii pentru cooperarea internațională în explorarea Lunii și a spațiului. Aceste acorduri stabilesc reguli și principii pentru explorarea pașnică și sustenabilă a spațiului, dar semnarea lor nu înseamnă automat că România participă cu echipamente sau astronauți la o anumită misiune Artemis.
Turismul spațial: progres pentru știință sau o nouă afacere pentru cei bogați?
În ultimii ani, companii precum SpaceX și Blue Origin au început să joace un rol tot mai vizibil în industria spațială. Pe lângă misiunile comerciale și transportul astronauților, au apărut și primele experiențe de turism spațial, la care au participat inclusiv celebrități (n.red: în aprilie 2025, Katy Perry a zburat în spațiu unde a cântat în imponderabilitate) și oameni dispuși să plătească sume considerabile pentru câteva minute sau zile în afara Pământului.
Pyle consideră că dezvoltarea sectorului privat este necesară, mai ales pentru că poate atrage investiții suplimentare într-un domeniu care a depins multă vreme de finanțarea guvernamentală. El amintește că, după încheierea programului navetelor spațiale, NASA a ales să susțină dezvoltarea transportului comercial către și de la Stația Spațială Internațională, încheind contracte cu firme private precum SpaceX și Boeing.
„Cred că avem nevoie de ambele. O parte din ceea ce încearcă să facă industria spațială comercială este să stimuleze investițiile și interesul pentru explorarea spațiului. Și chiar avem nevoie de acest lucru, pentru că, în mod tradițional, în Statele Unite, explorarea spațiului a fost finanțată în principal prin investiții guvernamentale.”
Există însă și o limită peste care industria nu ar trebui să treacă: banalizarea riscurilor. În trecut, explorarea spațiului a costat vieți omenești, iar zborurile spațiale rămân periculoase chiar și cu tehnologia actuală.
„Activitatea în spațiu este una periculoasă. În trecut, am pierdut vieți omenești, inclusiv astronauți. Așa că nu ar trebui să banalizăm călătoriile spațiale sau să minimalizăm riscurile implicate”, spune acesta.
Cât mai avem până când plecăm într-un city break pe Lună?
Ideea unei vacanțe de weekend în spațiu pare să devină tot mai prezentă în discursul companiilor care dezvoltă tehnologii pentru transportul comercial. Dar între zborurile suborbitale de câteva minute și posibilitatea de a petrece un weekend pe Lună distanța este încă foarte mare.
Pyle spune că astfel de călătorii sunt încă departe de a deveni realitate, chiar dacă există antreprenori care încearcă să transforme această idee în ceva posibil.
„Cred că suntem încă foarte departe de acel moment, dar cred că acesta este visul. Cred că Elon Musk își dorește să facă posibil un astfel de lucru.”
Ce ar trebui să facă un tânăr român care visează să lucreze în industria spațială
Pentru cei care vor să înceapă o carieră în domeniu, recomandarea lui Brady Pyle este să construiască mai întâi o bază tehnică solidă. Ingineria și științele sunt printre cele mai potrivite direcții de studiu, însă la fel de importante sunt contactele cu oamenii care lucrează deja în industrie și experiența acumulată încă din timpul facultății.
Stagiile de practică și discuțiile cu profesioniștii pot ajuta un student să înțeleagă ce presupune, în realitate, o carieră în industria spațială și ce competențe sunt căutate de angajatori.
„Trebuie să urmezi o universitate tehnică, în special în inginerie sau științe. Apoi, caută oportunități de a intra în contact cu oameni care au lucrat în industria spațială. Discută cu ei pentru a afla cum au ajuns să lucreze în acest domeniu și ce ți-ar recomanda pentru propriul parcurs profesional.”
El îi încurajează pe studenți să caute stagii de practică și alte oportunități prin care să acumuleze experiență înainte de absolvire. Printre domeniile tehnice pe care le recomandă se numără și ingineria mecanică.
Mai visează copiii de astăzi să devină astronauți?
Interesul pentru explorarea spațiului nu a fost mereu la fel de puternic. Brady Pyle spune că, de-a lungul carierei sale, a observat perioade în care entuziasmul publicului a crescut, dar și momente în care a scăzut.
În ultimii ani însă, interesul a revenit, iar misiunile lunare au avut un rol important. Artemis II, care a dus patru astronauți într-un zbor de zece zile în jurul Lunii și s-a încheiat cu revenirea echipajului pe Pământ la 10 aprilie 2026, a readus explorarea spațiului în atenția publicului. Pyle consideră că astfel de proiecte pot inspira o nouă generație de tineri să se intereseze de știință, tehnologie și explorare.
„Din ceea ce am observat de-a lungul carierei mele și în perioada în care am lucrat la NASA, interesul pentru explorarea spațiului a avut suișuri și coborâșuri. Dar cred că entuziasmul revine”, spune specialistul.
Ce îi surprinde cel mai mult pe cei care ajung să lucreze cu astronauții
După ani petrecuți în preajma oamenilor care au ajuns în spațiu, Pyle spune că una dintre cele mai mari surprize a fost să descopere cât de modești sunt aceștia. Privite pe hârtie, CV-urile și realizările lor par aproape incredibile. În viața de zi cu zi însă, spune el, astronauții sunt oameni abordabili, pragmatici și foarte ancorați în realitate.
„Cea mai mare surpriză pentru mine a fost să îi cunosc pe astronauți și să descopăr cât de modești și cu picioarele pe pământ sunt. Când te uiți la CV-urile și realizările lor, sunt incredibile. Oamenii pe care îi selectăm sunt cei mai buni dintre cei mai buni”, spune fostul executiv.
Pyle povestește că, dacă ai intra într-o încăpere plină cu astronauți, probabil că nici nu ai reuși să îți dai seama cine sunt. Sunt oameni obișnuiți în felul în care interacționează cu ceilalți, în ciuda experiențelor extraordinare prin care au trecut.
„Când privești Pământul din spațiu, realizezi că suntem cu toții o singură echipă”
La finalul discuției, l-am întrebat pe Brady Pyle ce le-ar spune celor care încă se îndoiesc că Pământul este rotund sau că oamenii au ajuns pe Lună, în condițiile în care există atât de multe imagini și dovezi adunate de-a lungul deceniilor de explorare spațială.
Pentru el, dovezile sunt numeroase, iar experiența astronauților care au privit planeta din spațiu oferă o perspectivă greu de ignorat. Pyle vorbește despre ceea ce se numește overview effect – efectul de perspectivă, o schimbare profundă a modului în care privești Pământul și locul omenirii în univers.
„Există atât de multe dovezi care susțin aselenizările și ceea ce știm despre Pământ. Astronauții vorbesc despre experiența de a vedea Pământul din spațiu și despre ceea ce se numește overview effect (n.red: efectul de perspectivă). Este acea conștientizare pe care o ai atunci când privești Pământul din spațiu: că suntem cu toții o singură echipă”, conchide specialistul.
