Trump și Netanyahu, sub presiunea nemulțumirii colective din țările lor
Aflat la puțin peste un an de la începerea celui de-al doilea său mandat la Casa Albă, președintele Donald Trump se confruntă cu o cotă de susținere în scădere, doar aproximativ 39% dintre americani fiind de acord cu președintele republican conform celor mai recente studii sociologice realizate la finalul lui februarie. Față de momentul investiturii, asta reprezintă o scădere cu 19 puncte procentuale, iar situația nu este mult mai bună pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu.
Coincidență sau nu, Netanyahu se bucură de un nivel similar de susținere în țara sa, aceasta stabilizându-se la 40% de un an. Este cel mai scăzut nivel de popularitate pentru premierul care reprezintă mișcarea național-liberală (Likud) din Israel. Netanyahu este la al treilea mandat de premier, care a început în 2022, dar popularitatea sa a fost afectată suplimentar de operațiunea militară sângeroasă din Gaza.
De ce contează nivelul de popularitate al celor doi lideri? Pentru că un dicton vechi de peste Ocean sugerează că un conducător devine mai popular în timpul conflictelor armate. Dacă asta se va întâmpla și cu Trump și Netanyahu în urma războiului din Iran rămâne de văzut, dar este cert că cei doi au avut mai multe motive pentru care au luat la țintă regimul lui Khamenei.
Recent, Trump a negat că Statele Unite ar fi fost „atrase” de Israel în acest conflict, republicanul susținând că el a fost de părere că Iranul urmează să atace America. De aceea, el a dat ordinul ca operațiunea „Epic Fury” să fie lansată. Știm, însă, că Statele Unite au inclus de ani de zile regimul de la Teheran printre cele „ostile” și chiar „teroriste” de pe mapamond, în timp ce Netanyahu vrea să-l doboare pe Khamenei și regimul său încă din timpul primului său mandat de premier din a doua jumătate a anilor '90.
Nu este, însă, clar de ce a fost ales acest moment, mai ales că Statele Unite și Iranul erau în mijlocul unei noi runde de negocieri pe marginea programului nuclear iranian, după ce Trump a ieșit dintr-un tratat de neproliferare atomică semnat între SUA și Iran pe vremea lui Obama. Într-o postare pe propria rețea de socializare Truth Social, Trump scria că această decizie a fost inspirată, „în caz contrar, Iranul ar fi avut bomba nucleară încă din urmă cu trei ani”, a scris Trump.
Această declarație nu a fost susținută cu probe, la fel cum nu s-au adus probe în favoarea ideii că Iranul, bombardat în iunie anul trecut în timpul războiului de 12 zile, și-ar fi refăcut capacitățile nucleare și ar fi fost la un pas să atace Iranul și/sau Statele Unite. Practic, știm că Iranul urma să facă asta pentru că așa a crezut Trump, dar și Secretarul de Stat Marco Rubio a arătat că Iranul era gata de atac, o părere împărtășită - tot fără probe - și de Secretarul de Război Pete Hegseth.
În acest vid informațional, apar teorii - unele mai fanteziste decât altele. Al Jazeera a explorat o pistă interesantă, discutând cu un analist despre impactul războiului din Iran asupra interesului populației pentru scandalul Epstein. Acesta a fost reaprins la începutul lui 2026 de desecretizarea de către Departamentul de Justiție - la cererea Congresului - a milioane de documente (poze, transcrieri din emailuri și nu numai) din dosarul în care a fost trimis în judecată finanțistul acuzat de pedofilie Jeffrey Epstein.
Scandalul Epstein a căzut pe plan secund de când a început războiul
Chestionat de Al Jazeera, Shaiel Ben-Ephraim, analist al Atlas Global Strategies și fost diplomat israelian, a declarat că numărul căutărilor pentru termeni și sintagme ce țin de dosarul Epstein s-au prăbușit de sâmbăta trecută, când Trump și Netanyahu au demarat valul de atacuri ce a zguduit Iranul, dar și regiunea Golfului Persic.
„Cota de popularitate a lui Trump este la cel mai mic nivel de la începerea mandatului și până acum, unele dintre cele mai slabe cifre pentru un președinte american la doar un an de la primirea mandatului”, a spus analistul. „În plus, există semne că economia americană va continua să tușească, așa că [Trump] are nevoie cu adevărat de o distragere de la toate acestea sub forma unui război”, a adăugat el. Astfel, analistul israelian este de părere că motivația celor doi lideri ține de politica internă, deoarece el nu vede „prea multă logică strategică” în spatele războiului.
„Și dacă te uiți la căutările pe Google pentru dosarele Epstein, acestea au scăzut vertiginos de când a început totul. Deci, cel puțin temporar, [strategia] are succes. [Războiul] ocupă timpul Congresului și atenția presei”, a adăugat el. El a spus că și Netanyahu ar avea nevoie de un salt în sondaje, mai ales că alegerile se apropie și la Tel Aviv, pe lângă scrutinul de la jumătatea mandatului programat în Statele Unite pentru luna noiembrie.
„Războiul genocidar din Gaza nu a avut un succes deosebit în a-i crește lui Netanyahu nivelul de popularitate în rândul electoratului, deoarece inamicul de acolo, Hamas, este cam slab, iar Israelul nu s-a descurcat prea bine”, a spus Ben Ephraim, numind Iranul „un inamic mai impresionant”. În ultimele zile, Netanyahu s-a chinuit să sublinieze că „noi suntem cei buni”, referindu-se la Israel, în timp ce Iranul este „nefast” pentru regiune - ca răspuns la criticile primite inclusiv în Knesset.
În schimb, înapoi în Statele Unite, congressmanul republican Thomas Massie a spus că oamenii nu vor uita de cazul Epstein. Massie a fost unul dintre inițiatorii „Epstein Files Transparency Act”, legea care a forțat DOJ să publice documentele din dosarul Epstein. „Bombardarea unei țări de la celălalt capăt al globului nu va face ca dosarele Epstein să dispară”, a spus acesta.
Cert este că, cel puțin în Europa, continuă investigarea mai multor figuri sonore menționate în emailurile declasificate, inclusiv fostul Prinț Andrew (actualmente Andrew Mountbatten-Windsor) și Peter Mandelson, fostul ambasador al Marii Britanii la Washington. Ambii au fost arestați, luați la întrebări și apoi eliberați pe cauțiune.
Fostul prim-ministru al Israelului, Ehud Barak, și numeroși alții s-au confruntat, de asemenea, cu o presiune publică intensă. Legăturile strânse ale lui Epstein cu Israelul au generat noi acuzații conform cărora ar fi fost un spion activ al Mossad-ului. Deși nu există dovezi clare în acest sens, simpla mențiune a unor personalități în emailuri a dus la demisii „de onoare” din partea acestora, dar alții nu au recurs la astfel de gesturi.
În timp ce fostul președinte american Bill Clinton și fosta primă-doamnă și fost secretar de stat Hillary Clinton au depus mărturie despre legăturile lor cu Epstein, un membru al cabinetului lui Trump va fi următorul ce va trebui să răspundă la întrebările reprezentanților din Congres. Este vorba despre Secretarul american al Comerțului, Howard Lutnick, care a mințit cu privire la durata legăturii sale cu Epstein. Legat de soții Clinton, ambii au negat că ar fi știut despre ce se petrecea pe insula lui Epstein, Hillary spunând că „ar trebui să investigați un alt președinte”, făcând referire voalată la Trump. Acesta din urmă și-a reiterat susținerea pentru Lutnick și a spus la rândul său că nu știa că Epstein trafica persoane, inclusiv minore.
