Recordul anterior, de 21,09 grade Celsius, fusese înregistrat în martie 2024. Noul maxim este cu atât mai important cu cât temperaturile medii ale suprafeței oceanelor tind să atingă vârful anual în lunile martie și aprilie, nu în august, potrivit unei postări publicate de Autoritatea Națională pentru Cercetare din România.
Potrivit informațiilor prezentate de autoritate, evoluția are loc în contextul dezvoltării unui episod El Niño în Pacificul tropical.
Oceanele ating temperaturi record într-o perioadă neobișnuită a anului
Oceanele absorb cea mai mare parte a excesului de căldură acumulat în sistemul climatic, iar creșterea temperaturii apei poate avea consecințe care depășesc mediul marin.
O suprafață oceanică mai caldă poate intensifica valurile de căldură marină, poate modifica ecosistemele și poate contribui la amplificarea unor fenomene meteorologice extreme, arată Autoritatea Națională pentru Cercetare.
Din perspectivă economică, astfel de evoluții pot deveni relevante pentru sectoare precum agricultura, pescuitul, transporturile, energia sau asigurările, domenii expuse direct variațiilor meteorologice și schimbărilor climatice.
Datele indică totodată o schimbare a tiparelor observate în ultimele decenii. Faptul că un record global al temperaturii suprafeței oceanului este înregistrat în august, și nu în intervalul în care este atins în mod obișnuit maximul anual, reprezintă unul dintre elementele evidențiate de cercetători.
Groenlanda pierde 76 km² de gheață într-un singur eveniment
În paralel cu recordul înregistrat de oceane, o secțiune de aproximativ 76 de kilometri pătrați din limba plutitoare a ghețarului Petermann, aflat în nord-vestul Groenlandei, s-a desprins în Oceanul Arctic pe 4 august 2026.
Evenimentul a fost documentat cu ajutorul sateliților Copernicus Sentinel-1 și reprezintă cea mai mare pierdere de gheață plutitoare a ghețarului Petermann din 2012, precum și cel mai important fenomen de desprindere a gheții, de tip calving, observat în Arctica din 2020, potrivit informațiilor citate de Autoritatea Națională pentru Cercetare.
Suprafața desprinsă este comparabilă cu cea a Manhattanului, iar grosimea gheții poate ajunge la aproximativ 150 de metri.
Cele două fenomene, încălzirea oceanelor și pierderea de masă glaciară, readuc în discuție presiunea exercitată asupra sistemului climatic și asupra circulației oceanice.
Încălzirea rapidă ar putea influența stabilitatea circulației Atlanticului
Autoritatea Națională pentru Cercetare citează și un studiu publicat recent în revista Nature Climate Change, potrivit căruia stabilitatea circulației meridionale a Atlanticului, cunoscută sub acronimul AMOC, depinde atât de amplitudinea încălzirii globale, cât și de viteza cu care aceasta se produce.
Conform cercetării menționate, o încălzire rapidă poate împinge sistemul către un punct critic la temperaturi mai reduse decât ar face-o un proces de încălzire mai lent.
AMOC este una dintre componentele majore ale circulației oceanice din Atlantic și are un rol important în redistribuirea căldurii. Modificările majore ale unui astfel de sistem pot avea efecte asupra climei din regiunea nord-atlantică și Europa.
Cercetarea climatică realizată în România contribuie, la rândul său, la înțelegerea modului în care sistemul climatic a reacționat în trecut la schimbări majore. Unul dintre exemple este înregistrarea climatică din Peștera Cloșani, care oferă date despre schimbările climatice și despre dinamica circulației atmosferice din trecutul Europei de Est și al regiunii nord-atlantice.
Astfel de arhive naturale pot fi comparate cu observațiile moderne obținute prin sateliți și măsurători oceanice, oferind cercetătorilor o perspectivă pe termen lung asupra schimbărilor actuale.
Autoritatea Națională pentru Cercetare subliniază că datele satelitare, observațiile oceanice și arhivele naturale indică, din perspective diferite, o transformare climatică ale cărei efecte se acumulează în timp.
