Astăzi, Lăptăria cu Caimac este un business cu 230 de angajați, peste 40 de produse și o cifră de afaceri de 109 milioane de lei în 2025, în creștere cu 22% față de anul precedent. Compania a pornit cu o investiție inițială de circa 6,4 milioane de euro, din care 2,4 milioane de euro au fost fonduri europene, iar restul a venit din credite bancare și fonduri proprii.
Dincolo de cifre, povestea brandului este una despre memorie, încăpățânare antreprenorială, rețete pierdute și încercarea de a face, cu resurse industriale, un produs care să nu își piardă caracterul artizanal.
„Laptele de la bunica era exact cum este acesta din fermă”
Pentru Adrian Cocan, gustul bun nu înseamnă un lapte cu miros greu, cu defecte sau cu o aromă de grajd confundată, uneori, cu autenticitatea. Dimpotrivă, reperul său este laptele curat.
„Laptele nostru seamănă foarte tare cu ce avea bunica, pentru că bunica mea hrănea excesiv vaca. Seara, când se întorcea de la islaz, îi pregătea tain, o porție mare de mix de cereale, semăna foarte mult cu ce mănâncă azi vacile, și avea și un bulgăre imens de sare care îi făcea sete. Așa că vaca bea foarte multă apă și laptele nu era atât de dens”, povestește cofondatorul Lăptăriei cu Caimac.
Dar detaliul care pare să fi contat cel mai mult nu era doar hrana animalului, ci obsesia pentru curățenie. Antreprenorul spune că, la un moment dat, ajungi să descoperi și de unde îți vin unele alegeri în viață.
„Bunica era obsedată de curățenie. Fierbea cârpele cu care curăța vaca. Laptele de la bunica era exact cum este acesta din fermă: extrem de curat, cu gust de lapte, fără să miroasă a picioare de vacă, a bacterii, a mizerie. Era pur”, spune reprezentantul companiei.
Această imagine a devenit, în timp, mai mult decât o amintire. A devenit un criteriu de business. Lăptăria cu Caimac a fost construită pe ideea că un produs bun nu trebuie să ascundă defecte și nu trebuie să fie corectat artificial pentru a părea mai bun.
O lăptărie „cu laptele pe primul loc”
Numele și poziționarea brandului au venit din dorința de a face ceva diferit față de piață. Adrian Cocan spune că proiectul nu a fost gândit ca o fabrică industrială clasică, ci ca o lăptărie care folosește resurse industriale fără să treacă peste limitele artizanatului.
„A fost decizia de a face ceva total diferit față de ce se întâmplă în piață: de a face o lăptărie care să pună laptele pe primul loc și calitatea laptelui. Să nu fie un proiect industrial. Să fie un proiect de artizanat cu resurse industriale. În sensul în care am scalat industrial tot ce se poate scala fără să depășim limitele artizanatului”, explică el.
Lăptăria cu Caimac nu a pornit cu obiectivul de a face cele mai ieftine produse și nici de a concura direct cu marii jucători pe volum. Strategia a fost opusă: produse cât mai bune, cu termen scurt de valabilitate, din lapte foarte proaspăt.
„Produsele noastre sunt făcute maximal: maxim cât poate fi de bun și de sănătos. Nu am mers pe strategia de a face produse cât se poate de ieftine și volume mari, ci am mers în direcția opusă”, afirmă antreprenorul.
A fost și o alegere defensivă. Cofondatorul Lăptăriei cu Caimac recunoaște că le era teamă de marii jucători din piață, care aveau puterea financiară de a-i împinge ușor în afara rafturilor dacă intrau în zona de mass market. Așa că au ales nișa premium, acolo unde diferența se simte mai ales în gust, textură și prospețime.
„Ce puneți în ele de sunt așa de bune? Nu punem. Tocmai asta e chestia”
Lăptăria cu Caimac s-a poziționat pe zona lactatelor de specialitate, unde diferența nu vine dintr-o listă lungă de ingrediente, ci din calitatea laptelui și din absența defectelor.
„Diferența se simte din gust, din textură, în lipsa unor defecte. Mai curând în ce nu are decât în ce are”, spune Adrian Cocan.
El spune că mulți consumatori întreabă ce este adăugat în produse pentru ca acestea să aibă gustul respectiv. Răspunsul său este că tocmai lipsa unor adaosuri face diferența.
„Oamenii ne întreabă ce puneți în ele de sunt așa de bune. Nu punem. Tocmai asta e chestia”, spune cofondatorul Lăptăriei cu Caimac. „Nu folosim deloc prafuri, nu folosim chimicale, nu folosim stabilizatori, nu folosim coloranți, nu folosim zahăr. Am folosit zahăr doar în ciocolata cu lapte, care a fost foarte apreciată. Și azi, la trei ani și ceva de la scoaterea de pe piață, încă ne întreabă oamenii când o readucem pe raft”, explică el.
„Mâncăm în fiecare an echivalentul unui card de credit în plastic”
În discuția despre calitatea lactatelor intră și ambalajul. Lăptăria cu Caimac folosește sticlă, iar reprezentantul companiei spune că decizia are atât motive tehnice, legate de procesare, cât și motive care țin de contaminanții care pot migra din plastic în produs.
„Plasticul generează o grămadă de contaminanți care intră în corp. Mâncăm în fiecare an echivalentul unui card de credit în plastic, din contaminări, adică doar din plasticul care trece din ambalaj în produs”, spune Adrian Cocan.
Ambalajul este doar una dintre diferențele care pot conta la raft. Termenul de valabilitate, lista de ingrediente și raportul dintre grăsime, proteină și zaharuri spun, la rândul lor, mai multe despre un produs lactat decât multe dintre mesajele de marketing de pe etichetă.
Laptele care traversează strada într-un minut
Un criteriu important pentru calitatea produsului este prospețimea laptelui. Modelul Lăptăriei cu Caimac este construit în jurul proximității dintre fermă și fabrică. Laptele este muls dimineața, între 6 și 9, iar procesarea începe deja la ora 9.
„Folosim doar lapte proaspăt. Când spun lapte proaspăt vreau să spun lapte extrem de proaspăt, pentru că este muls între 6 și 9 dimineața și noi deja la ora 9 începem procesarea. Durează maximum un minut să traverseze strada”, spune Adrian Cocan.
Această apropiere schimbă radical logica operațională. Compania trebuie să comprime procesele și logistica, tocmai pentru că termenul de valabilitate este scurt. În unele magazine, spune reprezentantul companiei, produsul poate ajunge pe raft la 24 de ore după ce laptele a ieșit din fermă.
„Noi am comprimat mult logistica, toate procesele, în așa fel încât oamenii să primească produsul extra proaspăt, pentru că avem termen foarte scurt de valabilitate”, explică antreprenorul.
Compania livrează direct în București, Ilfov și zona Constanța, iar pentru restul țării lucrează cu firme terțe de logistică. Proximitatea rămâne însă avantajul de bază al brandului.
Rețete din 1957 și fabrici vizitate în vestul Europei
O altă parte a poveștii Lăptăriei cu Caimac ține de recuperarea unor rețete și tehnici care au dispărut din consumul larg. Cofondatorul companiei spune că echipa se inspiră dintr-o carte de rețete din 1957, primită de la un fost student al autorului.
„Noi avem o carte de rețete din 1957 și din ea ne inspirăm”, spune Adrian Cocan.
Cartea nu este doar un obiect de arhivă, ci o sursă tehnică. Antreprenorul povestește că a primit-o într-o etapă incipientă, când abia anunțaseră intenția de a construi fabrica.
„Când lucruri valoroase tind să se piardă, oamenii tind să le dea mai departe. El ne-a căutat în faza în care noi abia anunțam că vrem să facem proiectul de fabrică”, spune cofondatorul Lăptăriei cu Caimac.
Același tip de deschidere l-a întâlnit și în afara României. Reprezentantul companiei spune că a vizitat peste 200 de fabrici de lactate din vestul Europei și a adus în România profesori din Italia și Franța.
„Toată lumea a fost extrem de deschisă să ne arate și să ne învețe. Am adus în România trei profesori, din Italia și Franța. Toți aveau aceeași atitudine: trebuie ca mai mulți oameni de pe planeta asta să preia știința de a face produse fără chimicale, fără prafuri, pentru că altfel se va pierde ceva valoros”, spune el.
Această preocupare pentru rețete, tehnică și teritoriu a dus la dezvoltarea unor produse proprii. Lăptăria cu Caimac are, potrivit antreprenorului, 12 rețete unice dezvoltate intern, dar scalarea lor este lentă, pentru că mulți consumatori români nu au mai gustat astfel de produse.
„La noi s-au pierdut foarte multe dintre rețete”
Pentru Adrian Cocan, povestea Lăptăriei cu Caimac este legată și de pierderea unei culturi gastronomice locale. El spune că România a rămas cu o diversitate foarte mică la nivel de brânzeturi și produse fermentate, mai ales în comparație cu Franța, Italia sau Germania.
„La noi s-au pierdut foarte multe dintre rețete. A fost standardizarea de la sfârșitul anilor ’70. România a rămas atunci cu 4-5 feluri de brânză. Franța are 400, Italia are 300, chiar și Germania are peste 135 și nu are o tradiție în acest sens. Noi am rămas cu 5 și azi în piață nu sunt nici 20 de feluri”, spune cofondatorul Lăptăriei cu Caimac.
Compania a încercat să recupereze rețete inclusiv din comunități montane, dar procesul este dificil. Mulți dintre cei care mai știau aceste rețete sunt foarte în vârstă, iar unii nu mai au animale.
„Noi am fost și am investigat în multe comunități montane. Am găsit puține rețete și la oameni foarte în vârstă. De asta le-au și dat, pentru că nu mai aveau vacă, nu mai puteau să îngrijească animale”, spune antreprenorul.
Un exemplu este brânza de zară, un produs despre care reprezentantul companiei spune că seamănă, ca gust și textură, cu produse franțuzești, dar care are rădăcini locale.
„Sunt rețete care s-au pierdut. Noi o aveam aici naturală, în comunitățile montane din România, și le-am pierdut pur și simplu”, adaugă el.
De la investiția de 6,4 milioane de euro la afaceri de peste 22 milioane de euro
În spatele poveștii despre gust, rețete și copilărie există un business construit cu investiții mari și planificare pe termen lung. Lăptăria cu Caimac a pornit cu o investiție inițială de circa 6,4 milioane de euro, dintre care 2,4 milioane de euro au fost fonduri europene. Restul a venit din credite bancare și fonduri proprii.
Compania a încheiat 2025 cu o cifră de afaceri de 109 milioane de lei, în creștere cu 22% față de anul precedent, și a revenit pe profit în 2026. În prezent, are 230 de angajați, iar numărul ar putea crește dacă vor începe exporturile la scară mare. Adrian Cocan estimează că, într-un astfel de scenariu, compania ar mai putea avea nevoie de aproximativ 40 de oameni.
Businessul are și trei magazine proprii mici, la Lehliu, Afumați și Movilița, pe drumul spre Urziceni, ultimul cu vânzări de cel puțin 1 milion de lei pe an.
În business, compromisurile „sunt erori de judecată”
Adrian Cocan spune că antreprenoriatul în România, mai ales în industria alimentară, cere mai mult decât pasiune. Cere pregătire economică, rezistență și capacitatea de a nu ceda tentației de a tăia din calitate.
„Nu recomand cuiva să se apuce de antreprenoriat fără să aibă o pregătire economică măcar medie, pentru că nu suntem o țară în care să poți să externalizezi foarte multe lucruri”, spune el. „Nu e vorba doar de răbdare. E vorba de nervi de oțel și de atitudinea de pitbull, de a te ține de obiectivele tale, de a nu tăia colțuri. E o foarte mare tentație de a face compromisuri, cum se spune eufemistic. Pentru mine acestea sunt erori de judecată”, spune cofondatorul Lăptăriei cu Caimac.
Părinții săi și ai Mădălinei Cocan, cofondatoarea Lăptăriei cu Caimac, au fost antreprenori. Ai lui într-o zonă tehnică, la o scară mai mică, iar părinții Mădălinei, fermieri. De aici, spune antreprenorul, vine o mentalitate comună: gândirea pe termen lung.
„Noi când am pornit afacerea am făcut un plan pe 15 ani, cu toate variabilele vizibile la acel moment. Nu am luat în calcul lucrurile invizibile, pandemia și războiul, dar e amuzant că cifrele anului 2025, cu excepția profitabilității, au ieșit la prima cifră de după virgulă față de estimarea din 2020”, spune Adrian Cocan.
