De atunci, Maduro a guvernat pe fondul crizelor economice, protestelor în masă, alegerilor disputate şi a unei izolări internaţionale semnificative, rămânând la putere în ciuda unei confruntări prelungite cu opoziţia şi comunitatea internaţională.
Maduro s-a născut în Caracas pe 23 noiembrie 1962. În tinereţe, a lucrat ca şofer de autobuz pentru metroul din Caracas şi a devenit un lider sindical proeminent în anii 1990. L-a întâlnit pe Hugo Chavez - în timp ce acesta din urmă îşi ispăşea pedeapsa cu închisoarea pentru tentativa eşuată de lovitură de stat din 1992 - prin intermediul partenerei sale, Cilia Flores, care se număra printre avocaţii lui Chavez.
Membru al Adunării Naţionale Constituante care a redactat noua Constituţie (1999), Maduro a fost ales în Adunarea Naţională în 2000 şi 2005. În ianuarie 2006, a fost numit preşedinte al Adunării Naţionale, iar în august acelaşi an, a fost numit ministru de externe. Pe 10 octombrie 2012, la trei zile după realegerea lui Chavez în funcţia de preşedinte, Maduro a fost numit vicepreşedinte. A continuat să ocupe funcţia de ministru de externe până în ianuarie 2013.
Mâna dreaptă a lui Chavez, Maduro a preluat frâiele ţării în perioadele în care preşedintele a fost spitalizat în Cuba din cauza cancerului de care suferea.
Pe 8 decembrie 2012, Chavez s-a referit la Maduro drept succesorul său. Pe 5 martie 2013, Maduro a anunţat moartea mentorului său. Trei zile mai târziu, a depus jurământul ca preşedinte interimar al Venezuelei.
La alegerile din 14 aprilie 2013, a câştigat cu o marjă mică de doar 272.000 de voturi împotriva candidatului opoziţiei, Henrique Capriles. A depus jurământul ca preşedinte pe 19 aprilie a aceluiaşi an, iar pe 19 noiembrie, Parlamentul Venezuelei i-a acordat puteri speciale pentru a guverna prin decret timp de un an.
Proteste cu vărsare de sânge
În februarie 2014, a început un val de proteste împotriva administraţiei sale, care a durat aproape patru luni şi a lăsat, conform bilanţului oficial, 43 de morţi, peste 800 de răniţi şi aproximativ 40 de membri ai opoziţiei în spatele gratiilor.
Popularitatea lui Maduro a fost afectată şi mai mult de situaţia economică dificilă, inflaţia galopantă, scăderea preţurilor petrolului şi lipsa bunurilor de primă necesitate. Insecuritatea cetăţenilor şi incidente precum inculparea în SUA a doi membri ai familiei sale pentru trafic de droguri au contribuit la creşterea nemulţumirii.
Principalele grupuri de opoziţie şi-au unit forţele pentru alegerile legislative din 6 decembrie 2015, în care partidul lui Maduro a fost învins.
Noul Parlament, aflat majoritar sub controlul opoziţiei, a fost constituit pe 5 ianuarie 2016. Un an mai târziu, Curtea Supremă a preluat atribuţiile Adunării Naţionale. Decizia, deşi anulată în cele din urmă, a declanşat proteste violente care s-au soldat cu peste 120 de morţi.
Maduro, din nou președinte
Pe 1 mai 2017, Maduro a convocat o Adunare Constituantă, care a fost votată pe 30 iulie (cu 8 milioane de voturi pentru) şi instalată în august, compusă exclusiv din chavişti. Numeroase ţări au condamnat-o ca fiind nedemocratică.
În 2018 au fost convocate alegeri prezidenţiale anticipate. MUD, principala coaliţie de opoziţie, a refuzat să participe. La 20 mai 2018, Maduro a fost reales preşedinte pentru mandatul 2019-2025, într-un scrutin marcat de un absenteism ridicat şi de acuzaţii de fraudă.
La 10 ianuarie 2019, Maduro şi-a asumat al doilea mandat, a cărui legitimitate a fost pusă la îndoială de opoziţie şi de o parte a comunităţii internaţionale. Doar şase şefi de stat au participat la ceremonia de învestitură.
La 23 ianuarie 2019, preşedintele parlamentului, Juan Guaido, s-a autoproclamat preşedinte interimar al ţării. În ciuda opoziţiei interne şi a presiunilor din partea a peste 50 de ţări care l-au susţinut pe Guaido, Maduro s-a menţinut la putere.
La 6 decembrie 2020 au avut loc alegeri legislative, pe care sectorul opoziţiei condus de Guaido le-a boicotat, considerându-le frauduloase. Chavismul a câştigat 92% din mandatele din Adunarea Naţională.
Guaido a încetat să mai fie "preşedinte interimar" în ianuarie 2023 din cauza lipsei de progres.
Alegeri prezidențiale în 2024
În urma dialogului dintre guvern şi opoziţie, s-a convenit organizarea de alegeri prezidenţiale în 2024, cu un an mai devreme decât era planificat. Opoziţia a organizat alegeri interne, în care Maria Corina Machado (laureată a Premiului Nobel pentru Pace 2025) a fost desemnată candidată, dar o descalificare la adresa ei a dus la înlocuirea lui Machado cu Edmundo Gonzalez Urrutia.
În aceste alegeri din 28 iulie 2024, Maduro, potrivit autorităţii electorale controlate de elemente chaviste, a câştigat cu 51,2% din voturi, comparativ cu 44,2% pentru Gonzalez Urrutia, deşi aceste rezultate au fost contestate de opoziţie şi de lideri internaţionali.
La 7 august 2025, procurorul general al Statelor Unite, Pam Bondi, a anunţat o recompensă de 50 de milioane de dolari (43 de milioane de euro) pentru informaţii care ar duce la arestarea lui Maduro, acuzat de trafic de droguri şi conducerea Cartelului Soarelui.
Cine este Cilia Flores, fosta avocată a lui Hugo Chavez și soția lui Maduro
Maduro este căsătorit cu Cilia Flores, care a deţinut şi ea funcţii înalte în regimul chavist, inclusiv preşedinţia Adunării Naţionale. Capturată împreună cu partenerul ei, aceasta a devenit Prima Doamnă a ţării în 2013 şi "prima combatantă a patriei", aşa cum a numit-o liderul venezuelean pe această tenace avocată în vârstă de 69 de ani, transmite Agerpres.ro.
La sfârşitul anului 2025, ca urmare a escaladării tensiunilor dintre SUA şi Venezuela cu privire la desfăşurarea militară în Caraibe, foarte aproape de coasta venezueleană, Maduro a numit o echipă de lideri chavişti (adepţi ai liniei politice a fostului preşedintele venezuelean Hugo Chavez - n.r.) pentru a crea un nou birou politic pentru Partidul Socialist Unit din Venezuela (PSUV), printre care s-a numărat şi Cilia Flores.
Sprijinul ei neclintit pentru Hugo Chavez s-a consolidat în 1992, când s-a alăturat echipei de avocaţi care l-au apărat pe acesta după tentativa eşuată de lovitură de stat pe care a condus-o în februarie a acelui an împotriva lui Carlos Andres Perez, obţinând în cele din urmă graţierea acestuia din partea preşedintelui Rafael Caldera în 1994.
În timpul vizitelor sale la închisoare l-a întâlnit pe Maduro, cu zece ani mai tânăr decât ea şi care de atunci i-a devenit partener.
Licenţiată în drept a Universităţii Santa Maria din Caracas, Flores a fondat în 1993 Cercul Bolivarian pentru Drepturile Omului şi s-a alăturat Mişcării Bolivariene MBR-200, fondată de Hugo Chavez. Ulterior, în 1997, a participat la fondarea Mişcării a Cincea Republică (MVR), iar după dizolvarea acesteia în 2007, s-a alăturat PSUV.
În 2000, când Chavez era deja preşedinte al Venezuelei, Flores a fost aleasă în Adunarea Naţională şi realeasă în 2005. În august 2006, după ce Nicolas Maduro a părăsit Adunarea Naţională, a fost aleasă preşedintă a Camerei Reprezentanţilor, devenind prima femeie venezueleană care a ocupat această funcţie, pe care a deţinut-o până în 2011.
Flores, în lupta cu presa
Mandatul său de preşedintă a Adunării Naţionale a fost marcat de mai multe controverse, inclusiv una legată de decizia de a interzice accesul presei în hemiciclu. Flores a fost acuzată şi de nepotism de către sindicate, care au susţinut că a influenţat angajarea a până la 40 de persoane, inclusiv numeroşi membri ai familiei sale.
În februarie 2012, preşedintele Hugo Chavez a numit-o Procuror General al Republicii.
După moartea lui Chavez, numirea lui Maduro ca preşedinte la 19 aprilie 2013 a făcut-o Primă Doamnă sau, în termeni chavişti, "Prima Combatantă a Republicii Bolivariene Venezuela".
În 2015, a fost realeasă în Adunarea Naţională, unde chavismul s-a aflat în minoritate pentru prima dată în 15 ani. Iar la alegerile din 30 august 2017, a fost aleasă în Adunarea Naţională Constituantă.
Cilia Flores este acuzată de Statele Unite că are legături cu traficul de droguri.
Mai mult, în 2015, doi dintre nepoţii săi au fost arestaţi în Haiti de agenţi sub acoperire ai DEA, Administraţia Americană de Control al Drogurilor, şi transferaţi la New York, unde în 2017 au fost condamnaţi la 18 ani de închisoare pentru tentativă de introducere ilegală a 800 de kilograme de cocaină în Statele Unite.
În 2018, Statele Unite au impus sancţiuni economice lui Flores şi altor oficiali de rang înalt din administraţia Maduro, precum Diosdado Cabello, pentru a exercita presiuni asupra preşedintelui Venezuelei.
