Este Turcia orașelor în care oamenii încă joacă table pe stradă, unde nu ești hărțuit la fiecare pas de cineva care încearcă să îți vândă ceva, unde o masă în oraș este clar mai ieftină decât în România, unde fostele hanuri de pe Drumul Mătăsii devin hoteluri-muzeu, iar un oraș întreg pare să trăiască sub umbra simbolică a lui Atatürk, părintele Turiciei de astăzi.
Samsun, Çorum, Sinop și Tokat nu sunt primele nume pe care le cauți când îți planifici o vacanță în Turcia. Chiar ghidul care m-a însoțit în ultima săptămână recunoaște acest lucru și adaugă faptul că sunt mai degrabă orașe pe care, realist vorbind, un turist le-ar vizita abia a doua sau a treia oară când vine în Turcia.
Dacă ești pentru prima dată în Turcia, desigur, mergi în Istanbul, în Antalyia, în Izmir. Nimeni nu te condamnă. Dar dacă ai fost aici, îți place Turcia și totuși vrei mai mult, ai opțiunea acestor orașe mai mici și mai puțin turisticie. Totodată, acestea sunt destinații populare și în rândul pasionaților de istorie
Alim Kocabıyık, ghid specializat - turism Turcia
Samsun: Istorie, natură, cumpărături și o plajă unde lumea iese... la picnic
Samsun este oraș cu deschidere la Marea Neagră, dar nu trebuie confundat cu orașul clasic ”de litoral”. Are o faleză lungă de câțiva kilometru dar nu vei vedea plajele pline de șezlonguri și turiști. De ce? Pentru că marea este în general agitată aici, apa devine brusc adâncă imediat ce ai părăsit nisipul plajei și pentru că... pur și simplu localnicii nu sunt mari amatori ai sesiunilor de înot.
În schimb, litoralul din Samsun arată foarte bine, este împânzit de palmieri și are ceva unic: o ”fâșie” de iarbă verde, bine îngrijită, întinsă de-a lungul apei, unde localnicii își petrec adesea serile alături de prieteni, la un picnic ad-hoc sau jucând cărți, table sau remi.

Terasele, barurile și restaurantele sunt prezente la tot pasul dar orașul nu pare construit pentru turistul străin ”de masă”. Nu vei fi întâmpinat cu un decor artificial, cu meniuri în zece limbi sau cu aceeași succesiune de magazine de suveniruri, atât de prezente în orașele ultra-turistice.
Samsun are însă o greutate istorică majoră pentru Turcia modernă. Samsun este asociat cu începutul Războiului de Independență al Turciei: Mustafa Kemal Atatürk a ajuns aici pe vasul Bandirma, la 19 mai 1919, punctul de pornire al modernizării Turciei. De aceea, Samsun ocupă un loc special în memoria colectivă turcă.
În oraș, Statuia Onoarei / Onur Monument este unul dintre cele mai importante repere. Pentru localnici, monumentul are o încărcătură simbolică foarte puternică, fiind un simbol al identității naționale turce, într-un mod comparabil cu Statuia Libertății pentru americani.

Dincolo de această dimensiune politică și simbolică, Samsun are și repere turistice ușor de integrat într-un traseu: Muzeul Orașului, Bandırma Ferry, Kızılırmak Delta Bird Sanctuary, Tombs of the Kings of Pontus și Amazon Village.
Pentru amatorii de shopping, merită alocate câteva ore și în Yabancılar Çarşısı, un bazar pe care localnicii în numesc colocvial ”Piața Rusească” - asta pentru că, după căderea blocului sovietic, rușii făceau aici comerț cu haine și alte produse turcești pe care apoi le aduceau în propria țară pentru a le vinde, o asemănare izbitoare cu bijnițarii români din anii ’90. Astăzi însă, în piața rusească cu greu vei mai găsi ruși, aceștia fiind înlocuiți cu localnici care vând în special haine la prețuri semnificativ sub cele practicate în mall-uri.
Nu în ultimul rând, la circa 35 km de Samsun se află Underwater Minaret, în turcă Batık Minare, unul dintre cele mai neobișnuite locuri din zona Samsun. Aflat pe apele lacului format de Barajul Derbent, pe râul Kızılırmak, aici se află un oraș inundat complet. Mai exact, după construirea barajului Derbent, între 1984 și 1990, aproximativ 200 de clădiri din vechea așezare au ajuns sub ape. Singura structură rămasă vizibilă este minaretul unei moschei, care iese din apă și a devenit un punct căutat de fotografi și turiști.

Pentru câțiva zeci de lei, poți închiria un caiac și te poți apropia la doar câțiva metri, pe apă, de moscheea inundată. Pentru cei care vor să își continue călătoria în zonă, mai pot merge câțiva kilometri pe Şahinkaya Canyon, un canion cu pereți stâncoși abrupți și apă verde-albăstruie între versanți. Potrivit guvernoratului Samsun, canionul are aproximativ 3.250 de metri lungime, o adâncime medie a apei de circa 106 metri, iar pereții pot ajunge până la 340 de metri înălțime. Zona a fost declarată regiune turistică de Ministerul Culturii și Turismului.

Sinop: Priveliști spectaculoase și plaje neinvadate de turiști
Sinop este tot un oraș cu deschidere la Marea Neagră, dar relația cu marea este mai blândă decât la Samsun. Aici se înoată mai mult pentru că golfurile protejează plajele de valurile mari. Orașul are o atmosferă intimă și liniștită, cu străduțe înguste, hoteluri mici, nu resorturi de lux, și colțuri de plajă care uneori au doar 5-10 șezlonguri
Sinop pare făcut pentru cei care vor o vacanță la mare în Turcia, însă fără ”hoarde” de turiști internaționali la tot pasul. De altfel, chiar ghidul subliniază că orașul este frecventat în special de localnici, mai ales de către tineri din Samsun care vin aici pentru un weekend de distracție.

O masă în oraș, la un restaurant normal, poate costa între 500 și 1.000 de lire turcești (aproximativ 50-100 lei), semnificativ mai puțin decât în Istanbul, unde prețurile sunt în general duble.
Sinop este și orașul unde s-a născut celebrul filosof Diogene, una dintre cele mai incomode figuri ale Antichității, iar la intrarea în oraș o statuie îl amintește cu simbolurile sale celebre: lampa, câinele și butoiul, semne ale unei vieți trăite simplu și ale căutării omului cinstit.

Dacă te afli în oraș nu trebuie să ratezi însă Sinop Tarihi Cezaevi, o fostă închisoare politică prezentată local ca ”Alcatrazul Anatoliei” și care în prezent a fost transformată într-un fel de muzeu al rușinii.
Din exterior fosta închisoare nu pare foarte ofertantă pentru vizitatori, dar în interior poți pierde cu ușurință 1-2 ore vizitând celulele aflate sub nivelul mării, clădirea administrativă și curtea închisorii ale cărei ziduri sunt lovite de valurile mării și să citești rândurile scrise de foștii prizonieri.

În imediata apropiere a orașului Sinop se mai află două locații care nu trebuie ratate:
İnceburun, cel mai nordic punct al Turciei - o faleză aflată în mijlocul unor ferme ale localnicilor care te avertizează să nu le fotografiezi vacile și unde poți vedea o panoramă amplă asupra coastei stâncoase și a mării.
Golful Hamsilos (Hamsilos Koyu), una dintre cele mai frumoase opriri naturale din apropierea orașului Sinop, unde pădurea coboară aproape până la apa Mării Negre. Este o zonă potrivită mai ales pentru plimbări, fotografii, picnic și liniște.

Çorum, între năut prăjit și capitala hitiților
Çorum intră în traseu printr-un detaliu aparent minor: leblebi. Orașul este cunoscut în Turcia pentru această gustare făcută din năut prăjit, devenită una dintre specialitățile locale. Leblebi-ul este simbolul orașului și zecile de varietăți pot fi găsite în majoritatea magazinelor din oraș.
La aproximativ 50 de kilometri se află Hattusha, fosta capitală a Imperiului Hitit, cu o vechime de peste 4.000 de ani și unul dintre cele mai importante situri arheologice ale Anatoliei. Situl este remarcabil prin organizarea urbană, temple, reședințe regale, fortificații, Poarta Leilor, Poarta Regală și ansamblul rupestru de la Yazılıkaya.

Aici, senzația este complet diferită față de orașele de coastă. Nu mai ești în Turcia plimbărilor la malul mării, ci într-o Anatolie adâncă, în care ruinele schimbă scara timpului. Hattusa nu este genul de loc care se consumă rapid. Nu funcționează ca o fotografie cu vedere spectaculoasă, ci ca un spațiu în care trebuie să înțelegi ce vezi: ziduri, porți, temple, urme ale unei civilizații care a dominat părți importante din Anatolia și nordul Siriei în mileniul al II-lea î.Hr.
Pentru un turist aflat pentru prima dată în Turcia, Çorum poate părea o abatere de la traseul „normal”. Pentru cine caută însă istorie veche, arheologie și orașe care nu au fost transformate în decor turistic, este una dintre opririle relevante.
Tokat, orașul de pe Drumul Mătăsii care încearcă să intre pe harta turiștilor
Tokat este unul dintre orașele din zona Anatoliei care încearcă să atragă turiști prin istorie, patrimoniu local și reînvierea unor poveștilor de pe Drumul Mătăsii.
Municipalitatea pare să facă eforturi vizibile pentru a pune Tokat pe harta turistică. Orașul are mai multe muzee, iar dorința de a valorifica trecutul local merge până la detalii surprinzătoare: inclusiv o fostă toaletă publică a fost transformată în muzeu. Este un exemplu aproape simbolic pentru felul în care Tokat încearcă să transforme orice fragment de memorie urbană într-un motiv de oprire pentru vizitatori.

Legătura orașului cu Drumul Mătăsii este refăcută și readusă în atenția turiștilor prin restaurarea și conversia unor hanuri, folosite în trecut de către caravanele comerciale. Acestea sunt transformate acum în hoteluri, restaurante sau piețe dedicate atât localnicilor cât și turiștilor.
De exemplu, un astfel de fost han a fost transformat în Silk Road Museum Hotel. Astfel de hanuri erau construite la distanțe regulate, de aproximativ 20-30 de kilometri, pentru ca negustorii să poată opri, să fie taxați, dar și să primească adăpost și protecție pe drum.

Astăzi, fostul han funcționează ca hotel și muzeu, frecventat atât de turiști locali, cât și de vizitatori străini. Nu este doar un loc de cazare, ci o încercare de a transforma infrastructura vechilor rute comerciale într-o experiență turistică. Într-un oraș care nu are încă notorietatea marilor destinații din Turcia, hanurile și memoria Drumului Mătăsii devin principalele argumente pentru a convinge turiștii să se oprească aici.
Tokat rămâne, totuși, o destinație pentru un anumit tip de călător: cineva care vine cu ghid, cu răbdare sau cu interes real pentru istorie și viața locală.

”Dacă vrei să descoperi Turcia reală, dincolo de turismul de masă, trebuie să ajungi și în orașe locuite de oameni obișnuiți. Tokat este exact un astfel de oraș”, concluzionează Alim Kocabıyık, ghidul care m-a însoțit în cele câteva zile petrecute în Turcia.