Revenirea la programul de școală ar trebui începută cu una-două săptămâni înainte
„În vacanță, copilul trăiește într-un cadru mult mai relaxat: se trezește mai târziu, are mai mult timp pentru joacă, plimbări, prieteni și familie, programul este flexibil și există mai puține obligații. Odată cu începerea școlii, apar din nou alarma de dimineață, orele fixe, temele, regulile, evaluările și așteptările. Pentru noi, adulții, poate părea o simplă revenire la rutină. Pentru copil este însă un proces de readaptare, iar acesta are nevoie de timp”, a precizat psihologul Ana Bogdan.
Una dintre greșelile pe care părinții le pot face este trecerea bruscă de la libertatea vacanței la un program foarte strict. Specialistul recomandă ca schimbarea să înceapă înainte de prima zi de școală.
Nu este indicat să trecem brusc de la «faci ce vrei în vacanță» la «de mâine începe școala și trebuie să fii serios». Cu aproximativ una-două săptămâni înainte, putem începe să apropiem treptat ora de culcare și de trezire de programul școlar. Putem introduce câteva activități mai structurate, dar fără să eliminăm joaca și timpul liber
- Ana Bogdan, psiholog -
Pregătirea nu se rezumă însă la refacerea programului de somn. Copilul are nevoie și de spațiu pentru a vorbi despre emoțiile pe care le provoacă întoarcerea la școală.
„Pregătirea psihologică înseamnă și să deschidem conversația despre ceea ce simte copilul. În loc să-l întrebăm doar «Ești pregătit pentru școală?», putem merge mai departe: «Ce te bucură când te gândești că începe școala?», «Ce îți lipsește cel mai mult?», «Există ceva care te îngrijorează?», «Cum ai vrea să fie anul acesta?»”, a precizat interlocutoarea Wall-Street.
Ce poate ascunde un „Nu vreau la școală”
- Refuzul copilului de a merge la școală nu ar trebui respins automat ca un moft. În spatele lui se pot afla temeri pe care copilul nu reușește întotdeauna să le exprime clar.
„Este important să nu minimalizăm răspunsurile. Dacă spune că îi este frică, că nu vrea să meargă sau că este trist că se termină vacanța, nu trebuie să ne grăbim cu «Nu ai de ce să-ți fie frică». Pentru copil, motivul poate fi foarte real.”
Motivele pot avea legătură atât cu performanța școlară, cât și cu relațiile cu profesorii sau colegii.
„În spatele unui simplu «Nu vreau la școală» se pot ascunde multe: teama că materia va fi prea grea, frica de note mici, un conflict rămas nerezolvat cu un coleg, nesiguranța legată de integrarea în grup, teama de un profesor, despărțirea de părinte sau gândul că nu va reuși să se ridice la nivelul așteptărilor.”
Uneori, starea copilului poate fi observată mai degrabă prin comportament decât prin ceea ce spune.
Uneori copilul nici măcar nu știe să explice ce îl apasă. Putem vedea acest lucru prin iritabilitate, plâns mai ușor, agitație, dificultăți de adormire, refuzul discuțiilor despre școală sau repetarea unor întrebări despre prima zi. În astfel de situații, copilul are nevoie în primul rând să fie ascultat
- Ana Bogdan, psiholog -
Copilul și părintele pot vedea începutul școlii foarte diferit
- În timp ce adulții sunt preocupați frecvent de rezultate, teme, note și organizarea programului, pentru copil pot conta alte lucruri: colegul de bancă, relațiile cu prietenii sau teama de a greși în fața clasei.
„Părintele se gândește adesea la rezultate: «Cum va învăța?», «Ce note va lua?», «Va ține pasul?», «Va fi suficient de atent?», «Cum ne organizăm cu temele și activitățile?»”
În schimb, preocupările copilului pot suna cu totul diferit:
„Cu cine voi sta în bancă?”, „Mai sunt prieten cu ceilalți?”, „Dacă mă scoate la tablă și nu știu?”, „Dacă ceilalți râd de mine?”, „Dacă doamna este supărată pe mine?”, „Dacă mama sau tata sunt dezamăgiți de nota mea?”
De aceea, explică psihologul, ceea ce unui adult îi poate părea un detaliu poate avea o greutate emoțională considerabilă pentru copil.
Anxietatea părinților se poate transmite copiilor
- Nu doar copiii resimt presiunea unui nou început. Părinții pot intra, la rândul lor, în noul an școlar cu temeri și așteptări mari. Dorința ca lucrurile să meargă bine se poate transforma însă în control excesiv asupra programului, temelor și rezultatelor.
„Copilul simte această tensiune. Dacă aude permanent «Anul acesta trebuie să te ții de treabă», «Să nu mai faci greșelile de anul trecut», «Uite ce bine învață colegul tău», poate ajunge să perceapă școala nu ca pe un loc în care învață și se dezvoltă, ci ca pe un loc în care trebuie permanent să demonstreze că este suficient de bun.”
De aceea, părinții ar trebui să fie atenți inclusiv la propriile emoții legate de școală.
Aici este important ca părinții să-și separe propriile temeri de experiența copilului. Copilul nu trebuie să ducă în ghiozdan și anxietatea noastră
Ana Bogdan, psiholog
Cum vorbim despre note fără să punem presiune pe copil
- Felul în care părintele vorbește despre rezultate poate influența relația copilului cu școala și cu propriile greșeli. Amenințările, comparațiile cu alți copii și concentrarea exclusivă asupra notelor nu contribuie la construirea unei motivații sănătoase pe termen lung.
„Motivația nu se construiește prin amenințări, comparații sau recompense pentru fiecare rezultat. Pe termen lung, copilul are nevoie să descopere că poate progresa, că efortul lui contează și că o greșeală nu reprezintă un eșec personal.”
Psihologul oferă și câteva exemple concrete de formulări pe care părinții le pot folosi.
În loc de „Trebuie să iei 10”, putem spune: „Important este să înțelegi și să faci cât poți de bine.”
În loc de „Uite colegul tău cât de bine se descurcă”, putem observa progresul lui: „Față de anul trecut, lucrul acesta îți iese mult mai bine.”
Și în loc de „M-ai dezamăgit cu nota asta”, putem întreba: „Ce ți s-a părut greu? Hai să vedem ce poți face diferit data viitoare.”
Această diferență de limbaj poate părea mică, dar mesajul psihologic este foarte diferit. Copilul învață că valoarea lui nu este egală cu nota din catalog
Ana Bogdan, psiholog
Joaca și timpul liber nu trebuie să dispară odată cu începerea școlii
- Revenirea la școală nu ar trebui să însemne eliminarea bruscă a activităților asociate vacanței. Joaca, mișcarea și întâlnirile cu prietenii rămân importante și după prima zi de cursuri.
„Joaca, mișcarea, plimbările, întâlnirile cu prietenii și momentele în care copilul pur și simplu nu face nimic «util» sunt importante pentru echilibrul lui psihologic.”
Primele săptămâni pot fi solicitante, deoarece copilul trebuie să se obișnuiască din nou cu trezitul devreme, concentrarea pentru perioade mai lungi și programul structurat.
„Nu trebuie să cerem perfecțiune din prima zi. Poate fi mai obosit, mai irascibil sau mai puțin organizat. Poate uita lucruri. Poate avea nevoie de mai mult ajutor. Aceste lucruri nu înseamnă automat că «a devenit leneș» sau că anul școlar va merge prost.”
În cele din urmă, pregătirea pentru școală nu presupune ca părinții să transforme întoarcerea în clasă într-un eveniment de care copilul trebuie obligatoriu să fie încântat. Mai important este sentimentul de siguranță pe care îl construiesc în jurul lui.
„Pregătirea psihologică pentru școală nu înseamnă să facem copilul să fie entuziasmat cu orice preț. Înseamnă să-i construim sentimentul că este în siguranță, că are resurse să facă față și că acasă rămâne locul în care poate vorbi despre reușite, dar și despre frici, greșeli și zile mai puțin bune”, a conchis Ana Bogdan în
