Dincolo de bani, există însă o contribuție mai greu de măsurat în statisticile economice: transferul de know-how. Felix Pătrășcanu, unul dintre fondatorii FAN Courier și unul dintre antreprenorii care au construit businessuri în România după căderea comunismului, spune că multinaționalele au reprezentat o sursă de educație pentru oamenii de afaceri locali, într-o perioadă în care nu exista Google, accesul la literatura de business era limitat, iar antreprenorii aveau puține modele de la care să învețe.
„Am învățat enorm de mult de la multinațional. De la actualul Vodafone, spre exemplu, am copiat regulamente de ordine interioară. Nu existau cărți de dezvoltare personală, nu exista Google, nu știam pe cine să întrebi. Descopereai pe bani foarte mulți apa caldă”, a explicat Felix Pătrășcanu.
Declarațiile lui Felix Pătrășcanu au fost făcute la prima ediție BusinessPedia Connect @ BNR, „Cine duce România mai departe?”, organizată la Palatul Băncii Naționale a României, eveniment la care Wall-Street.ro a fost partener media. Dezbaterile au adus împreună antreprenori și lideri de business din generația care a construit economia privată după 1989 și din generația care va duce mai departe companiile românești în următoarele decenii.
În România, 23% dintre angajații din economia de business lucrau în multinaționale în 2024, potrivit datelor Eurostat, ceea ce înseamnă aproape unul din patru angajați. La nivelul UE și al țărilor EFTA, multinaționalele aveau 51,6 milioane de angajați, echivalentul a 30% din totalul persoanelor care lucrau în economia de business.
În paralel cu rolul lor în economie, multinaționalele au devenit în ultimii ani și o temă recurentă în discursul politic din România. Criticile la adresa companiilor străine, construite în jurul profiturilor realizate în România, al banilor transferați către companiile-mamă sau al ideii că firmele românești ar fi dezavantajate în raport cu marile grupuri internaționale, au fost folosite inclusiv în discursul unor politicieni cu mesaje naționaliste și suveraniste, mai ales în perioadele electorale.
Multinaționalele, între contribuția la economie și problema profiturilor transferate
Greutatea acestor companii în economie nu anulează însă discuția despre fiscalitate. O companie care face parte dintr-un grup internațional poate avea tranzacții cu alte entități din același grup, de la servicii și finanțare până la drepturi de proprietate intelectuală. Tocmai aceste relații intra-grup au intrat mai atent în vizorul autorităților fiscale, în contextul preocupărilor legate de mutarea profiturilor între jurisdicții.
Ministerul Finanțelor a încercat să schimbe modul de taxare a marilor companii, inclusiv prin limitarea deductibilității unor cheltuieli pentru servicii contractate de la entități afiliate. Măsurile au provocat însă critici din partea specialiștilor în fiscalitate, care au avertizat că o abordare prea largă poate afecta nu doar multinaționalele, ci și companiile românești care fac parte din grupuri.
Felix Pătrășcanu: Multinaționalele au fost o școală de business pentru antreprenorii români
Felix Pătrășcanu aduce în această discuție perspectiva unei generații de antreprenori care și-a construit companiile într-o perioadă în care România avea foarte puțină experiență de economie de piață. Problema nu era doar lipsa capitalului, spune acesta, ci lipseau procedurile, experiența managerială, sursele de informare și oamenii care mai construiseră anterior organizații private de dimensiuni mari. Antreprenorii români trebuiau să descopere singuri lucruri care astăzi pot fi găsite în câteva minute pe internet.
În acest context, multinaționalele au funcționat și ca un canal prin care au intrat în economia locală practici de management, proceduri și reguli organizaționale deja testate pe piețele occidentale.
Un exemplu similar poate fi găsit și în sistemul bancar. Sergiu Manea, CEO-ul BCR, explica într-un interviu acordat Wall-Street.ro ce a însemnat pentru bancă intrarea Erste și importul unui model occidental de guvernanță corporativă. Potrivit acestuia, zona de guvernanță și politici a fost foarte importantă, iar după venirea acționarului austriac a urmat un transfer de know-how pe care șeful BCR îl descrie drept „absolut remarcabil”.
Experiența din banking ilustrează, la o altă scară, aceeași idee exprimată de Pătrășcanu: capitalul străin nu a adus doar bani în România, ci și modele de organizare și competențe care lipseau într-o economie aflată la începutul tranziției către capitalism.
„România a fost atât de goală de produse, încât împachetai orice”
Paradoxul începuturilor capitalismului românesc a fost că lipsa de experiență venea la pachet cu oportunități uriașe. Piața avea nevoie de aproape orice, de la produse de consum până la servicii care în economiile occidentale existau deja de ani întregi.
„România a fost atât de goală de produse, încât împachetai orice. Am avut posibilitatea de a vinde orice, fiindcă România nu avea nimic în piață”, a spus Felix Pătrășcanu.
În curierat, provocarea era cu atât mai mare cu cât antreprenorii trebuiau uneori să explice inclusiv serviciul pe care încercau să îl vândă.
„Ce am gândit noi era un serviciu nou, care nu era înțeles”, a spus Pătrășcanu.
România oferea astfel avantajul unei piețe cu foarte multe goluri, dar antreprenorii plăteau prețul lipsei de experiență. Nu exista infrastructura de educație antreprenorială de astăzi, iar greșelile deveneau uneori metoda prin care fondatorii învățau să facă business.
Camelia Șucu: „Noi, românii, avem o capacitate extraordinară de a ne adapta”
Aceeași perioadă este privită de Camelia Șucu, cofondatoare Mobexpert, prin prisma curajului și a capacității de adaptare. Antreprenoarea consideră că asumarea riscului a fost esențială în primii ani ai economiei de piață.
„Curajul a fost la început, a fost cel mai important lucru pe care îl are un antreprenor”, a spus Camelia Șucu.
Pentru ea, însă, adaptarea nu s-a încheiat odată cu anii '90. Piața de mobilier a continuat să se transforme, iar consolidarea businessului a presupus schimbarea repetată a modului de lucru.
„Același lucru a fost și după 2007, când a trebuit să consolidez ce am făcut după '93. Pentru segmentul meu de piață, mobilier, piața a fost într-o permanentă schimbare și trebuia să te adaptezi”, a explicat Șucu.
„Noi, românii, avem o capacitate extraordinară de a ne adapta. Nu știu de ce am făcut această tranziție așa grea în acești 30 de ani. Am avut un avantaj mare față de celelalte piețe din Vest”, a afirmat antreprenoarea.
De la „eu centram, eu dădeam cu capul” la manageri și delegare
Maturizarea antreprenoriatului românesc poate fi observată și în schimbarea rolului fondatorului. În primii ani, acesta era deseori omul care vindea, lua deciziile și se ocupa direct de operațiunile companiei. Pe măsură ce businessurile au crescut, antreprenorii au fost obligați să învețe o altă lecție: construirea unei echipe de management.
„Chiar și la vârsta mea simt că sunt încă la școală. Dacă în '90 eu centram, eu dădeam cu capul, ulterior am învățat că îmi trebuie un manager bun”, a spus Camelia Șucu.
