Studiul, publicat în Journal of Experimental Biology și relatat de AFP, a analizat modul în care țânțarii reacționează la dietiltoluamidă, cunoscută drept DEET. Substanța, dezvoltată în anii 1940 în Statele Unite, este considerată un reper în materie de repelenți, inclusiv în strategiile de limitare a transmiterii unor boli prin țânțari, scrie Agerpres.
Țânțarii pot asocia mirosul repelentului cu hrana
Oamenii de știință au folosit un experiment inspirat de testele lui Pavlov, în care animalele învățau să asocieze un stimul cu primirea hranei.
În prima etapă, țânțarii au fost imobilizați în spatele unei plase textile, iar cercetătorii le-au prezentat o pungă cu sânge cald de oaie. Specia analizată a fost Aedes aegypti, cunoscută pentru transmiterea unor boli precum febra denga, zika, febra galbenă și chikungunya, conform Agerpres.
Așa cum era de așteptat, insectele au fost atrase de sursa de hrană. Când pungile erau stropite cu DEET, țânțarii se îndepărtau.
În etapa următoare, cercetătorii au hrănit insectele timp de 20 de secunde cu sânge cald, pulverizând DEET în ultimele 10 secunde. După trei repetări, țânțarii au fost expuși doar la mirosul repelentului, conform Agerpres.
Rezultatul: peste 60% dintre insecte au încercat să înțepe plasa textilă, deși în spatele acesteia nu se mai afla nicio pungă cu sânge.
Cercetătorii spun că DEET rămâne eficient
Autorii studiului insistă că rezultatele au fost obținute în laborator, „în condiții foarte precise”, și nu contestă eficiența repelentului DEET.
„Aceste rezultate, obţinute în laborator în condiţii foarte precise, nu pun sub semnul întrebării eficacitatea DEET”, a explicat Claudio Lazzari, profesor-emerit la Institutul de Cercetare în Biologia Insectelor din cadrul Universității din Tours, Franța.
Cercetătorul a subliniat că DEET este „norma de referinţă absolută în materie de repelenţi, utilizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a lupta împotriva transmiterii bolilor de către ţânţari”.
Totuși, studiul arată că este nevoie de o mai bună înțelegere a modului în care acționează repelenții asupra insectelor, scrie Agerpres.
„Trebuie să dezvoltăm noi molecule, mai eficiente, mai respectuoase faţă de mediu, care provoacă mai puţine alergii”, a spus Claudio Lazzari.
Experiența țânțarilor poate schimba reacția la repelent
Într-un alt test, o cercetătoare din echipă și-a întins ambele mâini în fața țânțarilor antrenați: una curată și una stropită cu DEET. Insectele au preferat mâna stropită cu repelent.
Un experiment similar, în care sângele a fost înlocuit cu zahăr, a dus la rezultate asemănătoare. Cercetătorii spun că acest lucru sugerează că reacția insectelor nu ține de o toxicitate directă a moleculei, ci de felul în care țânțarul interpretează informația chimică.
„Creierul ţânţarului poate să rescrie acel răspuns în funcţie de experienţele trăite. Ceea ce a învăţat insecta contează la fel de mult ca şi acţiunea moleculei”, a explicat Clement Vinauger, coautor al studiului și biochimist la Virginia Tech, citat de Agerpres.
În natură, spun autorii studiului, ar fi nevoie de condiții foarte speciale pentru ca procesul observat în laborator să se repete la fel.
Cum trebuie folosit repelentul împotriva țânțarilor
Cercetătorii atrag atenția că oamenii nu ar trebui să tragă concluzia că repelentul nu mai este util. Din contră, folosirea corectă a produsului rămâne esențială.
„În lumea reală, este foarte important să se respecte indicaţiile producătorilor, deoarece DEET este un repelent pe care îl puteţi cumpăra la concentraţii diferite, în formule diferite, aşadar modul de utilizare poate să varieze”, a avertizat Claudio Lazzari.
