Când ecranul ajunge să ocupe toate momentele libere ale copilului
Psihologul Ana Bogdan susține că problema devine amplă și provoacă îngrijorare atunci când ecranul poate ajunge să înlocuiască tocmai activitățile care presupun mișcare, interacțiune sau inițiativă din partea copilului.
„Niciunul dintre aceste momente, luat separat, nu pare neapărat alarmant. Problema apare atunci când le adunăm. Zece minute aici, douăzeci dincolo, o oră după școală, încă una seara.
Fără să ne dăm seama, tehnologia nu mai ocupă doar un loc în viața copilului. Începe să ocupe toate spațiile rămase libere. Iar aceasta este adevărata capcană a ecranului
Ana Bogdan, psiholog
Nu faptul că tehnologia există, ci faptul că poate deveni activitatea implicită pentru aproape orice moment al zilei. Treptat, dispar acele mici perioade aparent neimportante în care copilul ar fi privit pe geam, ar fi inventat un joc, ar fi început o conversație, s-ar fi ridicat de pe canapea, ar fi ieșit afară sau, pur și simplu, s-ar fi plictisit”, a precizat psihologul Ana Bogdan.
Interzicerea telefonului nu rezolvă automat problema
Nu puține sunt situații în care în fața unui copil care petrece ore întregi cu telefonul, tableta sau calculatorul, reacția părintelui poate fi una radicală. Mai exact, eliminarea sau limitarea drastică a dispozitivelor.
Specialistul consultat de Wall-Street consideră însă că aceasta nu este întocmai strategia corectă, deoarece simpla interdicție nu reconstruiește automat obiceiurile care au dispărut între timp.
Nu mai este un secret pentru nimeni că tehnologia face deja parte din viața copiilor, fiind folosită pentru comunicare și divertisment, dar și pentru școală, proiecte, creație și descoperirea unor domenii noi. Din acest motiv, consideră Ana Bogdan, obiectivul realist nu este eliminarea completă a ecranelor.
Obiectivul este să creștem un copil care poate folosi tehnologia fără ca tehnologia să-i organizeze întreaga viață
- Ana Bogdan, psiholog -
Specialistul consideră că există o diferență și între modurile în care este folosit un dispozitiv. Mai exact, consideră Ana Bogdan, un copil poate sta la calculator pentru a desena, programa, realiza un proiect sau discuta cu un prieten, în timp ce altul poate petrece aceeași perioadă trecând automat de la un videoclip la următorul.
În ambele situații vorbim despre „timp de ecran”, dar experiențele nu sunt identice.
Întrebarea importantă nu este doar „Câte ore a stat pe telefon?”
Numărul de ore petrecute în fața ecranelor oferă părintelui o informație, dar nu spune întreaga poveste. Pentru a înțelege efectul real al obiceiurilor digitale, Ana Bogdan propune schimbarea perspectivei:
„De aceea, înainte de a întreba obsesiv «Câte ore a stat astăzi?», părintele ar putea pune o întrebare mai importantă: ce a fost împins deoparte pentru ca ecranul să ocupe acel timp?”
De la modul în care copilul își petrece timpul până la cât de mult stă cu ochii în telefon - fiind deconectat de la lumea reală - decurg și alte întrebări concrete: copilul a dormit suficient? S-a mișcat? A ieșit afară? A discutat cu familia? S-a întâlnit cu alți copii? Și-a îndeplinit responsabilitățile? A avut timp pentru joacă liberă? Poate petrece o perioadă fără să aibă nevoie de stimulare permanentă?
Dacă răspunsul începe să fie frecvent «nu», problema nu mai este numai telefonul. Problema este modul în care este construită ziua copilului
- Ana Bogdan, psiholog -
De ce este atât de greu pentru copil să lase telefonul și să „facă altceva”
Ana Bogdan susține că lumea reală presupune pentru copil mai mult efort decât deschiderea unei aplicații.
În lumea offline, cea în care ecranul nu se aprinde, copilul trebuie să decidă ce vrea să facă, să înceapă activitatea și să accepte posibilitatea ca lucrurile să nu fie imediat interesante sau recompensatoare.
Telefonul poate elimina mare parte din acest efort inițial: jocul, videoclipul sau mesajul sunt disponibile imediat.
“Copilul trebuie să se ridice. Să se îmbrace. Să găsească ceva de făcut. Poate să-și caute prietenii. Poate aceștia nu sunt disponibili. Dacă ia bicicleta, trebuie să pedaleze. Dacă joacă fotbal, poate pierde. Dacă încearcă un truc nou, probabil nu îi va ieși din prima.
Dacă nu găsește nimic interesant, trebuie să suporte câteva minute de plictiseală până îi vine o idee. Telefonul îi cere mult mai puțin. Un joc îi oferă imediat o provocare”, a precizat psihologul.
Ana Bogdan susține că reducerea ecranelor trebuie însoțită de reconstruirea episoadelor și momentelor de viață.
Dacă un copil petrece patru ore zilnic în fața ecranelor, iar părintele decide brusc că de a doua zi va avea voie doar o oră, apar trei ore care trebuie umplute cu altceva.
“Nu este suficient să luăm telefonul. Trebuie să readucem alternativele. O bicicletă pregătită pentru ieșit. O minge lângă ușă. Un joc de societate accesibil. Cărți la vedere. Creioane și hârtie. Un prieten care poate fi chemat afară. O plimbare după cină. Gătitul împreună. O ieșire în parc. Un proiect de construit. Muzică. Dans. Activitățile nu trebuie să fie spectaculoase și nici permanent educative”, a precizat Ana Bogdan.
Din acest punct de vedere, competiția dintre ecran și lumea reală este dezechilibrată. Lumea reală îi cere copilului inițiativă, răbdare și uneori efort. Lumea digitală poate furniza stimulare aproape imediat
- Ana Bogdan, psiholog -
Reducerea timpului petrecut pe ecrane trebuie să vină cu alternative
Alternativele nu trebuie să fie complicate și nici să transforme programul copilului într-un șir de activități organizate de adulți.
Pot fi lucruri simple și accesibile, dar care îi va oferi copilului și alte alternative ăn afara celor digitale.
Activitățile nu trebuie să fie spectaculoase și nici permanent educative. Copilul nu are nevoie ca fiecare minut offline să-i dezvolte o competență măsurabilă
- Ana Bogdan, psiholog -
Noi reguli pentru copii în social media. Ce prevede Kids Act 2026
Uniunea Europeană pregătește noi reguli pentru protejarea copiilor și adolescenților în mediul online. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat astăzi în discursul privind Starea Uniunii, că Bruxelles-ul va propune un nou cadru legislativ, denumit „EU Kids Act.”
UE pregătește restricții pentru accesul copiilor la rețelele sociale. Fără social media sub 13 ani
Una dintre principalele măsuri anunțate vizează accesul copiilor la rețelele sociale. Potrivit planului prezentat de șefa Comisiei Europene, copiii sub 13 ani nu ar urma să aibă acces la social media, iar cei sub 15 ani nu ar putea avea conturi personale.
„A venit timpul ca Europa să acționeze”, a transmis Ursula von der Leyen în discursul susținut în fața Parlamentului European.
Ce reguli sunt pregătite pentru copiii între 13 și 15 ani
Pentru categoria de vârstă 13-15 ani, propunerea prevede o variantă de acces limitat. Copiii ar putea utiliza conturi cu funcționalități restrânse, create și supravegheate de părinți sau tutori.
Conform informațiilor prezentate până acum, aceste conturi ar urma să aibă inclusiv o limită de utilizare de o oră pe zi. În cazul adolescenților cu vârste între 15 și 18 ani, accentul se mută de la acordul parental către obligațiile platformelor.
Dezbaterea în jurul instaurării unei majorităţi digitale s-a amplificat în Europa
Dezbaterea în jurul instaurării unei majorităţi digitale s-a amplificat în Europa, după ce Australia a devenit în decembrie prima ţară ce a interzis reţelele sociale pentru cei sub 16 ani.
Parlamentul francez a votat un proiect de lege ce interzice reţelele sociale pentru cei sub 15 ani, o măsură menită să protejeze sănătatea adolescenţilor, măsură susţinută de guvern.
Alături de Franţa, ţări precum Danemarca, Grecia sau Spania pledează de asemenea pentru introducerea unei interdicţii în întreaga Uniune Europeană.
Australia a devenit în decembrie prima ţară ce a interzis reţelele sociale pentru cei sub 16 ani
Și Portugalia ar putea interzice reţelele sociale pentru persoanele sub 16 ani, potrivit unui proiect de lege înaintat luni în Parlament, urmând astfel exemplul Australiei sau Franţei, informează AFP.
Această lege prevede de asemenea ca adolescenţii cu vârste cuprinse între 13 şi 16 ani să nu poată accede la reţelele sociale decât cu consimţământul părinţilor lor şi ca aceste platforme să fie obligate să introducă un sistem de verificare a vârstei şi autorizaţiei parentale compatibil cu softurile utilizate de administraţia portugheză.
