15 imagini
Toyota GR GT, noua referință a performanței din lumea niponă
În lipsa Nissan-ului GT-R și a Hondei NSX, Toyota s-a ridicat la înălțimea așteptărilor și, după o serie de concepte (de stradă și de curse) care au început să apară încă din 2022, a venit momentul pentru a vedea versiunea de serie a lui GR GT. Numele este simplu, dar mașina impresionează prin dimensiuni, deși styling-ul nu este chiar pe placul tuturor.
„GR” vine de la Gazoo Racing, numele diviziei sportive a gigantului asiatic, iar GT este, pur și simplu, definiția acestui automobil. Asta pentru că, fără doar și poate, GR GT este un „gran turismo” adevărat, cu toate ingredientele originale la locul lor: avem o capotă ilogic de lungă, un profil jos, un cockpit în care abia încap cei doi ocupanți, un portbagaj (probabil) infim și un motor mare (4.000 cmc, care este mare după standardele din 2025) amplasat sub anterior menționata capotă și care este conectat doar la roțile din spate.
Cei de la Toyota descriu mașina drept un „model de curse pentru șosea”, fiind dezvoltat în același timp cu versiunea de competiții și cu modelul Lexus pe baterii despre care vom vorbi mai jos. Președintele Toyota, Akio Toyoda, a pus umărul direct la dezvoltare, fiind un pilot amator pasionat care a strâns multe ore de competiție pe Nordschleife, acolo unde Toyota își testează modelele rapide.
„Am căutat să-i dăm șoferului un sentiment de unitate între om și mașină”, se arată în comunicatul companiei, dar va trebui să mai așteptăm până prin 2027, când mașina va ajunge în fine în showroom-uri, pentru a ne convinge dacă Toyota a reușit. Până atunci, cel mai probabil, vom putea asista la primele evoluții ale lui GR GT GT3 în curse de anduranță și sprint, în condițiile în care modelul va debuta probabil anul viitor.
De asemenea, Toyota a transmis că vrea să „dea mai departe ingredientele secrete care stau la baza unei mașini”, iar, pentru asta au fost aduși și implicați în dezvoltarea noului model ingineri ce lucraseră anterior inclusiv la Lexus LFA, celebrul supercar cu motor V10 de la începutul anilor 2010.
La baza lui GR GT stă o structură tubulară infuzată cu fibră de carbon ce aparent poate susține atât trenul de rulare termic, cât și cel electric. Pe partea termică, ce va purta sigla Toyota, sistemul hibrid se combină cu un motor termic nou, respectiv un V8 de 4,0 litri. Puterea totală este de 650 cai putere și 850 Nm, dar Toyota avertizează că aceste cifre trebuie luate cu un dram de sare, pentru că inginerii încă mai perfecționează întreg ansamblul, iar performanțele variantei finale din showroom ar putea fi chiar mai mari.
Cu un aranjament de tip „hot vee”, care înseamnă că turbinele sunt montate central, între bancurile de cilindri, motorul este descris ca fiind foarte compact. Cu lubrifiere cu carter uscat și o baie de ulei atent dimensionată, motorul a fost proiectat pentru a respecta „reglementări de emisii tot mai stricte”, ceea ce-i permite să fie folosit și pe alte modele în anii următori. În plus, inginerii Toyota au fost atenți și la sistemul de evacuare, pentru a-i oferi motorului o voce pe măsură, cu accente din lumea curselor.
Ce înseamnă asta? Nu prea ne este clar, dar prototipul GR GT văzut la Goodwood nu suna rău, însă trebuie menționat că nu merită să facem tumbe de bucurie când auzim de motoare care sună „ca cele de curse”, pentru că, în zilele noastre, mai toate circuitele au limitări de zgomot draconice, iar motoarele de competiție sunt în consecință „gâtuite” prin diverse tehnici de amortizare a sunetului. Da, fără toate acestea poate ar suna bine, dar nu avem unde să le auzim la justul lor potențial, iar acest lucru ar putea să se aplice și în cazul lui GR GT de stradă - asta așa, pentru că știu că cu toții visați la o simfonie a la LFA, dar acel motor era aspirat și era V10, „acordat” de Yamaha…
Transmisia, de asemenea nouă, este cu opt rapoarte și ambreiaj umed, pentru schimbări mai rapide ale vitezelor (în locul unui convertizor de cuplu). În fața transmisiei se află unitatea electrică despre care Toyota nu ne-a zis nimic. Nu că nu le-ar păsa de ea, clar a fost și acolo un buget generos care a fost investit, dar niponii s-au gândit, pe bună dreptate, că mai interesați am fi, la un supercar, de partea termică.
Toyota GR GT este prima Toyota cu o caroserie în alb din aluminiu, multe dintre elementele de caroserie fiind de asemenea din aluminiu, în timp ce frânele sunt de carbon, de la Brembo. Toyota consideră că principalii piloni ai modelului sunt, pe lângă conexiunea om-mașină, oferirea unei poziții optime de condus, creșterea vizibilității, coborârea greutății, dar și oferirea unui sentiment de siguranță și confort la bord.
Se pare că Toyota a luat ca etalon actualul Mercedes-AMG GT, un alt model cu două uși, capotă lungă și un V8 biturbo montat frontal cu o capacitate de 4,0 litri. În schimb, față de acesta, Toyota GR GT este mai ușoară: mașina cântărește „doar” 1.750 kilograme, cu 300 de kilograme mai ușor decât AMG GT cu tracțiune integrală. Astfel, mașina este cam la fel de grea ca un Aston Martin Vantage, raportul de greutate fiind 45% - 55% (față-spate).
Toyota GR GT GT3, noua „armă” a japonezilor în cursele pe circuit
În zilele noastre, clasa FIA GT3 este apogeul în lumea modelelor derivate din sportive de serie. După dispariția, pe rând, a claselor GT1 și apoi GT2 (devenită GTE), GT3 a rămas „farul” în această lume, unul care și-a aniversat recent 20 de ani de la lansare. Sezonul 2026 va fi al 20-lea pentru formula FIA GT3, concepută de Stephane Ratel Organization (SRO) ca o alternativă ieftină și driver-friendly pentru piloți semi-amatori care nu puteau sau nu voiau să meargă în mașinile mult mai agresive de la GT1 și GT2.
Acum, însă, clasa GT3 a evoluat și aceste mașini sunt cele mai sofisticate din lumea „grand touring”, peste GT4 și, în mod poate greu de înțeles, peste relansata clasă GT2. Mașinile de GT3 sunt văzute pe tot globul, inclusiv în Campionatul Mondial de Anduranță (FIA WEC), dar și în serii intercontinentale și continentale.
Pe noi, pe români, ne interesează evoluția Toyotei GR GT GT3 și asta pentru că ea va veni să înlocuiască bătrânul Lexus RC-F GT3, o mașină care concurează de un deceniu (!) și care reprezintă Toyota inclusiv în Mondialul de Anduranță. De ce ne interesează pe noi? Pentru că formația care a pregătit modelele Lexus în ultimii doi ani și care, cel mai probabil, va prelua noile GR GT GT3 de anul viitor, are în componență și pe românul Petru Răzvan Umbrărescu, fiul lui Dorinel Umbrărescu.
Acesta, alături de echipajul #87 AKKODIS-ASP, a reușit două victorii în sezonul 2025 al Mondialului de Anduranță și, cel mai probabil, va reveni la bordul unei mașini AKKODIS-ASP și anul viitor. Chiar dacă nu o va face, va fi interesant să urmărim evoluția noii Toyote pe o grilă de unde nu lipsesc McLaren, Aston Martin, Ferrari, BMW sau Ford. Despre viitorul Porsche în campionat nu vă putem oferi informații, deoarece echipa de uzină de la categoria supremă Hypercar s-a retras, iar regulamentul lasă la latitudinea unui corp de selecție (LeMans Endurance Commission) accesul unui constructor la clasa GT3 (LMGT3) dacă acest constructor nu are reprezentare la clasa supremă. Pentru Ford s-a putut, dar asta pentru că „Ovalul Albastru” pregătește un nou prototip de Hypercar ce va debuta în 2027.
Să revenim, așadar, la noua Toyota de circuit. Datele problemei rămân aceleași: șasiu tubular de tip space-frame cu caroserie de aluminiu și infuzie de carbon, motor V8 twin-turbo de 4,0 litri, dar fără toată harababura hibridă. Suspensiile sunt de tip double-wishbone, iar asta este tot. Nu avem cifre de performanță, dar nici nu avem nevoie.
Știm, pentru că clasa GT3 este guvernată de un sistem de „Balans al Performanței” (BOP), că GR GT GT3 nu poate avea mai mult de ~550 cai putere în versiunea de curse, pentru a fi în rând cu ceilalți concurenți. Evident, parametrii de performanță sunt mulți și sunt atent urmăriți de organizatorii diverselor campionate, deci tot ce trebuie să facă inginerii Gazoo Racing este să vină cu o mașină care să respecte o așa-numită feareastră de performanță optimă. De acolo mai departe se descurcă cei care fac BOP-ul. Toyota va mai reveni doar periodic în peisaj cu pachete de update, cum pregătesc, cam o dată la 2-3 ani, toți constructorii. Acestea nu fac mașina mai rapidă (treaba BOP-ului), ci doar mai ușor de reparat sau mai ușor de condus de către piloții amatori.
Lexus vine din urmă cu LFA Concept, alternativa electrică
Prezentat în cadrul Monterey Car Week, prototipul Lexus Sport Concept capătă un nou nume care-i bate în cuie identitatea. Versiunea electrică a lui GR GT se va numi Lexus LFA și va avea un design propriu, dar o arhitectură similară. Modelul va sosi după GR GT, deci probabil prin 2028 (?).
Interiorul va fi mai minimalist, volanul va fi de tip „yoke”, ca la Tesla, dar cu tehnologie steer-by-wire, care a debutat pe Lexus-ul RZ de serie. Mașina măsoară 4,7 metri în lungime și este lată de 2 metri, iar Toyota promite „performanțe ce vor depăși așteptările clienților”, dar fără să ofere cifre. Noi credem că datele problemei vor arăta similar ca în cazul lui GR GT, dar rămâne de văzut.
Un detaliu interesant este că mașina măsoară doar 1,2 metri în înălțime, deci bateriile nu sunt aflate în podea, ceea ce ar face ca mașina să fie mai înaltă. În schimb, vorbim, probabil, de un battery pack amplasat în spate, dacă motorul va fi în față, pentru o împărțire optimă a greutății. Toyota prezintă noul model, denumit LFA Concept, ca un pas către un viitor cu supercaruri electrice, dar nu a oferit o dată concretă de lansare.
