Cand il vezi imbracat in costum popular, in fata chioscului amplasat printre cele 120 de constructii similare din cadrul targului organizat cu prilejul Zilei Nationale a Produselor Agroalimentare Romanesti” (parcul Herastrau, 10-15 octombrie), nu te-ai gandi ca Dan Limbasan a terminat Facultatea de Drept, o scoala tehnica de constructii, ca e student in anul al treilea la Agronomie in Bucuresti, ca a avut propria firma de constructii si propria fabrica de mobila sau ca a fost administrator in cadrul companiei Ambient.

Primii porci de Mangalita i-a achizitionat cu 300 de lei bucata, in urma cu sase ani, de la Sacuieni, o localitate din partea de nord a tarii, la vreo sapte kilometri de Ungaria.

”Am gasit acolo un crescator, erau proveniti din Ungaria, primii patru porci i-am luat de acolo, in decembrie se fac sase ani de cand cresc acresti porci si de patru ani de zile fac procesare de carne de porc de Mangalita, piata de desfacere o am la Sibiu, in Piata Volanta Transilvania. De cinci ani de zile s-a infiintat aceasta piata pentru producatorii zonali din judetul Sibiu. Lumea vine si cumpara foarte multe produse si diverse, piata se refera la tot ce inseamna industrie alimentara, de la carne si lapte pana la miere, fructe, legume. Saptamanal sunt cateva mii de oameni care-si fac cumparaturi din aceasta piata”, povesteste Dan Limbasan.

Cum era sa distruga Nicolae Ceausescu porcii de Mangalita?

De ce a trebuit sa cumpere animalele din Ungaria si nu din Romania? Raspunsul vine din timpurile de dinainte de Revolutie: pentru ca porcii de Mangalita au un raport de carne si grasime de 1 la 1, deci mai multa slanina decat in cazul porcilor obisnuiti, iar slanina e mai ieftina decat carnea. De aceea, fostul dictator Nicolae Ceausescu a ordonat scoaterea lui din toate fermele din tara, pentru ca nu avea randamentul scontat.

porc de mangalita, Dan Limbasan

Oamenii au continuat insa sa creasca acest animal in propriile gospodarii, iar parintii lui Dan Limbasan aveau si ei un porc de Mangalita. ”Cand eram copil, ai mei au crescut un astfel de porc, se crestea frecvent la noi in zona Ardealului, in perioada de dinainte de 89 si tin minte ca aveam un porc cu parul mare, eram mic si m-am speriat initial foarte tare de el”, povesteste Dan Limbasan.

Citeste si:

Peste ani, aceasta amintire avea sa stea la baza micii afaceri de familie pe care Dan Limbasan o are astazi. In prezent, Dan Limbasan are un efectiv de aproximativ 100 de porci de Mangalita si o carmangerie mica in care proceseaza un porc pe saptamana si face produse din carne pe care apoi le vinde la piata.

”M-am saturat de ce inseamna target, m-am saturat de ce inseamna vanzari si m-am mutat la mine la Racovita in urma cu sapte ani si m-am apucat sa cresc porci de Mangalita. E mult mai linistitor, chiar daca munca fizica e mai grea, esti mai linistit si impacat sufleteste din multe puncte de vedere”, spune Dan Limbasan.

Desi mica, afacerea a insemnat o investitie de ”cateva zeci de mii de euro pana acum”, dupa cum spune Dan Limbasan, care accesat, timp de cinci ani, masura 141 ”Sprijinirea fermelor agricole de semi-subsiztenta din Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013.

porc de mangalita, Dan Limbasan

”Tot profitul l-am reinvestit. Nu am avut nici un credit, prin masura 141 am luat 1.500 de euro pe an, au fost buni, au ajutat. Si la anul, cand se va deschide sesiunea, vreau sa accesez fonduri ca sa fac agropensiunea Mangalita de la Racovita”, spune Dan Limbasan.

Porcii de Mangalita: Prin ce difera de cei obisnuiti?

Dan Limbasan aduce in discutie faptul ca porcul de Mangalita are o carne ce poate fi comparata cu uleiul de masline si somonul, are aceleasi calitati: raportul dintre Omega 3 si Omega 6 e de 1 la 1.

”Are colesterol, dar e din cel bun in proportie de pana la 70%. In carnea de Mangalita gasim o perselare, sunt acele firicele de grasime care se gasesc si la vita din regiunea Kobe. Mancarea sanatoasa, fara E-uri prinde din ce in ce mai bine. Imediat dupa Revolutie mancam tot ce era din strainatate, acum lumea si-a dat seama ca acea mancare nu-i tocmai sanatoasa. Prefera sa vina sa dea un ban in plus si sa manance mai putin si ne bucuram ca e din ce in ce mai multa lume care face acest lucru”, spune Dan Limbasan.

Fermierul spune ca are o cerere foarte mare pentru produsele sale si ca nu poate face fata, la nivelul la care este afacerea acum, tuturor comenzilor din zona Sibiului. Preparatele sunt facute chiar de catre el, in carmangeria familiei.

porc de Mangalita, Dan Limbasan

”Nu folosesc sare cu iod, sare cu nitriti, fara nici un adaos de conservant, exact cum le faceau strabunii nostri. Oamenii au fost obisnuiti cu acea culoare rosie a carnii crude, cu acea fata a produsulelor. Eu nu pun mare accent pe acest aspect, afumarea este foarte importanta, o fac natural, neavand nitrit nu se inroseste si atunci nu pot sa zic ca produsele mele sunt frumoase, ci extraordinar de gustoase. Cand vorbim de porcul de Mangalita, vorbim de un gust adevarat, dulce al carnii, o savoare pe care nu am intalnit-o la alte rase de porci”, spune Dan Limbasan.

Una dintre provocari si unul dintre motivele pentru carnea e mai scumpa este ca porcul de Mangalita creste mult mai greu. Un porc clasic ajunge la 120 de kg in 6 luni, cel de Mangalita ajunge la maximum 120 de kg intr-un an, mancand la fel.

Putina istorie: Cum a aparut porcul de Basna, ruda Mangalitei?

Dintre cei 100 de porci ai lui Dan Limbasan, 26 sunt reproducatori recunoscuti, inscrisi in Registrul Genealogic al rasei – ferma lui Dan Limbasan este inscrisa in Asociatia Producatorilor de Porci Mangalita si Basna de la Turda – iar printre acestia din urma se numara si patru porci de Basna, o rasa derivata din Mangalita si din care, in prezent, nu mai exista in Romania decat vreo 50 de exemplare. Asemanatori, din perspectiva calitatilor carnii cu Mangalita, porcii de Basna au aparut pe teritoriul Romaniei cu mai bine de 200 de ani in urma.

”Porcul de Basna este negru cu dunga alba, seamana foarte mult cu o alta rasa de porci care e de carne, se numeste Hampshire. Totul a inceput pe la 1875, cand au venit englezii de au facut calea ferata intre Sibiu si Medias. Ei veneau pe calea ferata si se autogospodareau, aduceau cu ei inclusiv un vier si o scroafa, care se reproduceau si englezii aveau mancare. Pe drum le-a murit vierul si atunci scroafa, care era din rasa Berkshire, porcul lor negru, s-a incrucisat cu un vier din rasa Mangalita din regiunea Basna. Si asa a iesit porcul de Basna. Azi mai sunt foarte putine exemplare la nivel national, sunt in jur de 50 recunoscute. Eu lucrez de doi ani de zile sa selectez, am ajuns cat de cat aproape de rasa pe care o stiam eu din carti, de odinioara. Vierul din ultima achizitie a fost chiar din regiunea Basna, de la unul dintre cei mai renumiti crescatori de astfel de porci”, povesteste Dan Limbasan, adaugand, in finalul discutiei noastre, ca el se ocupa de acesti porci din pasiune, din dorinta de a munci si pentru a manca sanatos.